dacă duminica trecută harul lui Dumnezeu ne-a fost prezentat de Domnul ca apă veșnică, apă vie, apă îndumnezeitoare, care izvorăște în noi continuu, în Evanghelia de azi [In. 9, 1-38] el ne este prezentat ca cel care ne deschide ochii și ne dă să vedem cele ale Lui. Ne deschide ochii la modul fundamental, ochii inimii, ai sufletului, pentru ca să vedem slava Lui. Pentru că cel mai important lucru nu e să vezi cu ochii ci să vezi cu sufletul.
Mulți dintre noi se scufundă în grijile lumești. Nu au timp decât pentru mâncare, chitit și lucru. Altceva nici nu știu să facă. Au impresia că aceasta este viața.
Însă nu poți trăi asemenea unor plante sau animale. Viața e ceva mai mult. În primul rând, e un dar divin, apoi – o misiune, una plină de responsabilitate, de jertfă și de nevoință. Apoi, viața e comunicare cu semenii și cu Dumnezeu. Viața este iubire! Continuă să citești
În duminica a cincea din perioada pascală, numită a Samarinencii, Sfânta Biserică, prin pericopa evanghelică citită la dumnezeiasca liturghie, ne amintește de întâlnirea Domnului Hristos cu o femeie samarineană la fântâna lui Iacob. Nesocotind atât partenența sa la un neam detestat de evrei, cât şi viața ei dezordonată – se căsătorise de cinci ori, trăind acum nelegitim cu un al șaselea bărbat – Hristos, îndelung răbdător și milostiv, a vindecat-o de starea păcătoasă în care-și ducea existența. Memorabila întâmplare biblică ne oferă un bun prilej de a medita mai îndeaproape asupra rolului familiei creștine și a drumului ei către cer. Continuă să citești
Iubiții mei,
după cele două duminici anterioare în care am fost încredințați de realitatea învierii Domnului, astăzi, prin Evanghelia de la In. 5, 1-15, suntem încredințați de faptul că El esteCel care ne vindecă.
Și ne vindecă de toate bolile noastre, de cele sufletești și trupești, dacă ne pocăim pentru păcatele noastre, pentru că El S-a făcut om pentru noi, din iubire imensă pentru noi, ca să ne fie aproape fiecăruia în parte.
Evanghelia Duminicii a patra după Paști ne oferă prilejul de a medita la cuvântul rostit de Mântuitorul Hristos slăbănogului, care de 38 de ani aștepta izbăvirea: „De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ție mai rău”. Înțelegem din spusele Domnului că acel om șubred păcătuise cândva destul de mult, de vreme ce nici aproape patru decenii de suferință și așteptare nu i-au ajuns să-şi ispăşească vina. Continuă să citești
“Aţi văzut cât de greu le-a fost Sfinţilor Apostoli să creadă în învierea lui Hristos. Stiţi că, chiar si atunci când au văzut cu ochii lor pe Domnul, unii dintre ei s-au îndoit, gândind că este duh. Continuă să citești
PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI – 2015
†AMBROZIE
DIN MILA LUI DUMNEZEU, EPISCOP AL GIURGIULUI
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har şi pace de la Dumnezeu, iar de la Noi arhierească binecuvântare!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Cuvioase Maici,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
La temelia dreptei noastre credinţe stă adevărul despre Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Marea sărbătoare a Sfintelor Paşti ne cheamă să mărturisim acest adevăr dumnezeiesc prin graiul cântărilor sfinte în care Biserica noastră proslăveşte de aproape două mii de ani faptul de netăgăduit al Învierii Domnului. Slujbele deniilor ni L‑au arătat pe Iisus „suferind pentru noi, luându‑ne durerile, străpuns pentru păcatele noastre, mergând ca un miel nevinovat la junghiere…” (Isaia 52, 5‑7). Iar acum, în această noapte, Hristos Domnul ne încredinţează de dumnezeirea Sa, „cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le”. Continuă să citești
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci şi un personaj al istoriei de după el, multiplicat peste tot, la scara planetară, în ipostaza sărutarii care acoperă trădarea.
Printre noi, cei ce beneficiem de civilizaţie, de cultură, de progres ştiinţific, de libertate, de bunurile pământului şi de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care rastoarnă valorile şi perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotaţii dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate antiSIDA, destrămarea familiei se numeşte planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituţia se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditaţia transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei ţări se cheamă război preventiv, terorismul îşi reclamă valenţe divine, infeudarea economică se numeşte credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Şi multe altele. Continuă să citești
Ce fel de Fecioare suntem? Predică în Marțea Mare
Iubiții mei,
azi suntem întrebați despre feciorie…
Despre câtă curăție avem în noi…și despre cât luminăm…în viața altora și în fața lui Dumnezeu.
Pentru că parabola celor 10 fecioare [Mt. 25, 1-13] e tema zilei. Continuă să citești
Sursa: doxologia.ro
Taina aceasta mare este.
Familia – redută împotriva păcatului şi scară spre Rai.
Conferință ce a avut loc în Aula Magna a Universității Petre Andrei din Iaşi, organizată de ASCOR Iaşi si ATOR Iaşi
Invitat special: Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
Sursa: doxologia.ro
