Arhive categorii: Pagini de Sinaxar

18 mai: Pomenirea sfinţilor mucenici Petru, Dionisie (Denis), Andrei, Pavel şi Hristina (Cristina) fecioara (ROMANIAN, GREEK, ENGLISH)

 Pomenirea sfinţilor mucenici Petru, Dionisie (Denis), Andrei, Pavel şi Hristina (Cristina) fecioara

CristinaDintre aceştia sfântul Petru era din oraşul ce se cheamă Lampsac. Adunându-se la Dacno, domnul cetăţii evridinilor, a silit pe sfântul Petru ca să jertfească Afroditei, şi nevrând acesta să se supună, ci mărturisind pe Hristos Dumnezeu, i-au zdrobit tot trupul cu legături, cu lemne şi cu roate. Pentru aceasta în timpul chinurilor şi-a dat duhul şi a luat de la Dumnezeu cununa nevoinţei. Iar Pavel şi Andrei se trăgeau cu neamul din Mesopotamia, şi fiind ostaşi sub zisul Dacno, s-au dus la Atena cu el. Şi fiind prinşi acolo Dionisie şi Hristina, Pavel şi Andrei i-au luat asupra lor să-i păzească, dar mai apoi ei au poftit pe sfânta Hristina, care era fecioară şi frumoasă şi în vârstă de nuntă, ca să se împreune cu dânşii spre păcat. Iar ea neînduplecându-se nici de cum, în loc să o silească ei şi-au schimbat gândul datorită învăţăturilor ei, şi au crezut în Hristos. Pentru aceasta Pavel, Andrei şi Dionisie au fost ucişi şi îngropaţi de mulţimea pietrelor azvirlite asupra lor; iar sfânta Hristina aruncându-se peste ei, i s-a tăiat capul.


 Continuă să citești →

17 mai: Sfinții Cuvioși Nectarie și Teofan, ctitorii Mănăstirii Varlaam, Meteora

Sfinții Cuvioși Nectarie și Teofan, ctitorii Mănăstirii Varlaam, Meteora, Grecia

(17 mai)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 2.1

Aceștia cuvioși părinți, frați după trup, s-au așezat pe stânca pe care locuise odinioară pustnicul Varlaam care ridicase în preajma anului 1350 biserica cu hramul Sfinții Trei Ierarhi și câteva chilii.

Continuă să citești →

17 mai: Sfântul Iona din Odessa

Sfântul Iona din Odessa – biserica şi moaştele

Legături:

Sfantul Iona din Odessa - biserica si moasteleSfantul Iona din Odessa este un sfant ortodox ale carui moaste sunt pastrate astazi, cu mare evlavie, in Catedrala Adormirea Maicii Domnului, din Odessa, Ucraina. Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Odessa, zugravita in albastru deschis si in alb, domina orasul ucrainian din inaltul turlelor sale argintii. In mareata Catedrala inchinata Adormirii Maicii Domnului se afla moastele Sfantului Ierarh Inochentie si ale Sfantului Iona din Odessa.

Sfantul Iona din Odessa a fost canonizat in ziua de 1 iulie 1996, la canonizare descoperindu-se faptul ca trupul sau era inca intreg si frumos la vedere. Sfantul Iona este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 17/30 mai, Sfintele lui Moaste, frumos mirositoare, alungand si astazi duhurile rele si vindecand neputintele trupesti ale celor ce se roaga lui cu credinta curata.

Viata Sfantului Iona din Odessa

Iona Moiseevici Atamanski s-a nascut in ziua de 14 septembrie 1855, cand se praznuia Inaltarea Sfintei Cruci, in orasul Odessa, intr-o familie crestina: diaconul Moise si Glicheria. El va ramane orfan inca de mic. O vreme, el a petrecut in cimitir, langa mormintele parintilor sau, mai apoi retragandu-se intr-o veche clopotnita. Nicaieri nu a putut gasi insa odihna, din pricina rautatii oamenilor. In cele din urma, el a fost primit in casa de catre unchiul sau. Continuă să citești →

17 mai: Pomenirea sfinţilor apostoli Andronic şi Iunia (Viaţa, Canonul)

 Pomenirea sfinţilor apostoli Andronic şi Iunia

17 mai

Acest apostol al Domnului, ca şi cum ar fi fost cu aripi a înconjurat toată Iumea, smulgând toată înşelăciunea nebuniei idoleşti din rădăcină, şi propovăduind pe Hristos. El a avut dimpreună următoare lui pe mult-minunata Iunia, care era moartă pentru lume, şi vieţuia numai pentru Hristos Mântuitorul.

Şi trăgând spre dumnezeiasca cunoştinţă pe mulţi, au stricat capişti idoleşti şi au zidit dumnezeieşti biserici în toate părţile; şi gonind duhuri necurate de la oameni şi tămăduind boli fără de leac, şi-au plinit şi ei ca nişte oameni obşteasca datorie a firii, şi prin moarte s-au mutat la viaţa cea veşnică. De aceştia pomeneşte şi marele apostol Pavel, în Epistola către Romani (XVI, 7), zicând: „Spuneţi închinăciune lui Andronic şi Iuniei, rudelor mele şi soţilor mei în robie, care sunt vestiţi între apostoli, care şi mai înainte de mine au fost în Hristos”. Continuă să citești →

Viaţa Sfântului Iona din Odessa (+ 17 mai)

Viaţa Sfântului Iona din Odessa

( + 17 mai  )

Citiţi şi: 

Vestea cea bună despre sfinţenia unor Cuvioşi precum Serafim de Sarov, Antonie şi Teodosie de la Pecerska, Serghie de Radonej, Teofan Zăvorâtul sau Ignatie Briancianinov s-a răspândit în toate colţurile lumii. Pe urmele lor a călcat şi Sfântul Iona, făcătorul de minuni din Odessa, care prin multa sa rugăciune şi nevoinţă a arătat că sfinţenia poate fi dobândită şi de către cei ce duc viaţă de familie.

Sfântul Iona, pe numele său întreg Iona Moiseevici Atamanski, a văzut lumina zilei de marea sărbătoare a Înălţării Sfintei Cruci, pe 14 septembrie 1855, în Slobodca Romană, în oraşul Odessa. De mic copil el a rămas orfan de părinţi. Tatăl său, diaconul Moise, care slujise în oraş la biserica cu hramul Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a murit când Iona avea numai trei ani. Nu mult după aceea a murit şi mama sa, Glicheria, o femeie cu o aleasă vieţuire creştină. Aceasta şi-a dorit ca fiul ei să îşi urmeze tatăl pe calea slujirii lui Dumnezeu. Înainte de a trece la Domnul, ea l-a binecuvântat cu cuvintele: „Vreau să devii un bun păstor”. Continuă să citești →

La pomenirea Noilor Mucenici din Serbia: Sf. Mc. Vukașin (16 mai)

Sfântul Mucenic Vukașin

(16 mai)

Vukaşin a fost un bătrân ţăran din satul Klepaci, aproape de Ţaplina în Herţegovina, a cărui familie întreagă a fost ucisă în lagărul de concentrare de la Jasenovaţ. Când un ustaş îi ucidea pe locuitorii satului său, Vukaşin îl privea cu o ciudată linişte, linişte care îl tulbură pe călău mai mult decât strigătele victimelor lui. S-a aruncat asupra lui ca să-i curme pacea în cele mai groaznice chinuri. Şi apoi, pentru că Vukaşin refuza să strige ‘’Trăiască Pavelici[1]!‘’, i-au tăiat pe rând urechile şi nasul, fără însă ca prin aceste chinuri să-l poată scoate din tăcerea lui. Continuă să citești →

16 mai: SFÂNTUL NOU MUCENIC NICOLAE DIN MEZOV

16 MAI: SFÂNTUL NOU MUCENIC NICOLAE DIN MEZOV


Sfântul Nicolae era originar din Mezov-ul Tesaliei. Fiind încă tânăr a intrat ca ucenic în slujba unui brutar din Trikala. Într-o zi, turcii au izbutit cu vicleşug să-l facă să se lepede de credinţa sa. Ajungând însă curând la cunoaşterea nelegiuirii lui, s-a întors în patria sa şi a început să trăiască din nou ca creştin. A trecut multă vreme şi într-o zi în care se dusese în Trikala, ca să vândă o încărcătură cu lemne de foc, un frizer turc l-a recunoscut şi, apucându-l de grumaz, îl acuza că s-a lepădat de credinţa musulmană. Speriat, Nicolae i-a dat sarcina, iar turcul a căzut de acord să nu-l denunţe, cu condiţia ca Nicolae să-i dea în fiecare an aceeaşi încărcătură.

După puţină vreme, Nicolae s-a pocăit pentru laşitatea sa şi a luat hotărârea să nu mai plătească această datorie, descoperind duhovnicului său dorinţa fierbinte de a-şi oferi viaţa lui Hristos. Continuă să citești →

SLUJBA SFÂNTULUI IERARH IACOB PUTNEANUL, MITROPOLITUL MOLDOVEI (15 mai)

sf-iacob-putneanul

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am…, stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Cum se arată primăvara peste pământ, înviind toată firea şi odrăslind bucurie, astfel slăvită prăznuirea ta de acum se arată creştinilor, cu miresme slăvite și cântări duhovniceşti, Iacob fericite, veselindu-ne (de două ori).

Pe Sfântul Iacob Putneanul, pe vasul harului, pe cel împreună ctitor cu Ştefan Voievod veniţi toti credincioşii să îl cinstim în cântări de laudă, că solitor se arată către Dumnezeu pentru cei ce îl cinstesc pe el. Cu netrupeştile cete veselindu-te acum și înălțând în ceruri întreita cântare Atotțiitorului Dumnezeu, nu-i uita, Ierarhe, pe cei ce săvârşesc cu evlavie preacinstită pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Astăzi ne-a răsărit, ca un luceafăr al Zilei celei neînserate și ca o stea a Soarelui celui mare, minunatul Iacob ierarhul. Veniţi, dar, adunându-ne, cinstită prăznuirea lui să o săvârșim duhovnicește şi în cântări să-l lăudăm, că se roagă pururea pentru sufletele noastre.

Şi acum…, a praznicului

La Stihoavnă, Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului…

Luceafăr Putnei te-ai arătat, fericite, lumina Zilei neîn­serate strălucind-o cu sfântă prăznuirea ta.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor veseli în aşternuturile lor.

Stând ca un Ierarh acum la tronul slavei, de la Domnul mijloceşte-ne iertare de păcate și milă, Sfinte Iacob.

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.

Lăcaş al iubirii de oameni, întru Domnul, şi vas al înţelep­ciunii celei de sus te-ai arătat, Sfinte Iacob preaminunate.

Slavă…,

Părinte şi Fiule şi Duhule, Preasfântă Treime si Unime, pe cei ce cântă Ţie de-a puru­rea, miluiește-i.

Şi acum…, a praznicului, sau aceasta, asemenea:

Maica lui Dumnezeu, ceea ce România a doua ta grădină o ai numit, păzeşte-o pururea de cel viclean.

Troparul Sfântului, glasul al 3-lea:

Grija cea lumească lepă­dând şi viaţă pustnicească tră­ind, ca un bun păstor turma cea cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe Iacob, Arhiereul lui Hristos; roagă-te pentru sufle­tele noastre.

Slavă…, Şi acum…, a praznicului Ectenia şi Apolisul.

LA VECERNIA MARE

După Psalmul 103, se cântă Fericit băr­batul…, starea întâi.

La Doamne strigat-am…, Stihirile pe 8: Stihirile ierarhului, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn…

Astăzi prăznuire nouă şi slă­vită săvârșim la Putna, care ca soarele luminează mulţimile dreptcredincioşilor, pomeni­rea preabunului Ierarh, Sfân­tul Iacob, cel blând, răbdător şi râvnitor în Hristos, care se arată rugător preafierbinte către Dumnezeu pentru cei ce îl cinstesc cu evlavie. Continuă să citești →

15 mai: VIAȚA SFÂNTULUI IACOB PUTNEANUL, MITROPOLITUL MOLDOVEI

Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viaţa monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte). Continuă să citești →

15 mai: VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS PAHOMIE CEL MARE

ORNAM1

Cuviosul părintele nostru Pahomie era de neam din părţile Tebaidei Egiptului, născut din părinţi păgâni, închinători de idoli, ca un crin ieşit din mărăcini. Pe acesta, Domnul nostru Iisus Hristos l-a însemnat din copilărie pentru a Sa sfântă slujbă; căci, Pahomie, fiind încă prunc, părinţii lui îi dădeau să guste din jertfele idolilor; dar el, gustându-le, îndată le vărsa ca pe nişte otravă vătămătoare de suflet, deoarece sufletul în care avea să petreacă Dumnezeu, nu putea să mistuie partea cea diavolească în pântecele lui de prunc.

Continuă să citești →

15 mai: Sfântul Ierarh Isaia, episcopul Rostovului

Sfântul Ierarh Isaia, episcopul Rostovului, Rusia

(15 mai)

Maica Domnului și Sfinții episcopi ai Rostovului (pomeniți la 23 mai, Soborul Sfinților din Rostov și Iaroslav)

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 1

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 1.1

Acesta s-a născut din părinţi de neam bun şi iubitori de Hristos. Din tinereţe, iubind pe Hristos şi lăsând dulceţile lumii acesteia, merse în Marea Lavră a Peșterilor (Pecerska) la cuviosul Teodosie, dorind să fie monah. Cuviosul Teodosie, văzând mai înainte cu duhul că avea să fie lucrător şi iubitor de osteneală, îl îmbrăcă în haina monahală.

Nevoindu-se spre fapte bune şi adăugând osteneală peste osteneală, trecea prin atâtea pătimiri, încât toţi se minunau de viaţa lui cea aspră şi toţi îl priveau cu dragoste, căci era blând, smerit, ascultător, neiubitor de cîştig şi iubitor de fraţi. În trup arăta viaţă îngerească şi, luptându-se cu înfrânarea şi cu răbdarea, omora în sine toate patimile şi poftele trupeşti. Înfrumuseţîndu-se cu înţelepciunea, dreptatea și bărbăţia și săvârșind multe fapte bune, se duse vestea despre dânsul, căci nu poate cetatea să se ascundă stând deasupra muntelui.

De aceea, binecredinciosul domn Izaslav Iaroslavici, auzind de viaţa lui cea plăcută lui Dumnezeu, rugă pe cuviosul Teodosie să-i dea binecuvântare şi să primească egumenia Mănăstirii Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, deoarece cuviosul Varlaam care mai înainte fusese egumen se mută la viața cea veșnică.

Continuă să citești →

14 mai: SFÂNTUL LEONTIE, PATRIARHUL IERUSALIMULUI, FĂCĂTORUL DE MINUNI

VIAŢA ŞI PETRECEREA CELUI ÎNTRE SFINŢI

PĂRINTELUI NOSTRU LEONTIE

PATRIARHUL IERUSALIMULUI, FĂCĂTORUL DE MINUNI

– 14 MAI –


Cuviosul şi Purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Leontie s-a născut în Stromniţa Macedoniei la începutul secolului al XII-lea din părinţi bogaţi şi binecredincioşi, iar renăscându-se prin dumnezeiescul Botez, a primit numele de Leon. La vârsta copilăriei a fost dat la şcoală şi s-a deprins în studiul Sfintelor Scripturi, iar citind Vieţile Sfinţilor îşi cultiva sufletul şi folosindu-se foarte mult din acestea, dorea să se lepede de lume şi să se facă monah pentru a sluji Domnului. Tată lui Leon a murit pe când acesta era încă tânăr. Imediat s-a hotărât să se ducă în Constantinopol. Hotărârea de a se călugări a întărit-o cu fapta retragerii într-un munte, în desăvârşită linişte, timp de trei zile, nebăgând în seamă foamea şi în loc de somn, întinzându-se pe un „covor” de trestii. Continuă să citești →

14 mai: Pomenirea Sfântului Maxim Grecul Vatopedinul, Monahul şi Luminătorul Ruşilor, Cel-întocmai-cu-Apostolii, Mărturisitor şi Cuvios

14 mai: Pomenirea Sfântului Maxim Grecul Vatopedinul, Monahul şi Luminătorul Ruşilor, Cel-întocmai-cu-Apostolii, Mărturisitor şi Cuvios

de Arhimandritul Efrem, Stareţul Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedu

Sfânta Mare Mănăstire Vatopedu, de-a lungul trecutului ei istoric, a jucat un dublu rol în lucrarea ei duhovnicească. Pe de o parte cultiva isihia şi negrija faţă de cele pământeşti – care sunt premizele îndumnezeirii –, iar pe de alta îi trimitea la misiune pe fii ei îndumnezeiţi şi sfinţiţi, ca să dea bună mărturie despre Tradiţia Ortodoxă Aghiorită spre întărirea poporului lui Dumnezeu, lucru care nu este străin de mersul istoric al Bisericii. Şi putem spune că Mănăstirea Vatopedi se distingea în mod deosebit prin această lucrare, încât îi era recunoscută vocaţia misionară nu doar în Grecia, dar şi la alte popoare ortodoxe. Continuă să citești →

13 mai: Sfântul Ierarh Pavsicacos, episcopul Sinadei

Sfântul Ierarh Pavsicacos, episcopul Sinadei, Turcia

(13 mai)

Sf Ier Pavsicacos, episcopul Sinadei 2

Acesta avea patrie cetatea Apamiei, Siria, şi părinţi din cei aleşi, de bun neam şi hrăniţi cu adevărata credinţă creştinească. Iară el, tânăr încă fiind, se înfrâna cu postul, cu îndelunga rugăciune şi cu cealaltă aspră petrecere. Pentru care se şi supuse vieţii sihăstreşti şi se hrănea cu puţină pâine şi apă; şi întrebuinţând meşteşugul doctoricesc, vindeca şi trupurile şi sufletele, se lupta împotriva demonilor şi-i izgonea, slăbănogirile le vindeca, îngheboşările îndrepta, şi alte preamărite minuni săvârşea.

Iar prin vădirea Celui ce pe toate le face arătate făcându-se cunoscut patriarhului Constantinopolului, fericitul Chiriac, şi de el hirotonisit fiind, fu trimis la biserica Sinadelor.

Continuă să citești →

13 mai: Cei 14 Cuvioși Mucenici Iviriți

Cei 14 Cuvioși Mucenici Iviriți

13-mai---Cei-14-Cuvio-i-Mucenici-de-la-Iviron

Împăratul Bizanțului Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), urmărind să obțină intervenția Papei Grigorie al X-lea (1271-1276) și, mai târziu, a Papei Ioan al XX-lea (1276-1277) pe lângă Carol de Anjou, pentru a-l determina să pună capăt atacurilor sale asupra Bizanțului, s-a angajat să realizeze unirea celor două Biserici, care a fost proclamată pe 6 iunie 1274 la Conciliul de la Lyon, din Franța. Însă această faptă a împăratului a provocat un adevărat război intern care a durat până în 1281, întrucât atât clerul, cât și poporul s-au împotrivit cu tărie acestei politici unioniste. Împăratul a luat măsuri dure împotriva celor care i se împotriveau, prin impunerea unor impozite grele și prin confiscări de averi, pedepse publice și defăimări. Ajutat și de Patriarhul filopapistaș Ioan al XI-lea Vékkos (1275-1282), împăratul a reușit să impună unirea cu forța. Victime ale acestei politici violente au fost monahii iviriți care nu s-au supus dispozițiilor patriarhale și imperiale de a accepta unirea, ci, cu bărbăție duhovnicească, i-au mustrat pe împărat și pe patriarh pentru politica lor neortodoxă. De aceea au fost arestați și aruncați în mare, unde și-au găsit sfârșitul mucenicesc.

Continuă să citești →