Arhim. Mihail Daniliuc: Când și cât vin se consumă în Postul Mare?

Când și cât vin se consumă în Postul Mare?

arhim. Mihail Daniliuc
 

„Întocmai ca apa pentru viaţă este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură …dar, când se bea mult amărăciune sufletului este; certuri şi căderi face. Beţia înmulţeşte mânia celui fără de minte spre împiedicare, împuţinează virtutea şi agoniseşte răni”

 

Viticultura a fost şi este atât de prezentă în viaţa poporului român, încât de-a lungul timpului s-au născut adevărate ritualuri care privesc culesul viilor, prepararea vinului şi păstrarea acestuia. Toate acestea, dar mai ales prezenţa numeroasă a referirilor în Sfânta Scriptură la viță-de-vie şi vin, mai ales în predica Mântuitorului Hristos, apoi,  folosirea vinului ca materie euharistică, şi nu numai căci din punct de vedere liturgic vinul are o întrebuinţare foarte largă (slujba litiei, a cununiei, a slujbelor de prohodire şi pomenire a morţilor), ne arată importanţa deosebită a vinului în viaţa noastră spirituală, dar şi biologică. Dintotdeauna românul, credincios şi evlavios şi-a început orice activitate plăcută lui Dumnezeu cu rugăciune. Şi în cazul culturii viţei-de vie în cărţile noastre de cult avem rugăciuni la sădirea viei, la culesul ei, dar şi rugăciune de binecuvântare a vinului nou ( Evhologiu, 1896). Acest fapt învederează profunda sacralitate a legăturii dintre om şi viţa-de-vie. Deci creştinul ortodox trebuie să considere vinul drept un aliment şi un medicament dăruit de Dumnezeu şi nu un mijloc care să producă celor ce-l consumă în exces euforii bahice. De aceea tradiția Ortodoxă a statornicit anumite rânduieli cu privire la consumul de vin în general, dar mai cu seamă în perioada posturilor de peste an. Pentru că ne aflăm în Postul Mare  și ne pregătim cu toții să întâmpinăm slăvitul praznic al Învierii Domnului, ar fi binevenite  răspunsurile  la întrebările când și cât vin consumăm în postul închinat Sfintelor Paști.

Cât priveşte consumul de vin avem măsura indicată de sfântul Apostol Pavel ucenicului său, Timotei: „…foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.” ( I Timotei 5, 23). Excesul a dus şi duce, din păcate şi astăzi mulţi oameni într-una din cele mai  cea mai dezumanizante patimi, alcoolismul căci „amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri şi căderi face. Beţia înmulţeşte mânia celui fără de minte spre împiedicare, împuţinează virtutea şi agoniseşte răni.”  (Ecclesiasticul 31, 34-35). Potrivit rânduielilor tipiconale în Postul Mare se dezleagă la vin doar în zilele de sâmbătă și duminică, la Buna Vestire, în ajun, pe 24 martie, și după praznic, pe 26.  Se mai face dezlegare la vin și la anumite sărbători marcate în calendar cu cruce roșie sau neagră în anii când acestea cad în perioada postului: 24 februarie de aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 9 martie, Sfinții 40 de Mucenici, Sfântul Mucenic Gheorghe, pe 23 aprilie. Se mai face dezlegare la vin în Joia din săptămâna a cincea din post, când se citește integral  Canonul Sfântului Andrei Criteanul  și pentru osteneala privegherii, spune  rânduiala bisericească, se face mângâiere fraților cu puțin vin. Orice sărbătoare ar cădea în săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos nu se consumă vin decât în Joia mare când serbăm ziua instituirii Sfintei Împărtășanii. În cartea de cult Triod, care conține rânduiala slujbelor din Postul Sfintelor Paști se face mențiune despre consumul de vin din perioada postului. Așa după cum am menționat deja, expresia folosită de alcătuitorii cărții sfinte este consacrată: „se face mângâiere fraților cu puțin vin.” Ba, într-un loc se face chiar o estimare: două pahare. Ce înseamnă acest puțin? Unii ar vrea să înțeleagă „puțin mai mult”. Referirea este clară: puținul de care face pomenire cartea de cult se referă la cantitatea pe care o folosim atunci când consumăm un medicament. Nu cred că cineva ar fi imprudent să bea un sirop medicinal sau un oarecare medicament lichid măsurându-l cu litrul. Limita pe  care o statornicește Sfântul Pavel este clară. El nu-i spune ucenicului Timotei să bea vin, ci să consume „puțin vin”. Moldoveanul ar zice „oleacă”, adică doar cât este de trebuință trupului pentru a alunga boala trupului și nu pentru a permite îmbolnăvirea sufletului și nici pentru a  ațâța patimile. Dacă dumnezeiescul Pavel face recomandare să consumăm câte puțin vin, tot el glăsuiește că bețivii nu vor moșteni Împărăția Cerurilor (I Corinteni 6, 10).

Așadar, vinul, luat cu măsură, este un medicament pentru trupul omului aflat în neputinţă. Isus, fiul lui Sirah  merge mai departe şi arată importanţa vitală a vinului pentru viaţa omului: „întocmai ca apa pentru viaţă este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură” căci „vinul este bucuria inimii şi veselia sufletului când se bea la vreme cu măsură”.  (Ecclesiasticul, 31, 33).  Se observă cu uşurinţă în cele trei exemple scripturistice  recomandarea  de a se consuma vinul cu dreaptă socoteală, puţin, ca o doctorie. Foarte multe studii de specialitate scot în evidenţă o serie de aspecte terapeutice ale vinului. Însăşi părinte medicinii, Hipocrate, făcea referire la importanţa medicală a vinului şi-l recomanda pentru  tratarea unor deficienţe fiziologice, pneumonie, plăgi deschise şi muşcături de şarpe. Unele însemnări din istorie ne spun că într-adevăr vinul era folosit nu doar la ospeţe, ci şi în tratarea sau prevenirea unor boli sau epidemii. Bunăoară, Iulius Cezar cerea militarilor romani să-şi bea porția de vin pentru a preveni frecventele infecțiile interne. Mai târziu, în secolul al XVII-lea, marinarii francezi primeau zilnic o porţie de vin, cu efect profilactic faţă de îmbolnăvirile digestive.

Cercetările minuţioase din ultima vreme a dus la confirmarea ceea ce a afirmat Oenoterapia, (tratamentul diverselor afecțiuni  cu ajutorul vinului) încă din antichitate. Citeam nu demult un articol de-al reputatului oenolog britanic dr. Harry Dunlop, care susținea că „vinul face adevărate miracole daca știm a-l indica şi în special  a-l doza. Prin fierul foarte asimilabil pe care îl conține, vinul contribuie substanțial la combaterea stărilor anemice, stimulând in același timp forțele de apărare ale organismului. ”   

Sursa: doxologia.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: