Avort terapeutic sau eutanasie? Cazul de la Maternitatea Giuleşti

Avort terapeutic sau eutanasie?


Cazul de la Maternitatea Giuleşti

O femeie de 39 de ani din Bucureşti acuză un medic musulman de la Maternitatea Giuleşti că “a lăsat-o să avorteze singură”. Conform soţului Lilianei Ghimpeţeanu, medicul şi-a explicat gestul, spunând că religia nu-i permite să facă acest lucru. Femeia era însărcinată în aproape 6 luni, iar analiza la amniocenteză a arătat că fătul are Sindrom Down. În noaptea de 17 martie, conform soţului Lilianei, femeia l-a sunat şi i-a spus că e singură în salon, că i s-a făcut o injecţie pentru a provoca naşterea şi că are dureri groaznice. Acesta a adăugat că a fost nevoit să-şi asiste soţia şi, pentru câteva clipe, şi-a ţinut în braţe copilul născut viu. “Soţia a început să ţipe «Fetiţa mea, fetiţa mea», iar eu am învelit copilul într-un cearşaf ca să nu-l vadă ea”, a povestit acesta la Realitatea TV. Reprezentanţii spitalului spun că medicul de gardă nu a greşit cu nimic, iar “pacienta a fost externată clinic sănătos”.

Indiferent de culpa medicală, care urmează a fi stabilită de colegiul Medicilor, rămâne o întrebare: cum e posibil ca într-un spital din România să se efectueze un avort atunci când fătul are 6 luni? Chiar dacă o analiză atestă că el ar avea sindrom Down?

Prof.dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România precizează că în acest caz nu este vorba de un avort terapeutic: “Avortul terapeutic se face doar când fătul pune în pericol viaţa femeii. Acesta a fost un act medical care nu are valenţe în acest sens. Nu ştiu cum poate fi calificat acest lucru. Avortul terapeutic se face indiferent de vârsta sarcinii, dar Sindromul Down nu reprezintă o malformaţie gravă, care pune în pericol viaţa mamei, şi nici nu e o malformaţie neconformă cu viaţa. Sarcina nu este o boală. Ce pot eu reproşa medicului, dacă e aşa cum spune tatăl, e că nu poţi lăsa baltă un pacient fără să chemi un alt medic, indiferent de convingerile tale”, a precizat Astărăstoae.

În 2008, o fetiţă de 10 ani a rămas însărcinată în urma unui viol. S-a aflat când sarcina era în luna a cincea, iar medicii din România au refuzat la acea vreme să-i facă avort, motivând că legea românească nu le permite acest lucru. Dacă nu există malformaţii ale fătului incompatibile cu viaţa sau dacă viaţa mamei nu e în pericol, avorturile se pot face doar până la 14 săptămâni, conform legislaţiei în vigoare. Fetiţa de 10 ani din Piatra Neamţ a fost dusă în Anglia şi acolo a făcut întreruperea de sarcină, pe banii unei românce stabilită în Marea Britanie.

Codul Penal prevede, la art.185, că provocarea ilegală a avortului când sarcina are mai mult de 14 săptămâni se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Noul Cod Penal incriminează avortul terapeutic făcut la peste 24 de săptămâni de sarcină, deoarece se consideră că de atunci fătul e considerat deja persoană, atât părinţii cât şi medicul care acceptă întreruperea de sarcină fiind pasibili de pedeapsă.

Sursa:www.jurnalul.ro

3 comentarii la „Avort terapeutic sau eutanasie? Cazul de la Maternitatea Giuleşti

  1. provitamedicus

    “’Soţia a început să ţipe «Fetiţa mea, fetiţa mea’, iar eu am învelit copilul într-un cearşaf ca să nu-l vadă ea”, a povestit acesta la Realitatea TV.

    Concluziile mele din ceea ce este descris mai sus:
    – mama dorea copilul;
    – tatal a condamnat deja copilul cand l-a invelit in cearceaf;
    – care au fost dorintele exprimate de tata catre personalul medical in momentul in care le-a dat copilul pe maini?
    – a actionat personalul medical fata de copilul nou-nascut conform situatiei sale medicale sau conform atitudinii exprimate de tata?
    – au fost luate in consideratie strigatele mamei?

    Impresia mea este ca aceasta mama a fost mai mult fortata de sot sa avorteze si sa renunte la copil. De fapt sotul i-a rapit copilul nou nascut.

    Nu ar fi normal sa se auto-sezizeze procuratura, daca nu a fost anuntata pana acum analizand ceea ce dr. Astarastoaie descrie drept ” un act medical care nu are valenţe în acest sens”?

  2. ELENA

    Mare pacat!In marele si sfantul post demonstram iarasi ca desi ne declaram ortodocsi, suntem fatarnici.De ce familia nu a intrebat biserica din care fac parte ce sa faca? De ce nimeni nu le-a spus ca poate sansa lor de mantuire era tocmai copilul pe care l-au ucis?Am in prejma mea un copil cu usoara intarziere mintala, uneori ochii lui ma privesc plini de iubire dar simt cumva un adanc al neintelegerii, al neputintei lui de a fi ca ceilalti, dar e plin de evlavie pentru toti sfintii, e bun si cuminte si Dumnezeu il va proteja la fel de mult ca pe cei sanatosi.Stie Dumnezeu rostul acestor lucruri! Asa si ei, familia acesta putea sa ia o alta hotarare si sa-si fi asumat cresterea si iubirea acelui copil.Mare pacat!Dumnezeu sa aibe mila de ei toti si de sufletul micutei care a fost omorata in acesta lume tocmai de parinti si careia astfel i-s-a refuzat botezul!

  3. cristina

    E revoltator ,asa ceva!Cum mai au tupeul sa apara si la tv/
    Cum a putut acel tata care si-a tinut copilul ,viu,in brate ,sa-l arunce ca pe un gunoi/
    Ne mai miram ca ne bate Dumnezeu?
    Eu sunt o persoana cu studii post-universitare si nu as putea sa comit o crima ,pt ca in ultima instanta asta este ,de fapt,o crima!

Comentariile sunt închise.