Soarta mănăstirii: Lavra – un centru cultural, iar moaștele – „obiecte”?
Autor: Chiril Alexandrov
Actuala conducere a Rezerveației acționează împotriva Lavrei în spiritul puterii sovietice. Imagine: UJO
Noul șef al Rezervației „Lavra Peșterilor de la Kiev” a acordat un interviu. Care va fi soarta sfântului lăcaș și nu va reveni oare politica puterii sovietice?
Pe 29 aprilie s-a împlinit o lună de când a început veghea de rugăciune a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene lângă Lavra Peșterilor de la Kiev. Oamenii, care au restaurat și reconstruit lăcașul cu 30 de ani în urmă, nu pot crede că astăzi statul intenționează să-l ia de la ei, așa cum a procedat URSS. Nu pot crede că bisericile vor fi din nou închise și că în ele vor fi organizate expoziții, evenimente culturale, etc. Noul conducător al Rezervației „Lavra Peșterilor de la Kiev”, Maxim Ostapenko, a acordat un interviu pentru programul „Radio Libertatea”, în care a dezvăluit planurile guvernului pentru unul dintre principalele sfinte lăcașuri ale lumii ortodoxe.
„Lavra să-și regăsească locul în panteonul ucrainean”
Ostapenko își începe interviul cu afirmația că Lavra Peșterilor de la Kiev a fost întotdeauna „un punct de reper important al culturii și spiritualității ucrainene”, dar acum, spune el, „lăcașul se află la o răscruce de drumuri”.
„Trebuie să schimbăm fundamental starea de lucruri în legătură cu Lavra”, spune noul director al Rezervației. „Și principalul meu mesaj acum, în aceste schimbări, în aceste împrejurări, este de a readuce Lavra la esența sa ucraineană. Lavra trebuie să-și regăsească locul în panteonul cu adevărat ucrainean. Pentru că se poate spune sincer că, atât în ultimul deceniu, cât și în secolul precedent, mai ales în secolul al XIX-lea, Lavra a fost poziționată și asociată cu tradiția imperială, moscovită. Lavra este un obiect unic al istoriei ucrainene, al patrimoniului ucrainean și al culturii ucrainene. Și trebuie să luăm măsuri acum pentru a reveni la tot ceea ce este ucrainean, ce a fost și are legătură cu Lavra”.
În opinia lui Ostapenko, trebuie expulzat din Lavră tot ce este de origine rusă și trebuie readuse elementele ucrainene. Mai exact, „Lavra trebuie să-și regăsească locul în panteonul cu adevărat ucrainean”. Pentru a atinge acest obiectiv, Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie expulzată de acolo.
Orice persoană care cunoaște cât de puțin istoria Ucrainei, își va pune imediat o serie de întrebări: Ce este cultura și spiritualitatea ucraineană, din ce perioadă istorică își începe numărătoarea, prin ce diferă sau ce legături are cu spiritualitatea și cultura rusă (Ruso-Kieveană) și care sunt teritoriile pe care se extinde și așa mai departe.
Fără un răspuns prealabil la aceste întrebări, fără o definire clară a conceptelor cu care operăm, este imposibil să întreținem o discuție normală. Mai mult, fără toate acestea, vom aluneca pur și simplu la nivelul sloganurilor de jonglare: „lumea rusă”, „ucrainism”, „narațiuni imperiale”, etc. Și când ajungem la lozinci, spre deosebire de concepte, fiecare înțelege ceea ce dorește.
Prima mențiune documentată despre „lumea rusă”, care a ajuns până la noi, este un citat din monumentul literaturii ruse vechi „Cuvânt despre renovarea Bisericii Zecimii”: „Nu numai la Roma, ci și pretutindeni: în Hersones și în lumea rusă”. Pasajul se referă la viața și faptele Sfântului Clement al Romei, al cărui cinstit cap se află în Peșterile Îndepărtate ale Lavrei. Se pare că Sfântul Clement (secolul I) este asociat cu „lumea rusă”.
De asemenea, cu „lumea rusă” sunt asociați sfinți ierarhi precum Mercurie – episcop de Smolensk, Nifon – episcop de Novgorod, Simon – episcop de Vladimir, Dionisie – arhiepiscop de Suzdal, Sfântul Ilie de Murom și alți sfinți. Dacă Lavra urmează să fie curățată de „lumea rusă”, trebuie eliminați și ei, nu-i așa?! Sau totuși, trebuie să definim termenii?!
De exemplu, ce se subînțelege prin conceptul de „esență ucraineană”? Sfinții Antonie, Teodosie și alți făcători de minuni ai Lavrei Peșterilor de la Kiev (secolele XI-XII) aparțin sau nu acestei esențe?
Reamintim că prima mențiune a termenului „Ucraina” se întâlnește abia în anul 1187 în Cronica de la Kiev a Codului Ipatian. În relatarea despre moartea cneazului Vladimir Glebovici de Pereyaslav, se spune: „Ucraina l-a plâns mult”. Iar în Constituția lui Filip Orlyk (1710), populația țării noastre nu este niciodată numită ucraineană, ci doar „popor malorus”, iar țara însăși este numită atât Ucraina, cât și Mica Rusie (cine nu crede, poate accesa site-ul Radei Supreme). Care sunt criteriile de delimitare a ceea ce este rus (ruso-kievean) de ceea ce este ucrainean?
Dar dacă conceptul de naționalitate poate funcționa cumva în paralel cu creștinismul, termenul „panteon” este în mod evident de origine păgână. Așa se numea celebrul monument arhitectural al Romei Antice (118-128 d.Hr.). Panteonul se traduce ca „Templul tuturor zeilor”. În sens larg, panteonul este un grup de zeități păgâne, care aparțin unei religii sau mitologii.
Cărui panteon M. Ostapenko intenționează să returneze Lavra Peșterilor de la Kiev, dacă Lavra este una dintre cele mai mari lăcașuri de cult creștin, pe când panteonul constă dintr-un anumit număr de zeități păgâne?
Sfintele moaște sunt „obiecte” și „exponate”?
Dacă termenul „panteon” provine din păgânism, atunci „obiectele” și „exponatele”, termeni prin care sunt definite în interviu sfintele moaște, provin din trecutul comunist. Deși Ucraina a declarat oficial decomunizarea, actualii funcționari încă operează cu astfel de termeni.
Pe 12 martie 2023, ministrul Culturii O. Tkacenko, în eterul canalului televizat „1+1”, a numit sfintele moaște din Peșterile Kievului niște „exponate”: „Aș dori să subliniez că pe lângă bunurile imobile, există și niște exponate de muzeu – peste 800 de exemplare, inclusiv moaște ale sfinților, care au fost transmise, ca să spunem așa, în folosință călugărilor”.
M. Ostapenko le numește „obiecte”: „Aceasta este într-adevăr o chestiune de importanță statală, deoarece nu putem permite ca moaștele să devină pur și simplu obiecte, care vor sta undeva într-un depozit”.
De fapt, sfintele moaște sunt rămășițe ale unor oameni, care și-au dorit cel mai puțin ca trupurile lor să devină obiecte pe care statul alternativ să le transmită călugărilor în folosință și să le ia înapoi. Conform învățăturii Bisericii, omul este alcătuit din duh, suflet și trup. Iar Duhul Sfânt, a Treia Persoană a Preasfintei Treimi, Care se sălășluiește în om, face ca întreaga sa ființă să fie părtașă Energiilor Divine. Adică și duhul, și sufletul, și trupul omului devin părtașe la Dumnezeire, unite prin Duhul Sfânt, unire care se păstrează și după ce sufletul iese din trup. Iată de ce sfintele moaște fac minuni și vindecări, ajutând pe cei care le cinstesc cu credință și dragoste și cer ajutorul și mijlocirea sfinților. Sfintele moaște nu pot fi folosite pentru comerț, nu pot constitui obiectul unui act de recepție și transfer, expoziție și așa mai departe. Toate acestea duc spre sacrilegiu. Așa au făcut autoritățile sovietice când au transformat moaștele în exponate ale muzeelor de ateism. Autoritățile ucrainene actuale doresc să facă același lucru? Se pare că da.
Politica autorităților actuale cu privire la moaște presupune că acestea sunt proprietatea statului, pe care statul o poate transmite în folosință pentru săvârșirea ritualurilor religioase. Avea dreptate Preacuviosul Antonie al Peșterilor, care a interzis cu strictețe deschiderea moaștelor sale!
Lavra este un „centru cultural modern”
În URSS, bisericile au fost închise și distruse, iar în Europa modernă, bisericile adesea sunt reprofilate (deci tot sunt distruse ). Probabil, Lavra Peșterilor de la Kiev se va confrunta cu o reprofilare similară.
La doar câteva săptămâni după ce Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost izgonită din Lavra Superioară, în biserica Sfinților Antonie și Teodosie ai Peșterilor a avut loc un concert rock. Iar la sfârșitul lunii martie 2023, ministrul Culturii O. Tkacenko a declarat: „Lavra este o bijuterie la care trebuie să vină vizitatorii. Statul trebuie să elaboreze un plan pentru locații, astfel încât acestea să poată fi folosite pentru vernisaje, expoziții bogate și întâlniri tematice, astfel încât Lavra să prindă cu adevărat viață”.
Noul conducător al Rezervației Lavra Peșterilor de la Kiev continuă să dezvolte această temă: „Lavra trebuie să devină un centru cultural modern, în care sunt deja amplasate obiecte de muzeu, în care există programe de excursii, în care există o politică modernă de informare privind atracțiile existente. Și toate acestea trebuie prezentate în modul cel mai contemporan posibil”.
Cu alte cuvinte, unul dintre cele mai importante lăcașuri sfinte ale Ortodoxiei, unde se înalță rugăciuni de aproape o mie de ani, este perceput ca un centru cultural. Indiscutabil, acest centru trebuie să fie un centru patriotic. În textul „Radio Libertatea” se notează: „Noul conducător al Lavrei speră că experiența sa în gestionarea Rezervației din Zaporojie „Hortyțea” va ajuta la transformarea Lavrei într-un „obiect patriotic la punctul maxim„.
Nu se poate spune că M. Ostapenko neagă cu desăvârșire semnificația religioasă a Lavrei, dar și aceasta arată foarte ciudat. Citat: „Componenta spirituală a Lavrei trebuie să rămână. Ce trebuie să facem însă, ca acolo să rămână doar oamenii care susțin cu adevărat Ucraina, care se roagă pentru soldații noștri, care ajută victimele agresiunii ruse?! Aceasta este întrebarea dialogului care efectiv are loc acum”.
Cu alte cuvinte, Ostapenko, la fel ca Tkacenko, sugerează că în Lavră trebuie să fie numai oameni de confesiunea „corectă”. Și această confesiune nu este Biserica Ortodoxă Ucraineană; în pofida faptului că obștea monahală a Bisericii Ortodoxe Ucrainene pe care acum încearcă să o alunge din Lavră, a fost cea care le-a ajutat cel mai mult pe „victimele agresiunii ruse”. Nici Rezervația, nici schismatica BOaU nu vor acorda nici măcar o zecime din asistența oferită de Biserica Ortodoxă Ucraineană (Canonică) Forțelor Armate și victimelor războiului.
Dar nu acest lucru constituie momentul principal. Termenul de „componentă spirituală” este folosit în contextul războiului și patriotismului, în timp ce mănăstirea a fost întemeiată de Sfântul Antonie nu pentru altceva decât pentru mântuirea sufletelor, ca oamenii să devină plăcuți înaintea lui Dumnezeu prin nevoințele monahale. Dar din anumite motive, acest lucru nu este menționat.
Un alt citat din interviul lui M. Ostapenko: „Trebuie să modernizăm Lavra și pentru aceasta există tehnologii, care ne permit să creăm colecții virtuale, ca să o mediatizăm. Adică Lavra, pe lângă componenta sa spirituală, trebuie să devină un muzeu modern, un magnet turistic, care va fi interesant nu numai pentru cei care au o vârstă de peste 60 de ani, ci și pentru tineri„.
Da, în Europa, cele mai vechi mănăstiri se transformă adesea în asemenea „magneți turistici”. De obicei, acest lucru se întâmplă pentru că pur și simplu nu mai există călugări acolo, nu există oameni care să continue tradițiile monahale. Sau sunt atât de puțini, încât efectiv nu pot întreține mănăstirea. Dar în Lavra Peșterilor de la Kiev totul este total diferit. Funcționează o comunitate monahală cu peste 200 de călugări, se săvârșesc slujbe după tipicul bisericesc și există mijloace nu doar pentru întreținerea Lavrei, dar și pentru repararea și înfrumusețarea ei. Și acum această comunitate monahală trebuie expulzată pentru ca în Lavră să fie demonstrate „colecții virtuale”?
Despre „întinerirea Lavrei”
„Radio Libertatea” spune că „noul conducător are idei pentru crearea unor spații moderne, care să atragă copiii să studieze patrimoniul arheologic al Lavrei și să lanseze noi trasee turistice destinate tinerilor”.
Ideile de rugăciune pentru mântuirea sufletului și dobândirea Duhului Sfânt sunt idei atemporale, veșnice și mereu actuale. Ortodoxia și monahismul, ca cea mai înaltă imagine a vieții duhovnicești, nu au nevoie de întinerire. Deci atunci pentru ce ar fi necesare ideile lui M. Ostapenko cu privire la „crearea de spații moderne” și „lansarea de trasee turistice, destinate tinerilor”?
La fel ca bolșevicii, actualele autorități ale Ucrainei nu sunt interesate de Lavră ca mănăstire, ca loc de rugăciune, ca urcuș de pe pământ la cer. Lavra îi interesează doar ca obiect al moștenirii culturale, neapărat în contextul patriotismului și al războiului actual. Un citat: „Lavra trebuie reînnoită și întinerită într-o oarecare măsură pentru că este foarte important în această etapă, mai ales acum când suntem în război, să ne educăm copiii, să-i educăm patrioți ai Ucrainei pe baza unor adevărate capodopere ale moștenirii noastre, ale culturii noastre. Și aceasta este sarcina unor obiective precum Rezervația Națională și „Lavra Peșterilor de la Kiev”.
Biserica nu este împotriva patriotismului. Dar Ortodoxia este codul de civilizație al poporului ucrainean. Acum, când Lavra este oprimată, printre apărătorii săi, printre enoriașii săi sunt mulți tineri. Cum poate fi și mai întinerită? Sau tinerii care se roagă în Lavră și o apără nu sunt tineri potriviți?
Despre lipsa fondurilor pentru întreținerea Lavrei
M. Ostapenko a menționat că finanțarea Rezervației în condiții de război este „extrem de limitată”. Iar când Rezervația va dobândi și controlul asupra Lavrei de Jos, s-ar putea să nu mai rămână bani. Ministerul Culturii lucrează în prezent la găsirea unor surse de finanțare suplimentară, dar rezultatele sunt neclare.
Deci cum are de gând noul conducător al Rezervației să rezolve această problemă? El spune: „Eventual pentru unele proiecte, pentru niște locații interesante, atragerea de sponsorizări, atragerea de proiecte suplimentare, granturi, pentru ca în Lavră să înceapă să se dezvolte obiective care pot fi susținute nu doar din fonduri bugetare”.
Cu alte cuvinte, este vorba despre comercializarea Lavrei. Unii sponsori vor intra în Lavră în cadrul unor proiecte specifice și, desigur, nu o să rămână în pierdere.
M. Ostapenko speră că pe baza experienței sale manageriale de la Rezervația „Hortyția”, pe care a administrat-o până de curând, va putea atrage sponsorizări. Dar la începutul interviului, el s-a plâns că Biserica Ortodoxă Ucraineană a construit 15 tarabe de vânzare pe teritoriul Lavrei, în primul rând pentru „deservirea vizitatorilor care veneau la mănăstire”. Cu alte cuvinte, este vorba despre o redirecționare a fluxurilor financiare.
Dar dacă până de curând Lavra a făcut comerț mai ales cu lumânări, icoane, obiecte bisericești și altele asemenea, care nu încălcau sfera religioasă a mănăstirii, atunci cu ce va face comerț Rezervația, dacă publicul țintă sunt turiștii și tinerii pentru care trebuie organizate expoziții și spectacole virtuale?
Deficit de specialiști
O altă problemă a Rezervației este lipsa specialiștilor, care să întrețină Lavra într-o stare acceptabilă. „Problema personalului, problema formării unei echipe care să lucreze în condițiile înnoirii Lavrei, luându-se în considerare Lavra de Jos, este o sarcină foarte serioasă”, spune M. Ostapenko.
Adică dacă obștea monahală a Bisericii Ortodoxe Ucrainene va fi alungată acum din Lavră, în cel mai banal mod, nu va fi nimeni care să o întrețină într-o stare acceptabilă. Acest lucru este valabil mai ales pentru peșteri.
„Sunt structuri subterane separate în Lavră, care trebuie îngrijite de specialiști de un asemenea nivel, de care nu dispunem. Acești specialiști au existat cândva, înainte de transferul propriu-zis al Lavrei de Jos către mănăstire, iar acum este necesar să se reia activitatea acestui departament”, spune noul conducător al Rezervației. Dar în prezent, cu toată dorința, Rezervația nu va putea găsi specialiștii necesari. Ce se va întâmpla atunci cu peșterile, cu moaștele?
Concluzii
Cel mai ciudat lucru în publicația „Radio Libertatea” este tăcerea deplină cu privire la faptul că Lavra Peșterilor de la Kiev a fost fondată în 1051 de către Preacuviosul Antonie al Peșterilor de la Kiev și de aproape o mie de ani a fost un loc de mântuire și de nevoințe duhovnicești a obștii mănăstirii şi enoriaşilor ei. În calitate de referință istorică, resursa media oferă următoarele: „Rezervația Națională „Lavra Peșterilor de la Kiev” este un complex de muzee fondat în 1922. Conține 144 de monumente de istorie și cultură”. De parcă nu ar exista nouă secole de rugăciune, slujbe și nevoințe duhovnicești.
De ce M. Ostapenko și Radio Libertatea nu spun adevărul? De ce să nu spună că în 1922, autoritatea sovietică atee a luat de la Biserică Lavra Peșterilor de la Kiev și au transformat-o în Rezervație, împușcându-i sau exilându-i pe călugări? De ce să ascundă faptul că în 1988, Rezervația a restituit Bisericii o parte din Lavră într-o stare cu totul deplorabilă, iar peste tot domneau ruinele și „urâciunea pustiirii”.
De ce să nu spună că însăși existența Rezervației pe teritoriul Lavrei este un vestigiu al trecutului comunist, împotriva căruia se presupune că luptă actualul guvern ucrainean? Dacă această luptă ar fi reală și nu selectivă, atunci nu Biserica Ortodoxă Ucraineană ar trebui izgonită din Lavra de Jos, ci Rezervația – expulzată din Lavra Superioară.
La 26 mai 1922, Comitetul pentru Protecția Monumentelor de Artă de la Kiev a adoptat o rezoluție „Cu privire la organizarea Muzeului Culturii și Vieții cotidiene” pe teritoriul Lavrei Peșterilor de la Kiev, iar la 29 septembrie 1926, Comitetul Executiv Central Ucrainean și Consiliul Comisarilor Poporului din RSS Ucraineană au adoptat o rezoluție „Cu privire la definirea fostei Lavre a Peșterilor de la Kiev în calitate de rezervație istorică și culturală de stat și transformarea acesteia într-un oraș-muzeu ucrainean”. De ce să nu anulați în cadrul decomunizării aceste decizii ale guvernului sovietic ateu?
Acest lucru ar fi absolut logic, dar vedem contrariul: deciziile guvernului sovietic nu numai că nu sunt o alegere civilizațională. Acest lucru ar fi complet logic, dar vedem exact opusul: deciziile guvernului sovietic nu numai că nu sunt anulate, dar recapătă un suflu nou. Dar funcționarii doresc să readucă în Lavră vremurile muzeelor atee. Poate așa se va întâmpla. Dar acest lucru nu va avea nimic de-a face cu patriotismul, dragostea pentru Ucraina și Ortodoxie ca alegere civilizată.
