Cuvânt către pelerini
Iubiţi pelerini,
Prezenţa în aceste zile de sărbătoare, la Bucureşti, a unor sfinte icoane şi moaşte este o mare binecuvântare pentru noi toţi: ierarhi, cler, monahi şi monahii, credincioşi pelerini din România şi din străinătate.
Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, am primit aici, pe Colina Bucuriei, două icoane din Grecia, şi anume icoana Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena cu părticele din Lemnul Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei Împărătese Elena şi icoana făcătoare de minuni a Sfântului Constantin cel Mare, împreună cu moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie, general al sfântului Constantin cel Mare, aduse de la Mănăstirea Căldăruşani. Alături de ele sunt aşezate spre închinarea pelerinilor şi moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, pentru a cărui sărbătoare au fost aduse sfintele icoane şi sfintele moaşte amintite aici.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena se bucură de o mare evlavie în Grecia şi România, dar şi în alte ţări. Sfinţii Împăraţi au fost consideraţi întocmai cu Apostolii şi păstori într-un sens mai larg, ca ocrotitori şi apărători ai creştinilor, luptători pentru unitatea credinţei ortodoxe şi pentru unitatea Bisericii lui Hristos. Ceea ce au făcut Sfinţii Împăraţi pentru Biserică îi
îndreptăţeşte să primească titlul de „întocmai cu Apostolii” sau egali în cinstire cu Apostolii, deoarece cuvântul „apostol” înseamnă trimis sau misionar. Mai mult, Sfântul Împărat Constantin a avut o chemare directă de la Dumnezeu, Care i-a arătat puterea Sfintei Cruci, asemănându-se cu Sfântul Apostol Pavel în ceea ce priveşte convertirea sa şi multa sa dragoste faţă de Biserica lui Hristos.
În iconografia ortodoxă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au între ei aşezată Sfânta Cruce, deoarece Sfântul Constantin a descoperit crucea pe cer în semn de lumină în anul 312, înaintea unei lupte împotriva lui Maxenţiu, iar Sfânta Elena a descoperit în pământul Ierusalimului, în anul 326, Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Înţelegem, astfel, că Sfânta Cruce a lui Hristos leagă cerul şi pământul în iubirea nesfârşită şi nestrămutată a Preasfintei Treimi.
Înainte de Constantin cel Mare, împăraţii romani păgâni au dezlănţuit persecuţii cumplite împotriva creştinilor timp de aproape 300 de ani. Sfântul Constantin este numit „Apostol între cei chemaţi”, pentru că, luând „chemare nu de la oameni, ci de la Dumnezeu”, a dat libertate Bisericii şi creştinilor prin decretul din anul 313 cunoscut îndeobşte sub numele de Edictul de la Milano.
Sfântul Constantin cel Mare rămâne în memoria vie a Bisericii ca apărător al credinţei ortodoxe. El a convocat primul Sinod Ecumenic, la Niceea, în anul 325, care a stabilit adevărul de credinţă cu privire la Fiul lui Dumnezeu.
Sfântul Împărat Constantin a dat dreptul episcopilor şi preoţilor în Biserică de a elibera pe sclavi, a dat legi în favoarea bolnavilor, văduvelor, orfanilor, săracilor, a incriminat adulterul, avortul, tortura. Toate acestea erau legi de apărare a demnităţii umane.
Deci, la începutul secolului al IV-lea, Sfântul Constantin cel Mare a dat legi care au devenit apoi patrimoniu spiritual al întregii umanităţi.
Sfânta Împărăteasă Elena reprezintă un model de mamă creştină, care creşte copilul în credinţă şi îl sfătuieşte să facă binele mai ales când ocupă funcţii publice înalte. Din nefericire, astăzi, acest model matern se confruntă cu o educaţie contrară creştinismului. De aceea, mamele trebuie să promoveze credinţa ortodoxă şi valorile creştine, asemenea mamei Sfântului Constantin cel Mare.
Sfântul Mare Mucenic Artemie, ale cărui moaşte se află acum pe Colina Bucuriei, a fost general şi prieten al Sfântului Împărat Constantin cel Mare, dar şi martor la toate marile înfăptuiri ale acestuia. Sfântul Artemie a văzut pe cer semnul Crucii în ajunul luptei de la Podul Vulturului (312) şi a însoţit-o pe Sfânta Elena în pelerinajul acesteia în Țara Sfântă, fiind de faţă la aflarea Lemnului Sfintei Cruci. Apoi a fost numit guvernator al Egiptului (360), unde a luptat împotriva idolatriei. Sfântului Artemie i s-a tăiat capul în anul 362, pentru că a avut îndrăzneala să-l mustre pe împăratul Iulian Apostatul, care se lepădase de Hristos.
Sfintele sale moaşte au fost cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie şi varice. Astăzi, fragmente din moaştele sale se află la Mănăstirea Kostamonitou, din Sfântul Muntele Athos, dar şi în România, la Mănăstirea Căldăruşani.
Iubiţi pelerini,
Sfinţii Constantin şi Elena au fost trimişi de Dumnezeu să-i elibereze pe creştini de persecuţii, să apere unitatea şi învăţătura de credinţă a Bisericii, să construiască o mulţime de locaşuri de cult în diferite părţi ale imperiului şi să-i ajute pe săraci, orfani, văduve, mai scurt spus, să facă roditoare Evanghelia lui Hristos în viaţa societăţii.
La fel, şi Sfântul Mare Mucenic Artemie, general şi prieten al Sfântului Împărat Constantin, nu a lăsat neroditoare credinţa în Hristos, ci a dat mărturie vrednică de crezare în faţa împăratului Iulian Apostatul. Iar pentru aceasta a fost pedepsit cu moarte prin decapitare.
Aceşti sfinţi au înţeles vremelnica lor trecere prin această lume drept un pelerinaj sau o călătorie spre Patria cerească netrecătoare, o luptă prin credinţă pentru a câştiga cheia care le-a deschis porţile Împărăţiei cerurilor.
În această lumină a vieţii creştine trăite ca un permanent pelerinaj, Sfinţii Împăraţi, împreună cu Sfântul Artemie, sporesc în aceste zile bucuria tuturor pelerinilor care cinstesc sfintele lor icoane şi moaşte, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor.
În aceste zile de binecuvântare şi de bucurie pe care ni le oferă Hristos-Domnul prin sfinţii Săi, vă felicităm pe toţi pentru venirea dumneavoastră la Bucureşti şi rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să vă răsplătească evlavia şi osteneala, râvna şi dărnicia, cu darurile Sale cele bogate şi netrecătoare, cu sănătate şi mântuire, cu pace şi bucurie, cu ajutor în familia şi în activitatea dumneavoastră, cu ani mulţi şi binecuvântaţi, pentru a spori în credinţă şi în iubire frăţească, în sfinţenie şi fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, spre bucuria sfinţilor şi spre dobândirea mântuirii.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(Cuvânt preluat din pliantul de prezentare al pelerinajului din Capitală cu prilejul sărbătorii Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou – 2013 şi publicat la editura „Cuvântul Vieţii” a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei)