Cuviosul Ioan de la Valaam: Scrisori către ucenici

4

27 iulie 1940

Fericită eşti, dacă te simţi ca un copil sărman în mijlocul oamenilor cultivaţi sufleteşte. Nu invidia şi nu căuta euforii spirituale. Misticii caută asemenea senzaţii de har şi, în loc să obţină contemplaţia adevărată, cad în năluciri diavoleşti. Domnul dă perceperea harului Său celui care şi-a curăţat inima de patimi. Sfinţii Părinţi dobândiseră această stare, dar noi, păcătoşii, trebuie să ne rugăm cu căinţa şi să-i cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a ne putea război cu patimile. Patericul povesteşte că un ucenic i-a spus bătrânului „Cutare vede îngeri”. Bătrânul i-a răspuns: „Nu-i de mirare că vede îngeri, dar aş avea mare admiraţie pentru cel ce îşi vede păcatele”. Deşi scurtă, această pildă a bătrânului este de o mare adâncime duhovnicească, căci nimic nu este mai dificil decât a te cunoaşte pe tine însuţi. Tu scrii „Cuvintele rugăciunii au devenit una cu Domnul şi sunt de nedespărţit de Domnul Însuşi”. Nu greşiţi, şi aşa şi trebuie să fie.

Da, „bunătatea, bogăţia, dragostea părinţilor şi laudele ce ne înconjoară” sunt o mare piedică în viaţa duhovnicească. Sfinţii Părinţi se temeau de aceste ispite şi le evitau pe cât posibil. Tocmai de aceea s-au retras în mănăstiri şi în pustiuri. Dar tu nu ai nevoie să te retragi nicăieri. Străduieşte-te să fii înţeleaptă ca şarpele şi nevinovată ca porumbelul! Restul este trecător, gol şi de mică importanţă. Noi trebuie să ne aducem aminte şi chiar să ne convingem că vom muri într-o bună zi. Şi acolo, viaţa veşnică ne aşteaptă, timpul se opreşte. Doamne, fie-ţi milă!

Te afli la o vârstă şi la o întorsătură primejdioasă a vieţii tale. Smereşte-te şi, până la moarte, nu te încrede în tine însăţi. Dumnezeu să te înţelepţească!

Continuă să te rogi cum te rogi acum. Dacă ai VIEŢILE SFINŢILOR, te sfătuiesc să le citesti din când în când; ele te vor inspira şi te vor învăţa multe.

Cu dragoste în Hristos.

Extras din cartea: Fericirile, Cuviosul Ioan de la Valaam, Ed. Anastasia,1997.