Sursa: doxologia.ro
Sursa: http://www.doxologia.ro/video/predici/arhim-hrisostom-radasanu-predica-la-denia-canonului-cel-mare-al-sf-andrei-criteanul
Peștera Sfântului Ioan Scărarul[1]
Iubiții mei,
Din Sinaxarul zilei, din Triod, aflăm că Sfântul Ioan Scărarul e pomenit în duminica de astăzi, în mod special, pentru că „de la începutul sfântului post de patruzeci de zile începe, în chip obișnuit, să se citească în Sfintele Mănăstiri Scara cuvintelor lui”[2]. Pentru că, pomenirea de peste an a Sfântului Ioan Scărarul e pe 30 martie[3].
Preoția și suferința umană
„Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec…„ (Evrei 5,6)
Poate că te-ai întrebat, tânărul meu prieten, de ce tocmai eu m-am adresat ţie şi în numele cui îţi vorbesc. Ce drept am la acest cuvânt care te tulbură şi te obligă la întrebări neliniştitoare? De ce am venit să-ţi confirm spaimele tale neînţelese şi să-ţi deschid nişte perspective atât de noi şi de neaşteptate încât să-ţi strice fragilul tău echilibru de apărare? Poate că, descoperindu-ţi puritatea şi inocența pe care nu ţi le cunoşteai, te-am făcut mai vulnerabil la răutatea lumii. Te-am făcut mai deschis pentru suferinţă şi este firesc să te întrebi care este rostul ei. Are ea o finalitate, sau este doar o întâmplare oarbă, un destin trasat de stele, un ocean nesfârşit în care să înoţi fără nădejdea de-a ajunge la vreun ţărm?
„Toate Bisericile noastre creştine sunt pline de Partidul Babelor Conservatoare, care-s pline de drăcuşori şi au în ele regulile lor.
– Nu băga anafora în gură întâi! Nu lua aghiazma întâi! Nu pune mâna acolo! De ce ai cumpărat lumânarea aia? De ce ai păşit aşa? De ce ai călcat pe preşul ăla?
– Astea nu ţin de ortodoxie!” Continuă să citești
Cum să trecem postul, în viziunea ţelului final. Pentru biruinţa lui Hristos pe Golgota. Despre textele slujbelor Postului Mare. Predania vie a Bisericii. Pentru felurita putere de a îndura a fiecăruia. Bucuria nu ţine multă vreme. Pentru anumite amănunte ale Postului. Pentru Duminica Iertării: cum se prea biruiesc ispitele. Lemnul cunoaşterii şi dezbinarea între oameni. A se micşora este lucru mare înaintea lui Dumnezeu – cum se atrage harul. Aşteptări apocaliptice. Unirea în Fiinţă, ca îndumnezeire. Despre rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.
Ieri şi azi m-a durut inima şi doare în mod curios… Şi m’am rugat lui Dumnezeu: „Nu acum. Dă-mi să săvârşesc lucrul vieţii mele”. Şi iată, spre a-mi săvârşi lucrul vieţii, încep prin a vorbi cu voi despre cum să trecem Marele Post. Continuă să citești
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai
(a Lăsatului sec de brânză) (Matei 6, 14-21)
Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Continuă să citești
Despre răbdarea cu blândeţe a jignirilor Hristos ne-a dat pildă a felului în care trebuie să răbdăm jignirile. Urmăm noi, oare, pilda lui Hristos? Oare nu facem altfel decât El, oare nu răspundem cu vorbă rea la vorbă rea, nu ne enervăm şi nu ne mâniem la culme, nu îi acoperim cu înjurături şi blesteme pe cei care ne spun cuvinte grele şi neplăcute? Puţini, puţini sunt cei care urmează pilda Lui!
Toţi ne ieşim din fire când suntem jigniţi, suntem gata să-l luăm de gât pe cel ce ne-a jignit: ochii aruncă scântei, faţa ni se schimonoseşte de mânie şi devine respingătoare pentru toţi cei care ne văd; mişcările devin dizgraţioase, bruşte, mâinile şi picioarele tind să înhaţe, tind să lovească; limba revarsă neînfrânată hule asupra celui ce ne jigneşte.
Oare aşa Se purta Hristos când îl huleau, când îl vorbeau de rău, când îl jigneau? Nu, nicidecum; noi nu urmăm pilda lui Hristos, ci ne purtăm cum ne învaţă dracii – dracii iuţimii (enervării) şi ai mâniei, fiindcă cine dintre noi este slobod de iuţime şi de mânie, cine primeşte jignirile cu linişte şi seninătate? Continuă să citești
https://www.youtube.com/watch?v=os-ARQXPtp8
Cu adevărat, trăim vremuri în care omul nu mai are răbdare, ci vrea să obţină totul foarte repede, instantaneu, dacă se poate. Este vremea celor stau cu telecomanda în mână, a celor ce fac dintr-un simplu click poartă către împlinirea dorinţelor sau a celor ce sorb cu nesaţ din cafele solubile obţinute instant, din plicurile „3 în 1”. Nu e de mirare, aşadar, că şi în plan spiritual sunt unii care ar dori să guste din tehnici sau formule instant. Slăbiciune exploatată de tot soiul de amăgitori care se angajează să ghideze pe căi (pseudo)spirituale de „iluminare”, de accesare a „puterilor divine”. Totul nu durează, uneori, decât câteva zile, prin cursuri intensive (contra cost, cum altfel). La asemenea (nerăbdătoare) cerinţe şi la astfel de „oferte” de „supermarket religios”, Biserica pare a fi neputincioasă: ea cultivă stăruinţa în rugăciune, permanenta înfrânare, îndelunga răbdare… Şi totuşi, chiar şi în aceste condiţii, creştinismul are ceva de spus, de oferit. Chiar şi celor mai grăbiţi, şi celor ce vor rezultate obţinute instantaneu, dar fără prea mari eforturi. Reper? Chiar pilda vameşului şi fariseului, ce a fost aleasă spre a deschide inegalabila perioadă liturgică a Triodului. Mâine, în bisericile ortodoxe, se vor face auzite, în cadrul Sfintei Liturghii, următoarele versete:
„Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”(Luca 18, 10-14). Continuă să citești
https://www.youtube.com/watch?v=w46X6Xn_eis
* * *
* * *
https://www.youtube.com/watch?v=rI_TnlMOLxA
* * *
* * *
recunoștința se naște din pocăință!
Pentru că pocăința ne arată adevărata noastră stare interioară cât și distanța dintre ce am primit și ceea ce meritam să primim după păcatele noastre. Iar cum mila lui Dumnezeu față de noi întrece cu totul păcatele noastre, pocăința ne dă adevărata raportare la Dumnezeu. Pentru că nu poți să fii decât recunoscător lui Dumnezeu pentru enormele binefaceri pe care le-am primit de-a lungul întregii noastre vieți de la El. Pentru că nașterea noastră și întreaga viață e plină de minuni, de minunile iubirii Sale de oameni.
