CUVÂNTUL ÎPS MITROPOLIT HRISOSTOM DE PATRAS ROSTIT LA SĂRBĂTOAREA SF. DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR

CUVÂNTUL ÎPS MITROPOLIT HRISOSTOM DE PATRAS ROSTIT LA SĂRBĂTOAREA SF. DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR

cuvantul-inaltpreasfintitului-mitropolit-hrisostom-de-patras

În cadrul Sfintei Liturghii oficiată în ziua sărbătorii Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, astăzi, 26 octombrie 2011, pe scena special amenajată din curtea Catedralei Patriarhale, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Hrisostom de Patras a rostit un cuvânt de învăţătură pe care îl prezentăm în cele ce urmează:Iubiţii mei fraţi,

Cu profundă emoţie şi mare bucurie ne aflăm în ţara dumneavoastră, binecuvântata Românie, aducând Sfintele moaşte ale Sfântului Apostol Andrei, respectiv Cinstitul său cap, pentru binecuvântarea şi sfinţirea poporului român. Mulţumesc Dumnezeului nostru Cel în Preasfânta Treime închinat şi slăvit, că a binevoit şi a rânduit să ne aflăm într-o ţară ortodoxă, unde Evanghelia Mântuitorului Hristos a fost propovăduită de Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat. Mulţumesc şi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru invitaţia de a veni în mijlocul dumneavoastră, aducând împreună cu noi această comoară de mult preţ, Cinstit cap al celui întâi chemat între Apostoli.

Apostolul Andrei ne uneşte cu strânse legături spirituale şi cred că acest sfânt învăţător, deopotrivă al nostru şi al dumneavoastră, a vrut să se afle, încă o dată, trupeşte aici, în binecuvântatele şi sfinţitele dumneavoastră locuri. Dumnezeu să vă binecuvinteze pentru evlavie, pentru primirea călduroasă pe care i-aţi făcut-o Sfântului Andrei şi pentru participarea la ceremoniile şi sfintele slujbe săvârşite în cinstea Sfântului nostru comun.

Totodată încercăm o emoţie deosebită la gândul că ţările noastre, Grecia şi România, sunt unite prin legături istorice. În anii grei ai dominaţiei turceşti, locurile dumneavoastră au găzduit mulţi fraţi greci, care au contribuit la dezvoltarea Principatelor dunărene, dar au primit şi putere să se organizeze în vederea începerii luptei sfinte pentru libertatea neamului nostru.

Şi iată, astăzi, fraţilor, în faţa înfricoşătorului jertfelnic din această biserică slăvită, ne rugăm cu toţii, aducând înfricoşătoarea Jertfă Euharistică, în faţa sfintelor moaşte de Dumnezeu purtătoare ale celor care L-au slujit pe Iisus Hristos, aşa cum este Cinstitul cap de har izvorâtor al Sfântului Apostol Andrei şi chipurile celorlalţi sfinţi ai credinţei noastre, pretutindeni propovăduită de ei. În acelaşi timp, astăzi cinstim şi pomenirea Sfântului Mare Mucenic al lui Hristos Dimitrie, izvorâtorul de mir.

Teamă sfântă pune stăpânire peste sufletele noastre şi lumea noastră lăuntrică se cutremură înaintea dragostei fierbinţi pe care sfinţii noştri au arătat-o faţă de Domnul nostru Cel răstignit şi înviat. El l-a iubit atât de mult pe om, încât S-a făcut om pentru noi, a umblat între noi, a gustat durerea şi bucuria noastră, a luat pe umeri păcatele noastre şi S-a răstignit pe cruce pentru mântuirea noastră. S-a pogorât la iad şi a înviat din morţi ca să ne dăruiască şi nouă Învierea.

Sfinţii, nimic n-au iubit mai mult decât pe Dumnezeu. Nici pe sine nu s-au iubit, nici persoanele dragi lor, nici bunurile materiale, nici lumea întreagă. Pe toate le-au considerat fără importanţă, zadarnice şi înşelătoare, pentru ca – aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel – pe Hristos să-l dobândească. Am aflat pe Mesia! – a strigat Andrei, cuprins de bucurie, când l-a văzut pe Mântuitorul lumii. A lăsat mrejele şi marea, atunci când a auzit chemarea minunată adresată de Mântuitorul: veniţi după mine şi eu vă voi face pescari de oameni. Şi a urmat paşilor Lui, străbătând mări şi ţări ca să propovăduiască Evanghelia, până a ajuns în cetatea noastră, Patra. Aici şi-a pecetluit învăţătura şi mărturisirea credinţei cu moarte mucenicească pe o cruce în formă de X.

Pe Mântuitorul lumii L-a iubit cu toată puterea sufletului şi Marele Mucenic Dimitrie din Thessalonic, a cărui sfântă pomenire o săvârşim astăzi. El a ridicat mâna dreaptă ca să fie împuns cu suliţa în coastă, aşa cum Stăpânul Hristos a fost împuns cu suliţa. Aceeaşi iubire faţă de Mântuitorul a arătat şi sfântul dumneavoastră ocrotitor, Cuviosul Dimitrie cel nou, podoaba şi lauda României.

Dar care sunt caracteristicile principale ale mărturisirii credinţei şi muceniciei sfinţilor noştri? Consider că mare folos sufletesc vom dobândi de vom lua aminte fie şi la numai câteva dintre acestea.

1. Sfinţii Bisericii noastre au mărturisit adevărul că Unul singur este Adevăratul Dumnezeu, Cel care a creat întregul cosmos şi l-a plăsmuit cu mâna pe om, după chipul şi asemănarea Sa; Cel care, după căderea omului din pricina păcatului, l-a creat din nou pe acesta. El este Cel care S-a coborât (din ceruri) ca noi să ne înălţăm; S-a făcut om, ca pe om să-l facă Dumnezeu – aşa cum spune Sf. Grigorie Teologul. Sfinţii au mărturisit că în nimeni altul nu este mântuirea decât numai în Hristos Iisus, Domnul nostru. În persoana divino-umană a lui Hristos a fost zdrobită puterea păcatului, blestemul Legii, moartea însăşi. Cine se botează în numele Preasfintei Treimi şi intră în Biserică devine părtaşi la această biruinţă.

2. Sfinţii au propovăduit adevărul că Una singură este Biserica: Biserica lui Hristos cea Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, aşa cum mărturisim în Simbolul de credinţă şi cum rostim cu toată convingerea, până la ultima noastră suflare. Biserica este Trupul lui Hristos, iar noi suntem membrii ei. În ea ne mântuim, prin Sfintele Taine. În afară de Biserică nu există mântuire! Ne facem mădulare ale Trupului lui Hristos, adică ale Bisericii, nu pentru că acceptăm raţional anumite „principii” şi „adevăruri fundamentale”, ci pentru că ne oferim întreaga fiinţă harului lui Dumnezeu. În Biserică, în Taina Dumnezeieştii Euharistii, moartea este depăşită şi ne integrăm în viaţa lui Hristos aşa cum o ramură este altoită pe trunchiul măslinului.

3. Sfinţii au dat mărturie despre valoarea persoanei umane. Au propovăduit cu zel fierbinte că omul nu este rezultatul hazardului, ci chipul lui Dumnezeu şi de aceea el trebuie să arate respect faţă de sine însuşi, să nu-şi pună în pericol existenţa şi, în acelaşi timp, să-l respecte pe semenul său, iar din partea acestuia să se bucure de respect. Omul nu este o „trestie gânditoare” cu rădăcinile afundate în mocirla bălţii, ci creatura cea mai de preţ a lui Dumnezeu, pentru care Însuşi Stăpânul S-a jertfit şi sângele Şi-a vărsat.

4. Sfinţii au propovăduit de asemenea că întreaga creaţie este darul cel mare făcut de Dumnezeu omului. Noi trebuie să ne folosim de acest dar spre a-L binecuvânta şi a-I mulţumi lui Dumnezeu, nu pentru a-l asupri şi exploata fără milă, aşa cum, din nefericire, se întâmplă în zilele noastre. Ni s-a dăruit lumea materială de către Dumnezeu pentru satisfacerea nevoilor noastre. Această lume este spaţiul în care are loc schimbul de daruri între Dumnezeu şi om, între om şi semenul său. Această învăţătură a sfinţilor este deosebit de actuală, astăzi, când întreaga lume este ameninţată de spectrul morţii lente. Este inedit, pentru omenire, acest sentiment. Moartea lentă este marasmul ecologic generat de poluarea mediului natural, ca urmare a folosirii iraţionale şi abuzive a resurselor pământului.

5. Cei mai mulţi dintre sfinţi s-au învrednicit de moarte mucenicească. Prin viaţa şi moartea lor martirică au confirmat adevărul cuvintelor şi al învăţăturii lor. Învăţătura aceasta nu era nimic altceva decât revelaţia lui Dumnezeu în viaţa oamenilor. Dar şi sfinţii care nu au suferit moarte mucenicească sunt consideraţi mărturisitori ai lui Iisus Hristos Cel răstignit şi înviat, de vreme ce toată viaţa lor au fost o mărturie vie pentru Mielul Jertfit.

6. În sfârşit, sfinţii sunt mijlocitori în faţa Domnului pentru noi toţi. Ei se roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră şi, de aceea, sunt mângâierea noastră. Pururea se află lângă noi şi împreună cu noi, în frunte cu Preasfânta Maică a Domnului nostru Iisus Hristos. Ne ascultă rugăciunile, durerile şi bucuriile, cererile şi dorinţele izvorâte din adâncul sufletului. Pe toate acestea le duc înaintea Tronului lui Dumnezeu, rugându-L să ne dăruiască sănătate, să ne ajute să creştem în tot lucrul bun şi să sporim în viaţa duhovnicească.

Fraţii mei,

După toate acestea, oare, ce ne rămâne să facem?

Îi cinstim pe sfinţi, îi iubim şi alergăm la ei rugându-i să mijlocească la Domnul pentru noi. Trebuie însă să înaintăm şi mai mult! Sfânta noastră Biserică ne porunceşte: „dacă îl cinsteşti pe Sfânt, urmează-i pilda!” Dacă vrem cu adevărat să-i cinstim pe sfinţi trebuie să le urmăm viaţa şi virtuţile.

Vremurile în care trăim au nevoie de modele, de lumini. Sfinţii sunt luminile lumii. Lumină dumnezeiască toţi s-au făcut, pentru că sunt copii născuţi din dumnezeiasca lumină, spune Sf. Grigorie Palama. Când punem nume pruncilor, alegem numele unui sfânt. Pe acesta pruncul îl are apărător, dar tot pe acesta trebuie să-l aibă model de viaţă.

Când întrebăm un copil: „ce vrei să te faci?”, el răspunde: „vreau să mă fac doctor, sau învăţător, sau preot, sau orice altceva”. Trebuie să ne învăţăm copiii să spună: „vreau să ajung sfânt; adică învăţător sfânt, preot sfânt, tată sfânt, mamă sfânt etc.”.

Fraţii mei, astăzi, lumea trece printr-o criză gravă, criză de valori şi criză a instituţiilor. Este o criză morală, care are drept rezultat cealaltă criză numită economică. Patria noastră, Grecia, trăieşte zile grele, dar şi lumea, în general, trăieşte ceasuri grele. Rugaţi-vă ca Domnul nostru, pentru rugăciunile Sfântului Apostol Andrei, să fie blând şi să se milostivească faţă de noi toţi, ca să ne ierte păcatele cele multe. Încheind, îmi vin în minte cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care zice: care cetate este frumoasă? Oare aceea cu mulţi locuitori? Oare aceea cu multe clădiri, pieţe, magazine şi bogăţii sau aceea cu multe şi minunate frumuseţi naturale? Nu! – răspunde Sfântul. El zice: Frumoasă este cetatea care are oameni dreptcredincioşi, evlavioşi şi binecuvântaţi”. Într-un astfel de oraş frumos şi ţară frumoasă ne aflăm şi noi astăzi. Ne aflăm în oraşul şi ţara dumneavoastră! Este una dintre cele mai frumoase ţări din lume, pentru că o înfrumuseţează şi o împodobeşte evlavia dumneavoastră, dragostea dumneavoastră pentru Dumnezeu şi devotamentul dumneavoastră faţă de sfânta noastră Biserică.

Vă îmbrăţişez pe toţi cu dragoste întru Hristos Domnul! Vă urez şi mă rog din toată inima să aveţi parte de tot binele de la Dumnezeu, pentru rugăciunile Stăpânei noastre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ale Sfântului Apostol Andrei, ale Sfântului Dimitrie Izvorâtorului de Mir, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale tuturor sfinţilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: