Maria Chirilescu are 21 de anişi a crescut în satul Pângăraţi din judeţul Neamţ.La câţiva metri de casa ei se află o biserică ce poartă hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. La zece minute de mers pe jos se află Mănăstirea Pângăraţi. Din acest motiv, duhovnicul Mariei spune că fata a crescut „în curtea mănăstirii”.

Odată cu adolescenţa, în viaţa Mariei şi-au făcut apariţia mai multe patimi, care au dus-o la două tentative de sinucidere. Însă Dumnezeu a chemat-o în mai multe vizite la mănăstire şi, în final, a tămăduit-o…
Continuă să citești →

Arhim. Augustin Zaborosciuc: Despre „teologia” revoltelor sau între revoluție și nonconformism

Renumitul citat al lui Dostoevski „Frumusețea va mântui lumea” nu e unul care ne-ar reîndrepta pașii spre diferite muzee sau galerii de artă, dar nici unul  care ne-ar înfrumuseța profilurile de pe rețelele de socializare. (Cine dintre noi nu vrea să-și „șocheze” prietenii printr-un citat mai deocheat?)

Mai târziu, în una din scrisorile sale Dostoevski spunea: „În lume există o singură figură de o frumusețe pozitivă: Hristos.” E încă o încercare de a vorbi oamenilor despre Hristocentrismul lumii și a Cosmosului întreg. Fără El toate sunt zădarnice. Orice artă, orice cultură nu-i altceva decât resturi ce cad de la masa Stapânului. Și trebuie să recunoaștem că însuși creștinii, până în prezent, n-au înțeles asta. Continuă să citești →

Într-o zi, o învățătoare le-a spus copiilor din clasa ei să vină cu o pungă de plastic cu câțiva cartofi. Fiecare cartof va primi numele unei persoane pe care copilul o urăște.

A doua zi, fiecare copil a adus cartofi. Unii aveau doi cartofi, alții trei… în timp ce câțiva aveau cinci. Învățătoarea le-a spus că trebuie să care în ghiozdănelul lor pungile cu cartofi timp de o săptămână, oriunde ar merge. Zilele au trecut… copiii au început să se plângă de mirosul puternic dat de cartofii mucegăiți. De asemenea, cei care aveau cinci cartofi aveau o pungă mai mare și mai grea comparativ cu cei cu doi sau trei cartofi. Continuă să citești →

Vin din familii chinuite, unde au asistat la scene de neinchipuit. Intr-un asezamant de langa Radauti, un proiect realizat de Biserica cu ajutorul statului incearca sa le repare sufletele zdruncinate de viata.

Ora 6 dimineata. O dimineata racoroasa de toamna. Cativa pusti zgribuliti ies dintr-o casa frumos colorata si se indreapta catre o curte in care sunt adunati mai multi copii. Zeci, si tot vin. Sunt veseli, plini de viata, pusi pe sotii. Uitandu-te la ei ai zice ca ai nimerit intr-o tabara. Doar prezenta unei maicute care ii supravegheaza si ii indeamna sa alerge te pune pe ganduri. Continuă să citești →

Poate cea mai bună definiție a akediei am aflat-o de la Părintele Rafail Noica: akedia nu este nepărat o stare de inactivitate, de lâncezeală, de plictis „metafizic”, ci, dimpotrivă, poate fi la fel de bine și o stare de foarte mare agitație, în care omul se pierde pe sine în tot felul de treburi în care își uită de Dumnezeu. Într-un cuvânt, akedia este lipsa grijii de mântuire, chiar și atunci când facem lucruri ce par, la o primă vedere, bune.

Și poate una din cele mai cumplite expresii ale acestei patimi în zilele noastre o regăsim în petrecerea timpului fără de măsură pe Internet – un loc atractiv, dar virtual, în care Dumnezeul cel atât de real nu-Și află locul.

Nădăjduim ca spovedania pe care v-o punem acum înainte să fie prilej de reflecţie și de trezire și pentru alți la fel de anonimi și de bine-intenționați internauți… (A.S.)

Nevoia de Facebook, de afirmare, de „altceva”… Continuă să citești →

Dragă gospodină,

Ştiu că te străduieşti de aceea am să-ţi scriu o reţetă pe care bineînţeles nu-i obligatoriu s-o şi aplici. Însă, dacă vrei să-ţi iasă, trebuie să urmezi paşii  – aşa cum scrie la carte! Dacă te scoli înaintea tuturor vei avea privilegiul de a-L saluta prima pe Mântuitorul şi pe iubita Lui Maică rostind o scurtă rugăciune:Apărătorul Cel mare şi Doamne, biruitorul morţii celei veşnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească,cele de laudă aducem Ţie noi robii Tăi şi zidirea Ta. Cel ce ai biruinţă asupra morţii, de moartea păcatelor slobozeşte-ne pe noi care grăim: Iisuse Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre! şi Preasfântă Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni izgoneşte de la mine smeritul şi ticălosul robul tău deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele întinate, cele rele şi hulitoare de la ticăloasa mea inimă şi de la întunecata mea minte şi stinge văpaia poftelor mele că sărac sunt şi ticălos şi Împărăţiei Lui Dumnezeu mă fă părtaş cu toţi sfinţii acum şi pururea şi în vecii vecilor sau altele pe care le ştii. Continuă să citești →