Arhim. Mihail Daniliuc: O celebrare străină de duhul Ortodoxiei

 

O celebrare străină de duhul Ortodoxiei

arhim. Mihail Daniliuc
 

 

Forfotă, cadouri, că­să­torii de o zi, spectacole dedicate celui mai curat şi frumos sim­ţământ prin care ne ase­mă­năm cu Dumnezeu, iubirea. Iată câteva din preocupările multor tineri în preajma zilei de 14 fe­bruarie, când, chipurile, se săr­bă­toreşte Ziua îndrăgostiţilor. Uitând de credinţa şi datinile noastre strămoşeşti, junii, încurajaţi de mass-media, de politica obsesivă a unor lanţuri de maga­zine şi malluri, au adoptat sărbători străine, evidenţiate îndeosebi prin opulentul caracter comercial. Între ele, foarte trâmbiţată este cea de la mij­locul lui Făurar numită Valen­tine’s Day, o aşa-zisă celebrare închinată dragostei. Totuşi exis­tă o problemă legată de în­ţe­le­gerea sensului corect al iubirii ocro­tite de cel invocat drept patronul sărbătorii, Sfântul Va­lentin. Din tradiţie aflăm că era preot şi a trăit la Roma, pe când domnea împăratul Claudius al II-lea, care era de părere că soldatul cu soţie şi copii nu se va dedica pe de-a-ntregul războiului. De aceea le-a interzis recru­ţilor să se căsătorească. Preotul Valentin, sfidând porunca îm­pă­rătească, a continuat să oficieze în taină slujba cununiei oştenilor doritori de a-şi întemeia o familie. Astfel, el s-a opus dezordinii morale şi sentimentale a tinerilor, încurajată de hotă­rârea neinspirată a autocratorului roman, propovăduind, în schimb, iubirea binecuvântată de Dumnezeu prin căsătorie. Pentru aceasta, slujitorul Dom­nului a fost prins şi ucis într-o zi de 14 februarie. Ortodocşii nu proslăvesc un sfânt Valentin la data respectivă, ci pe Cuvioşii Auxentie, Maron şi Avraam. Sinaxarele Ortodoxiei vorbesc despre un sfânt Valentin, episcop al Umbriei, abia pe 30 iulie, iar în ziua de 24 aprilie, un sfânt cu acelaşi nume, originar din Durostorum, şi pe 24 octombrie, un alt Valentin, tot mucenic, alături de Marcu şi Sotirih. Avem, aşadar, o dovadă în plus că Valentine’s Day este o celebrare străină de duhul Orto­doxiei de vreme ce noi nu avem în calendar pe sfântul invocat de uzanţa serbării. Totuşi, dacă ţinem seama de ce spune tra­diţia apuseană despre viaţa lui, înţelegem lesne că preotul martir Valentin a murit apărând instituţia sfântă a familiei.

Reflectând la cele arătate an­te­rior, nu credeţi că Sfântul Va­lentin se întristează din pricina folosirii numelui său ca moti­va­ţie pentru promovarea unui concept străin de credinţa şi jertfa lui? El nu a încurajat căsătoria de probă, mariajul de o zi, dezordinea sentimentală, viaţa imo­rală, ci asumarea depli­nă, conştientă a ceea ce în­seamnă instituţia sfântă a familiei.

Referitor la aşa-zisa sărbă­toare Valentine’s Day, câţi tineri s-au întrebat: de ce ar fi nevoie de o zi în care să se arate în mod ostentativ dragostea? Poate fi mărginită dovada iubirii doar la o singură dată din calendar? Restul anului nu mai suntem capabili să iubim? Întâlnirea cu Dumnezeu ne face părtaşi unei nesfârşite iubiri, căci cuvintele dumnezeieştii Scripturi ne spun că „cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire“ (I Ioan 4, 7-8). Iar cine a cunoscut iubirea se încăpăţânează să nu mai moară, căci „cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dum­nezeu rămâne în el“, ros­teşte tot Cartea Sfântă. Aşadar, ti­nerii să nu uite că acest concept, care din pricina seculari­zării vieţii şi relativizării sfintelor învăţăminte a fost dez­bră­cat de sensurile sfinte, închide în taina lui înţelesul nemuritoarei fericiri.

Vasăzică cine iubeşte cu ade­vărat pe Dumnezeu va în­ţelege netăgăduita dragoste, oferind-o celor din jur cu aceeaşi mărinimie a Cerescului Tată. De aceea zic: adolescenţii nu trebuie manipulaţi prin sărbători-surogat dedicate iubirii. După toate auspiciile, mulţi juni nu vor renunţa nici anul acesta la Ziua îndră­gostiţilor şi nici la obişnuinţa de a oferi daruri, impusă oarecum de cutuma occidentală, acolo unde a fost şi inventat acest kitsch cu iz de sărbătoare. Mă­car să-şi însuşească ideea că dra­gostea nu poate fi făcută prizonieră a unei singure zile şi să înţeleagă că cele mai frumoase ca­douri sunt cele spirituale, căci nu se demodează, nici nu sunt perisabile.

Sursa: http://www.ziarullumina.ro/

2 comentarii la „Arhim. Mihail Daniliuc: O celebrare străină de duhul Ortodoxiei

  1. simona

    Ce nu face omul de afaceri pentru a mai castiga niste bani din naivitatea oamenilor! Desigur , ca si dovezile materiale fac parte din dovezile de dragoste , dar poate ar fi bine sa sarbatorim altfel ziua iubirii . Dar nu a iubirii vremelnice , ci a iubirii adevarate , nemurdarite de pacate trupesti . In aceasta zi ,sotii fideli , parintii si copiii , copiii si parintii , bunicii , colegii , enoriasii , oamenii de pe strada , sa-si daruiasca simbolic , daruri neconventionale , prin care sa realizam ca trasatura cea mai inalta de care e capabil omul , este iubirea , prin care ne asemanam cu Dumnezeu.Sa ne iubim unul pe altul , ca intr-un gand sa marturisim Sfanta Treime! Si , de ce nu , chiar in aceasta zi , dar altfel!Iubiti frati , sa nu uitam ca suntem romani ! Sa dovedim ca mai avem inca putina demnitate in noi , sa ne opunem intr-un fel si noi , secularizarii , deznationalizarii .

  2. GINA

    ParinteleSAVATIE BASTOVOI spunea intr-un articol pe aceasta tema:”Nu trebuie sa primim soaptele demonice ale desfraului daca avem macar o mica simpatie ptr acest SFANT VALENTIN,iar daca ne place mai mult sa traim in desfrau,atunci sa-l uram pe acest SF Valentin,sa-l uram cu adevarat,dupa cum si el a urat desfranarea noastra.Ț”’
    Uitam cu desavarsire ,de aniversarile cu adevarat importante,celebram o sarbatoare stricatoare de suflet.

Comentariile sunt închise.