Etichetă: Avort

Concret, este vorba de colectarea a unui număr minim de un milion de semnături din toate cele 28 de ţări din Uniune, precum şi a unui număr minim de şapte ţări ale Uniunii care să atingă pragul de 100% de semnături alocate în vedere opririi finanţării cercetărilor ştiinţifice pe embrioni umani.

Embrionul este în viziunea noastră, a Bisericii, dar şi în viziunea ştiinţifică o persoană umană aflată într-un anume stadiu de dezvoltare. De la momentul conceperii, de la stadiul de zigot, fiinţa umană trece prin mai multe stadii de dezvoltare: embrion, făt, nou- născut etc. Or, a permite cercetările ştiinţifice pe persoana umană aflată în stare embrionară este la fel de grav ca o cercetare pe persoana umană nou-născută, adolescentă, matură. 

Acest demers democratic european, susţinut şi de Patriarhia Română, a fost asumat de către Arhiepiscopia Iaşilor ca o ocazie de a afirma încă o dată importanţa susţinerii valorilor autentice pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin glasul Bisericii Sale, le-a lăsat nouă, oamenilor. Or, protejarea acestui minunat dar al lui Dumnezeu, viaţa, este o datorie fundamentală a fiecărui om. Continuă să citești 22 septembrie 2013 – Ziua europeană de susţinere a iniţiativei „Unul dintre noi“

Fără motive reale, fără consiliere, fără sprijin: aşa ajung femeile, într-o majoritate covârşitoare, în faţa medicului care le face avortul. Rareori sunt întrebate de ce vor să facă acest lucru, aproape niciodată nu primesc sfaturi, iar de sprijin nici nu poate fi vorba. Ele sunt victimele unei culturi sociale deformate, care le încurajează şă fie independente, să-şi trăiască viaţa aşa cum vor, dar după nişte standarde de fapt impuse. De multe ori acţionează cu teamă, din panică, şi iau decizii pe care le consideră fireşti, fără a şti că au condamnat nu doar un suflet – pe cel al copilului – ci două. Dacă unele femei scapă de repercursiunile fizice ale avortului, care, numeroase fiind, se întind de la infecţii la infertilitate şi până la complicaţii ce duc la moarte, nici una nu scapă de consecinţele psihologice şi sufleteşti. Durerea deciziei de a face un avort nu apare întotdeauna imediat după ce fapta a fost făcută. De cele mai multe ori apare atunci când consideri că a venit momentul şi îţi doreşti să ai un copil şi, crezând în viaţa lui, conştientizezi existenţa fiinţei pe care o porţi în pântece. Acolo este un copil, acelaşi pe care peste doi ani îl vei admira alergând şi jucându-se, pe care îl vei iubi şi căruia, într-o zi, va trebui să-i spui ce s-a întâmplat.

Victime ale societăţii, femeile care fac avort regretă prea târziu

Femeile care ajung să facă avort sunt, nu de puţine ori, victime ale celor din jur. Sunt împinse să facă acest lucru de noi ceilalţi, care judecăm egoist, creăm standarde irealiste şi impunem limite pe care noi le considerăm normale. Şi toate sunt legate de aspecte trecătoare, cum ar fi bunurile materiale, posibilităţile financiare sau poziţia socială, lucruri care nu ar trebui să stea niciodată între iubirea dintre un părinte şi copilul său, fie el nenăscut încă. Mihaela are acum 40 de ani şi îşi aminteşte de experienţa avortului de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Aflată la început de drum în viaţă, alături de soţul ei, fără nimic al lor, au considerat că un copil i-ar fi împiedicat să-şi construiască viaţa pe care şi-au dorit-o: „Ideea avortului a fost prima care mi-a venit în minte… Nu a fost un sprijin pe care să-l fi cerut. M-am gândit că e prea repede. Un copil tocmai în momentul în care nu ştiam ce să mai facem pentru a avea ceva al nostru nu era potrivit. Deşi acum văd că tocmai copilul devenea cel mai mare bun al nostru. Pur şi simplu s-a întâmplat. L-am văzut ca pe o ameninţare atunci, acum nu ştiu ce ameninţa. Continuă să citești „Ideea avortului a fost prima care mi-a venit în minte…”

Embrionul uman nu este protejat din punct de vedere juridic, acest lucru fiind necesar pentru păstrarea demnităţii, a dreptului la viaţă şi a integrităţii fiinţei umane. Viziunile anti-avort au existat de-a lungul istoriei în întreaga lume, venind în special din partea bisericii, iar în ultimii 50 de ani, odată cu liberalizarea şi emanciparea individuală, au apărut şi instituţii oficiale care luptă pentru viaţă. Situaţia mişcării pro-life în Europa este din ce în ce mai complexă şi mai provocatoare, deşi nimeni nu poate contesta creşterea numărului de susţinători şi activişti.

  Continuă să citești Lupta pentru viaţă în Europa: embrionul uman este „unul dintre noi”