CUVÂNT PASTORAL LA NAŞTEREA DOMNULUI (2010)
† TIMOTEI
Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei
Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului 2010
Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia Spaniei şi Portugaliei
Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări!
„O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da.
Şi se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe” (Isaia 11, 1-2).
Preacucernice Părinte,
Iubiţi credincioşi,
Mesia a fost aşteptat cu nerăbdare de poporul ales al lui Dumnezeu, iar venirea Lui în lume a fost, cu mult timp înainte, prevestită de proorocii Vechiului Testament. Fiul lui Dumnezeu a venit în lume la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4) şi nu întâmplător a primit a Se întrupa şi a Se naşte din pururea Fecioara Maria, care era din neamul lui David şi din „rădăcina lui Iesei”. Proorocii I-au descris chipul şi lucrarea, inspirând în numele Lui nădejde de mântuire pentru Israel şi pentru toate neamurile păgâne.
Dumnezeu nu a ales calea cea mai uşoară pentru venirea Fiului Său în lume. Fiul S-a smerit pe Sine, a renunţat la slava Sa, a venit la ai Lui iar ai Lui nu L-au cunoscut şi drept urmare nu s-a găsit pentru El niciun aşternut, născându-Se aşadar într-o peşteră de dobitoace. Primii care au aflat de naşterea Lui au fost păstorii, oameni simpli şi săraci. În acest fel S-a arătat şi S-a născut nouă Păstorul Cel smerit, Hristos Domnul, Care Se va pune în slujba oilor Sale cele cuvântătoare, pe care le va paşte şi le va povăţui, ne spune proorocul David, „pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui” (Psalmul 22, 3), „ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8), pentru ca ele „să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4).
Aşadar, Păstorul a venit să păstorească; peştera şi dobitoacele, steaua şi magii, îngerii şi păstorii, L-au întâmpinat în chip smerit, iar Dreptul Iosif şi Fecioara Maria se minunau de cele ce se petreceau şi se grăiau despre pruncul Iisus (Cf. Luca 2, 33).
Desigur, minunea Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu o putem înţelege în mod deplin, însă prin sfintele slujbe şi prin puterea credinţei fiecăruia dintre noi, pruncul Iisus îşi face sălaş în sufletele noastre la fel cum a făcut-o oarecând în peştera Betleemului.
Iubiţii mei fii duhovniceşti,
Dorinţa mea fierbinte de părinte şi păstor al frăţiilor voastre, este aceea de a vă apropia cât mai mult de Mântuitorul Hristos şi de vă face să-L cunoaşteţi. Apropiindu-ne tot mai mult de El vom descoperi că El este totul, este comoara cea de mult preţ. Dragostea curată şi dezinteresată, după care tânjim atât de mult, nimeni altcineva nu ne-o poate oferi, decât El. De aceea vă îndemn: apropiaţi-vă cât mai mult de Dumnezeu, vorbiţi cât mai des cu El căci vorbirea cu Dumnezeu este rugăciune.
Părinţi, învăţaţi-i pe copii voştri să se roage făcându-vă exemple. Nu-i amăgiţi cu poveşti despre Moş Crăciun, ci vorbiţi-le despre Pruncul Iisus, care S-a născut în această lume pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Copiii vor fi bucuroşi să-L întâlnească pe Pruncul Iisus, iar El îi va primi cu bucurie, căci El ne-a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 14) .
În rândul copiilor, în general a celor mai mici, dar totuşi capabili să-şi exprime gândurile şi care cunosc multe lucruri, există şi din aceia care nu ştiu ce sărbătorim de Crăciun, care nu cunosc semnificaţia adevărată a acestei sărbători.
Nu este de ajuns să ştie că vine moşul cu daruri sau că de Crăciun împodobim bradul, ci este nevoie ca ei să cunoască înţelesul profund al acestei sărbători: că de Crăciun se naşte un prunc ca şi ei, Pruncul Iisus, Care este Fiul unui Tată, care este Dumnezeu şi al unei mame, care este Fecioara Maria, că acest Prunc a venit să se nască şi să crească şi să ne mântuiască. El este Darul lui Dumnezeu pentru noi şi acesta este motivul pentru care ne bucurăm. Se vor minuna şi ei copiii şi vor şti astfel, de ce colindăm, de ce primim şi oferim daruri şi de ce ne veselim şi ne bucurăm în aceste zile.
Creşteţi-vă copii voştri în adevăr, iar acest adevăr îi va face liberi. Nu-i obişnuiţi pe cei mai dragi ai voştri să cunoască de mici, amăgirea şi minciuna, aceasta nu-i va ajuta, ci îi vor face să crească într-un soi de confuzie, care nu le va fi de niciun folos. Nu uitaţi că primii paşi în credinţă pornesc din sânul familiei, în special de la mamă, care trebuie să dea copiilor o învăţătură sănătoasă. Mamelor, împărtăşiţi-le copiilor voştri adevărul despre Pruncul Iisus şi despre Naşterea Lui. Nu vă temeţi de întrebările lor pe această temă, le puteţi răspunde în cuvinte simple iar ei vor înţelege fiecare după puterea lor.
Copiii se împrietenesc repede, mai ales cu cei de o vârstă cu ei. Împreteniţi-i aşadar pe copii voştri cu Pruncul Iisus, iar ei crescând în această prietenie vor ajunge la statura omului desăvârşit.
Iubiţi credincioşi,
Aş vrea să vă încredinţez, de asemenea, prin acest cuvânt, învăţătura că mântuirea nu este un procedeu juridic, aşa cum în chip greşit gândesc unii, care cred că săvârşind anumite fapte bune îl îmblânzesc pe Dreptul Judecător; mântuirea este efortul nostru ascetic, continuu, de a dobândi asemănarea cu El.
Dorim cu toţii să ne mântuim, să ne izbăvim de păcate şi să gustăm veşnic bucuria şi fericirea după care tânjeşte sufletul nostru, pentru aceea să ne într-armăm cu armele credinţei în Domnul nostru Iisus Hristos şi să lucrăm zilnic în ogorul sufletului nostru; să-l ascultăm pe psalmistul David şi să împlinim ceea ce ne îndeamnă pe fiecare dintre noi: „Opreşte-ţi limba de la rău, şi buzele tale să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea”. Căci „Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile Lui spre rugăciunea lor” (Psalmul 33, 12-14).
Rugaţi-vă „Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi” (Efeseni 3, 20).
Vă invit pe toţi, mici şi mari, la ospăţul bucuriei, pe care Biserica ni-l aşterne astăzi cu o bogăţie duhovnicească de negrăit şi vă reamintesc că ne aflăm aici, împreună, pentru a-L recunoaşte pe pruncul Iisus şi pentru a I ne închina, ca odinioară magii şi păstorii, cu recunoştinţă, iar în dar trebuie să-I aducem inima noastră curată.
Împărtăşindu-vă acest cuvânt pastoral, vă doresc spor în viaţă, în credinţă şi în înţelegerea cea duhovnicească. „Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire” (Efeseni, 3, 17).
Sărbători cu bucurie şi un an nou binecuvântat!
La mulţi ani!
Al vostru către Hristos Domnul rugător,
† Episcopul Timotei
Madrid, Naşterea Domnului 2010