Arhiepiscopul de Borispol Antonie:
„AM VĂZUT ÎN ROMÂNIA CREDINŢA FIERBINTE A OAMENILOR”
*
De pe 12 până pe 16 octombrie 2012, cu binecuvântarea Preafericitului mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine, Vladimir, o delegație oficială a Bisericii Ortodoxe din Ucraina în frunte cu șeful Direcției executive a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, arhiepiscopul de Borispol Antonie, a vizitat România. Delegația a participat la festivitățile de celebrare a zilei de pomenire a cuvioasei Parascheva în orașul Iași și, de asemenea, la lucrările unui Simpozion teologic internațional. Arhiepiscopul de Borispol Antonie își împărtășește impresiile din timpul călătoriei cititorilor publicației „Ortodoxia în Ucraina”.
– Vlădica, care a fost scopul principal al vizitei Înaltpreasfinției Voastre în România?
– Am avut două scopuri. În primul rând, pe numele Preafericitului mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine, Vladimir, a venit o invitație din partea arhiepiscopului de Iași, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Teofan, în care eram rugați să trimitem la Iași o delegație în ziua pomenirii cuvioasei Parascheva, moaștele căreia se găsesc la Iași. În rândul al doilea, vlădica Teofan îl ruga pe Preafericitul mitropolit Vladimir să binecuvânteze participarea delegației ucrainene la lucrările Simpozionului internațional, consacrat celei de-a 370-a aniversări a Sinodului de la Iași. Astfel, am avut două obiective: să participăm la festivitățile bisericești și la conferința științifică.
– Dar de ce la Iași se sărbătorește festiv ziua pomenirii cuvioasei Parascheva?
– Cuvioasa Parascheva a trăit în sec. XI. Sfintele ei moaște s-au aflat în diferite timpuri pe teritoriul Serbiei, Bulgariei, la Constantinopol. Din anul 1641 ele au fost aduse în or. Iași, unde se păstrează și acum.
Cuvioasa Parascheva este cinstită ca ocrotitoare a Iașilor. Ziua ei de pomenire (14 octombrie) este una din principalele sărbători ale orașului. În această zi, la Iași vin mii de pelerini din toate părțile României. Ei stau multe ore în rând pentru a se putea închina la moaștele cuvioasei. În acest an, în ziua sărbătorii la Iași a sosit și Preafericitul Patriarh al României Daniel. El a săvârșit Liturghia în piața din fața catedralei în prezența a mii de rugători.
– La Iași în ziua sărbătorii au fost aduse din Kiev moaștele cuviosului Teofil cel nebun pentru Hristos. Cât de bine este cunoscut sfântul acesta în România?
– Conform tradiției, în ziua pomenirii cuvioasei Parascheva, la Iași sunt aduse spre închinare moaște din alte orașe și țări. În acest an mitropolitul Teofan s-a adresat Preafericitului mitropolit Vladimir cu rugămintea de a aduce la Iași pentru închinare moaștele cuviosului Teofil. După cum s-a dovedit, sfântul nostru din Kiev este bine cunoscut și cinstit în România. Viața lui a fost tradusă în limba română. Pelerinii din România, venind la Kiev, merg la „pustia Kitaevo” și se închină acolo la moaștele cuviosului Teofil.
Dar iată ce este mai interesant. Deja la Iași am aflat că în cinematografele din România s-a bucurat de mare succes filmul lui Pavel Lunghin „Ostrov”, turnat pe baza vieții cuviosului Teofil. Și aceasta tot a avut un rol important în popularizarea sfântului. Așa că, la Iași, pelerinii se apropiau de moaștele cuviosului Teofil cu o evlavie deosebită.
– Povestiți-ne, vă rog, despre cea de-a doua parte a vizitei Dumneavoastră la Iași – despre conferința științifică. De ce au fost invitați reprezentanți din Ucraina?
– Anul acesta s-au împlinit 370 de ani din momentul convocării Sinodului de la Iași. El s-a ținut în anul 1642. Sinodul a fost convocat în legătură cu intensificarea propagandei catolice și protestante pe teritoriul Europei de Est și Centrale. Vă amintesc că, pe atunci, aveau loc discuții dure cu privire la Mărturisirea de credință semnată de Patriarhul Constantinopolului, Chiril Lucaris. În acel document, se exprimau idei kalviniste, fapt ce a produs o mare tulburare în Bisericile Orientale. Și iată că, în 1642, din inițiativa domnitorului Moldovei Vasile Lupu, la Iași a fost convocat un Sinod care urma să dea un răspuns teologic la provocările propagandei occidentale.
La Sinod a fost prezentată Mărturisirea de credință, pregătită de către mitropolitul Kievului, Petru Movilă. Sinodul a încuviințat acest text.
Ulterior, după anumite corecții și completări, scrierea sfântului ierarh Petru Movilă a fost aprobată de Patriarhii de Est și editată, în calitate de Mărturisire oficială de credință, pentru toată Biserică de Est. Din acest motiv, Facultatea de teologie a Universității din Iași a dorit să aibă în rândul raportorilor la conferință și reprezentanți din Ucraina.
În componența delegației noastre, cu binecuvântarea Preafericitului mitropolit Vladimir au intrat profesori ai Academiei teologice de la Kiev, care au prezentat la simpozion rapoarte consacrate vieții și moștenirii teologice a sfântului ierarh Petru Movilă. În plus, în cadrul conferinței a avut loc prezentarea cărții „Scrisori ale sfântului ierarh Petru Movilă”, editată anul trecut de către Academia teologică de la Kiev împreună cu Rezervația națională istorico-culturală de Kievo-Pecerska și Institul de manuscrise al Bibliotecii Naționale din Ucraina „V. Vernadski”. În carte sunt prezentate reproduceri prin faximil a scrisorilor personale ale mitropolitului Petru Movilă cu descifrarea și cu traducere parțială în limba ucraineană modernă. Cartea s-a bucurat de interes din parte oamenilor de știință români.
– România este cunoscută pentru celebrele ei mănăstiri ortodoxe. Ați reușit să vizitați unele așezăminte monahale cunoscute?
– Da, desigur. Noi îi suntem recunoscători vlădicăi Teofan pentru faptul că a organizat pentru noi un pelerinaj deosebit de interesant la mănăstirile din eparhia sa. Am vizitat câteva așezăminte de călugări și maici.
Dintre acestea aș pomeni, mai întâi de toate, mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” care se află chiar la Iași. Anume aici, până în anii 1880, s-au păstrat moaștele cuvioasei Parascheva. De asemenea, anume aici și-a ținut lucrările Sinodul de la Iași din 1642. Mai apoi, am vizitat vestita mănăstire Neamț, în istoria căreia a jucat un rol deosebit compatriotul nostru, absolventul Academiei „Petru Movilă” de la Kiev, cuviosul Paisie Velicikovski.
Din așezămintele de maici ne-a impresionat îndeosebi mănăstirea Văratec. Este una din cele mai mari mănăstiri din România. Aici se nevoiesc circa 500 de monahii. La mănăstire funcționează un atelier de iconografie și altul de croitorie. Muzeul mănăstirii are exponate foarte interesante.
De asemenea, am fost și la mănăstirile Cetățuia, Agapia, Micleușeni. În toate aceste așezăminte monahale am fost primiți cu căldură.
– În afara Facultății de teologie din Iași, ași reușit să vizitați și alte instituții de învățământ?
– Am avut un program deosebit de încărcat. Din această cauză, pe lângă facultatea din Iași, am reușit să mai mergem doar la seminarul teologic de la Mănăstirea Neamț.
– Seminarele românești se aseamănă cu cele din Ucraina?
– În Biserica Ortodoxă Română, la fel ca, de exemplu, în Biserica Sârbă, Bulgară și Greacă, seminarele teologice sunt instituții de învățământ mediu de specialitate. În ele sunt admiși elevi după școala de opt clase și se învață patru ani. În această perioadă elevii însușesc programul claselor superioare ale școlii medii cu elemente de cunoștințe teologice.
În România diploma de seminar este echivalentă cu cea de liceu și permite admiterea în orice instituție de învățământ superior din țară. Studiile de seminar nu sunt suficiente pentru a fi hirotonit preot în Biserica Română.
Este curios că în România există și un seminar teologic pentru fete. Acesta fucționează pe lângă mănăstirea Văratec. Așa că siminarele teologice din România sunt instituții de învățământ de cu totul alt tip decât cele din Ucraina.
– În România există Academii teologice? – Nu. Acest tip de instituții de învățământ în România nu a existat niciodată. Așa au fost condițiile istorice în România, încât se pot obține studii teologice superioare doar urmând o Facultate de teologie. Actualmente în România sunt unsprezece astfel de facultăți. Ele intră în componența diferitor universități de stat. În general, la Facultățile de teologie din România studiază circa 10 000 de studenți.
Apropo, diplomele de teologie sunt recunoscute de stat, iar studenții și profesorii facultăților de teologie au aceleași drepturi ca și colegii lor de la alte facultăți.
– Vlădica, care este rezultatul principal al vizitei Înaltpreasfinției Voastre în România?
– În discuția de rămas bun cu ucenicii săi, Mântuitorul Hristos le-a spus: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13:35). Astfel, comunicarea frățească între creștini este o mărturie a dragostei unuia față de celălalt. Noi trebuie să ținem minte mereu că Bisericile Ortodoxe Locale sunt parte a aceleiași Biserici care este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, a cărei lege de viață este dragostea creștină.
De aceea, rezultatul principal al acestei vizite a fost, pentru mine, familiarizarea cu oameni de aceeași credință cu noi dintr-o țară care ne este aproapiată nu doar geografic, dar și cultural. Am văzut în România credința fierbinte a oamenilor, am avut posibilitatea de a discuta cu ierarhii Bisericii Române. În comunicarea frățească a devenit limpede că Bisericile noastre se confruntă cu aceleași provocări, răspunsul la care e mai bine să-l găsim comunicând.