PELERIN ORTODOX

ACATISTUL SFÂNTULUI PORFIRIE KAVSOKALIVITUL

După obişnuitul început, se zice:

Troparul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul:

După cum pe pământ te rugai pentru tămăduirea neputinţelor şi pentru iertarea păcatelor noastre, tot astfel şi acum roagă-te în ceruri, părinte Porfirie, şi roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să mântuiască sufletele noastre.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu! Citeşte mai departe…

2 decembrie: SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL

Legături:

• Părintele Porfirie: DESPRE TAINA POCĂINŢEI
• Cum putem trăi astăzi, noi tinerii, adevărata viaţă creştină?
• Părintele Porfirie: INIMA VOASTRĂ SĂ FIE SIMPLĂ
• Hristos e totul, El e izvorul vieţii. Tot ce este frumos este în Hristos.
• Darul duhovnicesc al Părintelui Porfirie către un creştin din Occident
• Părintele Porfirie: „APOCALIPSA A FOST SCRISĂ CA SĂ NU SE PETREACĂ”
• PĂRINTELE PORFIRIE DIN GRECIA († 2 dec. 1991)

* * *

• Părintele Porfirie: Omul se îmbolnăvește atunci când se leagă de persoane și de lucruri
• PEMPTOUSIA: Părintele Porfirie Kavsokalivitul a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică
• Părintele Porfirie: Cum putem iubi pe cineva care ne face rău?
• Părintele Porfirie: DAR, PĂRINTE, TOŢI TREBUIE SĂ SE ÎMPĂRTĂŞEASCĂ?
• Părintele Porfirie: Învăţaţi-i pe copii să ceară ajutorul lui Dumnezeu!
• Părintele Porfirie: Sfaturi pentru mamele însărcinate
• Pemptousia: O mare minune săvârșită de părintele Porfirie
• Părintele Porfirie despre Cruce şi smerenie

Parintele Porfirie, in lume Evanghelos Bairaktaris, se tragea din Evvia. S-a nascut in anul 1906, in satul Sf. Ioan din Karystia, din parinti saraci. De la varsta de 10 ani a fost nevoit sa lucreze la o bacanie in Pireu. Pe cand avea 12-14 ani a citit cu mare atentia viata Sf. Ioan Kalivitul si, fiind atras de invataturile sale, a incercat sa le urmeze in viata. Astfel s-a incredintat iubirii lui Hristos si, parasindu-si pe ascuns satul, s-a dus la Kafsokalivia la Sfantul Munte, pentru a-si pune in aplicare inaltele idealuri.

Legat de acest moment, noteaza urmatoarele in ‘testamentul duhovnicesc’: “De mic copil ma aflam tot in pacate, caci tatal meu, fiind saraci, plecase in America, sa lucreze la canalul Panama pentru noi, copiii sai, pe cand pasteam vitele, citeam silabisind viata Sfantului Ioan Kalivitul. Si l-am indragit mult pe Sfantul Ioan si ma rugam indelung ca un copil de doisprezece-cincisprezece ani cred, nu-mi mai amintesc bine. Si, vrand sa-l imit, cu foarte multa lupta am plecat de la parintii mei pe ascuns si am ajuns la Kafsokalivia la Sfantul Munte si am intrat in ascultare la doi Batrani ce erau frati buni, Pantelimon si Ioanichie. S-a intamplat sa fie foarte evlaviosi si plini de virtuti, asa ca i-am indragit foarte si, de aceea, cu rugaciunile lor, faceam deplina ascultare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult si simteam o mare iubire pentru Dumnezeu.” Citeşte mai departe…

Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991)

Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991), un pustnic în inima oraşului 

Thanásis Papathanasíou

Cele două iubiri

După cum am spus mai devreme, Gheronda Porfirie era pe deplin încredinţat că focul luminează, iar lumina face să dispară întunericul. Cu alte cuvinte, esenţa vieţii creştine este lucrarea dragostei. Dragostea este elementul de bază al vieţii creştine, pe când, celelalte componente ale ei (oricât de minunate şi excepţionale ar fi), capătă valoare doar atunci când există dragostea ca element de bază[1]. După umila mea părere, consider că este vizibil cu ochiul liber, că dragostea constituia coloana vertebrală a vieţii şi a teologiei părintelui Porfirie, şi, în sprijinul acestei idei (dacă îmi este permis) impresionante sunt mărturiile şi povestirile celor care l-au cunoscut îndeaproape, care depăşesc mulţimea minunilor de tot felul, a vederii-înainte, nu însă şi pe cea a dragostei! Sau, în mod asemănător, mărturiile care, pe de-o parte, vorbesc despre dragostea sa, dar care o enumeră ca [fiind], cât se poate de simplu, una dintre virtuţile sale, având, ca punct culminant, harisma vederii-înainte!

O întâmplare neobişnuită pe care a povestit-o Gherontisa Eufimia din Kerkira, arată tocmai această orientare dominantă a părintelui către dragoste. Cuviosul Porfirie nutrea un respect deosebit pentru viaţa liturgică şi pentru puterea sfinţitoare a Tainelor. Cu toate acestea, cu un tertip de-a dreptul copilăresc, şi-a exprimat cândva dezacordul faţă de Sfântul Andrei Criteanul şi opera sa imnografică principală, Canonul cel Mare, fiindcă, în acest text predomină un anumit sentiment de tristeţe, de jale şi de amărăciune, singura perspectivă imediată fiind cea a iadului şi a morţii, pe când, părintele Porfirie prefera să ,,privească” spre dragostea Lui Hristos. Atunci când interlocutoarea sa [Gherontisa Eufimia] i-a menţionat un exemplu de canon opus celui pe care l-a scris Sfântul Andrei Criteanul pentru Sfântul Ignatie Teoforul, atunci, Gheronda Porfirie, cu mult entuziasm a spus: ,,O, acesta nu este canon, este foc! La canonul acesta, imnograful n-a mai ştiut de el! L-a făcut Sfântul Ignatie să se piardă cu totul![2]”. Reamintesc că Sfântul Ignatie Teoforul a spus acele cutremurătoare cuvinte: ,,Pentru dragostea noastră se jertfeşte […]. Pâine din cer doresc, care este trupul Lui Iisus Hristos […], şi băutură vreau sângele Lui, care este dragoste nestricată[3]”.

Pentru Gheronda Porfirie, dragostea este una şi aceeaşi: dragostea de Dumnezeu nu poate fi despărţită de dragostea pentru oameni. Citeşte mai departe…

Cuv. Porfirie Kavsokalivitul: Muzica bizantină este foarte folositoare de suflet, vindecătoare a deprimării

Muzica bizantină îl sfințește pe om fără jertfă. Un mijloc însemnat de vindecare a sufletului chinuit al omului căzut, al celui pătimaș, este cu adevărat muzica bizantină. De aceea înțeleptul doctor al sufletului, Cuviosul Porfirie, spune:

„Muzica bizantină este foarte folositoare de suflet. Nu trebuie să existe nici un creștin care să nu cunoască muzica bizantină. Toți trebuie s-o învățăm. Ea are o legătură directă cu sufletul. Muzica îl sfințește pe om fără jertfă. Fără osteneală, veselindu-te, devii sfânt”. Citeşte mai departe…

Iubește simplu, fără frică

Pe toate să le înfruntaţi cu iubire, cu bunătate, cu răbdare şi cu smerenie

Se întâmplă de multe ori ca cineva să simtă un necaz peste măsură din pricina stării acestei lumi. Să sufere văzând că voia lui Dumnezeu nu se împlineşte astăzi de către oameni, şi nici de către el însuşi. Să-l doară cu durerea trupească şi sufletească a celorlalţi. Această sensibilitate este un dar de la Dumnezeu. La femei o întâlnim mai des. Sufletele care au această subţirime sunt în chip deosebit primitoare ale vestirilor şi ale voii lui Dumnezeu. Aceste suflete sensibile au putinţa de a spori mult în viaţa cea întru Hristos, căci îl iubesc pe Dumnezeu şi nu vor să-L întristeze. Au de străbătut o primejdie. Dacă nu îi predau cu încredere lui Hristos viaţa lor, este cu putinţă ca duhul viclean să-şi tragă foloase din delicateţea lor şi să-i arunce în întristare şi deznădejde.

Citeşte mai departe…

„Pocăinţa adevărată va aduce sfinţirea”

Nu există lucru mai înalt decât cea ce se cheamă pocăinţă şi spovedanie. Această taină este darul iubirii lui Dumnezeu către om. În acest chip desăvârşit se izbăveşte omul de rău. Mergem, ne spovedim, simţim împăcarea cu Dumnezeu, vine bucuria înlăuntrul nostru, pleacă vinovăţia. În Ortodoxie nu există piedică de netrecut. Nu există poticnire, pentru că există cel ce primeşte spovedania, cel ce are puterea de a ierta. Mare este duhovnicul!

Încă de mic copil, atunci când mi se întâmpla să păcătuiesc, o mărturiseam şi plecau toate. Zburam de bucurie. La fel şi acum. Sunt păcătos, neputincios; caut scăpare la milostivirea lui Dumnezeu, mă mântuiesc, mă liniştesc, le uit pe toate. În fiecare zi mă gândesc că păcătuiesc, dar doresc ca tot ce mi se întâmplă să prefac în rugăciune şi să nu-l închid înlăuntrul meu.

Păcatul îl încurcă pe om sufleteşte. Această încâlcire nu pleacă prin nimic. Numai prin lumina lui Hristos se face descâlcirea. Prima mişcare o face Hristos. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi… (Matei 11, 28). Apoi noi, oamenii, primim această lumină prin buna noastră dispoziţie, pe care o dovedim prin iubirea noastră faţă de Domnul, prin rugăciune, prin Taine. 

Pentru ca sufletul să s epocăiască, trebuie să se trezească. Aici, în această trezire, se săvârşeşte minunea pocăinţei. Şi aici se află intenţia omului. Trezirea, însă, nu atârnă numai de om. Omul nu poate de unul singur. Intervine Dumnezeu. Atunci se pogoară harul dumnezeiesc. Fără har omul nu se poate pocăi. Iubirea lui Dumnezeu va face totul. Poate să rânduiască ceva – o boală sau altceva, depinde – ca să-l aducă pe om la pocăinţă. Aşadar pocăinţa se izbândeşte prin harul dumnezeiesc. Noi vom face o mişcare către Dumnezeu în chip simplu şi lin, iar de acolo mai departe vine harul. Citeşte mai departe…

„Cum să ne creştem copii?”, „Cum să ne purtăm cu ei ca să ne fie şi nouă, şi lor bine?” – la unica şi marea întrebare: „Cum să ne iubim cu adevărat copiii?”

Rolul iubirii în educarea copiilor, dupa Parintele Porfirie

Părintele Porfirie (Bairaktaris) (1906-1991) este unul dintre marii bărbaţi duhovniceşti ortodocşi ai secolului al XX-lea.

Vieţuitor în Muntele Athos, a fost silit să-l părăsească din motive de sănătate. După ce a slujit ca preot vreme de 30 de ani în paraclisul Policlinicii din Atena, a întemeiat o mănăstire la 30 de kilometri de capitală, unde s-a şi retras. Acolo a primit el, vreme de 20 de ani, mulţimi de oameni atraşi de bogatele sale daruri duhovniceşti. Inzestrat cu darul deosebirii duhurilor (diakrisis), al străvederii (diorasis) şi al prorociei (proorasis), le-a fost de mare folos tuturor celor care veneau să-l întrebe pentru sufletul lor şi să primească sfaturile sale luminate de harul Duhului Sfânt, pentru rezolvarea feluritelor lor probleme.

Citeşte mai departe…

Αλιβέρι | Γιάννης Κούκης

Την Κυριακή 13 Δεκεμβρίου, στον Ιερό Ναό ο οποίος ειναι αφιερωμένος στον μεγαλομάρτυρα Άγιο Δημήτριο, στην γενέτειρα του Οσίου Πορφυρίου του Καυσοκαλυβίτου, Άγιο Ιωάννη Αλιβερίου, ετελέσθη πανυγυρική πολυαρχιερατική θεία λειτουργία προς τιμήν, εκ μεταθέσεως, στον Όσιο Πορφύριο.

Στον όρθρο χοροστάτησε ο Σεβ. Μητροπολίτης Κηφισιάς κ. Κύριλλος.

Στη θεία λειτουργία προεξήρχε ο Σεβασμιώτατος Μητροπολίτης Καρυστίας κ. Σεραφείμ και συλλειτούργησαν οι Μητροπολίτες Πειραιώς κ. Σεραφείμ, ο Χαλκίδος κ. Χρυσοστομος, ο Ιλίου κ. Αθηναγόρας και ο Κηφισίας κ. Κύριλλος.

Η εξαιρετική οργάνωση της πανυγύρεως επέτρεψε στον μεγάλο αριθμό προσκυνητών που είχαν έρθει και απο μακρυά για να προκυνήσουν και να προσευχηθούν, να συμμετάσχουν χωρίς δυσκολία στην θεία ακολουθία.

Στην είσοδο του ναού υπήρχε μια λειψανοθήκη με αίμα του Οσίου Πορφυρίου, το οποίο ο Σεβ. Μητροπολίτης Καρυστίας Σεραφείμ αιτήθηκε απο την κλινική στην οποία είχε νοσηλευτεί ο Όσιος.

Όπως ο Σεβασμιώτατος είπε σε μια σύντομη αναφορά του, μόλις έμαθε την ύπαρξη του τίμιου αυτού λειψάνου, επικοινώνησε με τον θεράποντα ιατρό, διευθυντή της μικροβιολογικής κλινικής του νοσοκομείου κ. Πιπεράκη, ο οποίος με χαρά παρεχώρησε μέρος του αίματος στην ιερά μητρόπολη Καρυστίας προς αιώνια προσκύνηση του τίμιου λειψάνου απο τους επισκέπτες της γεννέτειρας του Οσίου Πορφυρίου.

Τον θείο λόγο κήρυξε ο Μητροπολίτης Πειραιώς, κ. Σεραφείμ, ο οποίος αναφέρθηκε στην ζωή του Οσίου Πορφυρίου και στις προεκτάσεις της στην ζωή μας, αλλα και στο πόσο επίκαιρα σήμερα ειναι τα διδάγματα τα οποία μπορούμε να αναγνώσουμε απο αυτήν.

Στην συνέχεια έγινε λιτάνευση της εικόνας και του λειψάνου του Οσίου, η οποία πέρασε μπροστά απο το σπίτι στο οποίο γεννήθηκε και έζησε τα παιδικά του χρονια ο Όσιος.

Citeşte mai departe…

Πανηγύρισε ο Ιερός Ναό Κοιμήσεως της Θεοτόκου Αλεξανδρείας την μνήμη του Οσίου πατρός ημών Πορφυρίου του Καυσοκαλυβίτου το διήμερο 1-2 Δεκεμβρίου.

Την Τρίτη 1 Δεκεμβρίου στον προαύλιο χώρο του ναού πραγματοποιήθηκε υποδοχή του ιερού φιαλιδίου με το αίμα του Οσίου Πορφυρίου, το οποίο μετέφερε ο Σεβασμιώτατος Μητροπολίτης Βεροίας, Ναούσης και Καμπανίας και εν συνεχεία τελέστηκε Μέγας Πανηγυρικός Εσπερινός.

Την Τετάρτη 2 Δεκεμβρίου το πρωί ο Σεβασμ. Μητρ. Βεροίας, Ναούσης και Καμπανίας κ. Παντελεήμων τέλεσε πανηγυρική Θεία Λειτουργία.

Πλήθος πιστών προσήλθε για να λάβει την ευλογία του Οσίου Πορφυρίου προσκυνώντας το φιαλίδιο το οποίο περιέχει αίμα του Οσίου και δωρίστηκε στην Ιερά Μητρόπολή μας από πνευματικό τέκνο του Οσίου Πορφυρίου.

Citeşte mai departe…