*

Autor: Victoria Liubarskaya, orthomed.ru

Din punctul de vedere al geneticienilor şi microbiologilor, viaţa omului, ca şi a individului biologic, începe la fuziunea gameţilor de sex masculin şi feminin, când se formează un singur nucleu, ce conţine un material genetic unic. Deci, din momentul concepţiei, un embrion în orice stadiu de dezvoltare s-ar afla, este un organism individual, indiferent dacă este format dintr-o celulă (zigotul) sau dintr-un grup de celule. Este abortivă metoda care împiedică dezvoltarea unui ovul fecundat (zigot).

Mecanismele abortive ale contraceptivelor:

a) „Antinidarea” sau „antiimplantarea” se produce atunci când este deteriorată mucoasa uterului (endometrul). Are loc o transformare secretorie precoce şi incompletă, endometrul neatingând grosimea necesară pentru implantare, iar drept rezultat, penetrarea embrionului în peretele uterin, fixarea şi dezvoltarea embrionului în continuare devine imposibilă (1);

b) Existenţa aşa-numitului „factor tubar”, care înseamnă dereglarea motilităţii trompelor uterine, embrionul ajungând în uter intr-un moment nefavorabil pentru implantare şi moare;

c) Întreruperea implantării – creşterea producţiei de prostaglandine, care intensifică contractilitatea uterului, ceea ce duce la expulzarea embrionului în stadiile timpurii ale implantării (sub influenţa dispozitivului intrauterin/steriletului).

În acest moment, absolut toate mijloacele contraceptive hormonale, orale (comprimate) şi parenterale (inelele vaginale, plasturii contraceptivi, implanturile, injecţiile contraceptive, sistemele intrauterine hormonale) şi dispozitivele intrauterine (DIU), sunt abortive.

Contraceptivele hormonale reprezintă o metodă de împiedicare a dezvoltării sarcinii cu ajutorul unor analogi sintetici de hormoni sexuali feminini.

Contraceptivele hormonale pot fi clasificate după cum urmează:

1. Contraceptive combinate estrogen-progesteron – conţin estrogen şi progesteron sintetic (similar feminin estrogen şi progesteron). Acestea includ contraceptivele orale combinate (COC), plasturii, inele vaginale, preparatele injectabile;

2. Contraceptivele numai cu progesteron. Aici sunt incluse: mini-pilula, injectiile, implanturile, sisteme intrauterine hormonale (steriletul), contracepţia de urgenţă.

Acţiunea contraceptivă a preparatelor hormonale se datorează, în principal, acţiunii componentei de progesteron.

Mecanismele de acţiune contraceptivă a componentei progesteron (gestagen) sunt: suprimarea ovulaţiei, încetinirea peristaltismului trompelor uterine, precum şi a trecerii ovulului prin ele, cresterea vâscozitatii mucusului cervical, ceea ce împiedică mişcarea spermatozoizilor prin colul uterin spre uter, modificări endometriale ce împiedică implantarea ovulului fecundat.

Componenta de estrogen potenţează efectul gestagenului de a inhiba ovulaţia.

Estrogenii se adaugă progestinilor pentru a suprima ovulaţia şi a preveni sângerările.

După cum puteţi vedea, toate produsele hormonale conţin un component cu progesteron, hormon cu acţiune antiimplantatoare. Adică, absolut toate contraceptivele hormonale au un mecanism abortiv, care, mai devreme sau mai târziu funcţionează.

Cum descoperim acest efect abortiv în instrucţiunile de folosire ale acestor medicamente? Iată cele mai întâlnite exprimări din aceste instrucţiuni:

• Efectul contraceptiv se amplifică datorită schimbărilor în endometru, ce previn nidarea oului (blastocistului);
• Inhibă implantarea ovulului fecundat;
• Modifică endometrul, care face imposibilă implantarea unui ovul fecundat;
• Previne sarcina prin controlul lunar al dezvoltării căptuselii interioare (endometrului) a uterului, astfel încât această căptuşeală nu atinge o grosime satisfăcătoare apariţiei şi menţinerii sarcinii;
• Se încetinează creşterea şi se schimbă suprafaţa mucoasei interioare a uterului;
• Endometrul rămâne nepregătită pentru implantarea embrionului;
• Se schimba capacitatea de implantare a endometrului.

Pentru că în anumite instrucţiuni de utilizare a contraceptivelor, fie nu este specificat mecanismul lor de acţiune, fie este indicat incomplet, ne putem da seama că acesta este abortiv dacă are progesteron în compoziţia sa.

Progestinul sintetic apare sub denumiri ca: tibolon, noretinodrel, acetat etinodiol, diacetat de etinodiol, acetat de noretinodron, noretindron, linestrenol, didrogesteron,medroxiprogesteron acetat, acetat de megestrol, medrogeston, enanthate noretisteronă, acetat de noretisteronă, noretisteronă, norelgestromin, digidroprogesteron, acetat clormadinonă, norgestrel, levonorgestrel, gestoden, desogestrel, 3-ketodezogestrel, norgestimat, dienogest, drospirenona, acetat de ciproteron, etonogestrel, norelgestromin, etc.

Nu există nici o poziţie clară în rândul medicilor cu privire la efectul abortiv al contracepţiei hormonale.

De ce unii medici consideră contraceptivele hormonale neabortive? Deoarece unii medici consideră că:

1. Sarcina apare după implantare. Ovulul fertilizat neimplantat nu înseamnă graviditate. Avortul este întreruperea sarcinii, prin urmare, contraceptivele care împiedică implantarea nu sunt abortive.

2. Probabilitatea efectului abortiv este foarte mică. Pentru că se întâmplă ca o sarcină să se piardă natural, chiar înainte ca embrionul să se ataşeze de peretele uterin, de exemplu, din cauza unor anomalii genetice ale embrionilor, înseamnă că se poate utiliza şi contracepţia hormonală, pentru că ea doar rareori duce la avortarea sarcinii. Cei mai timpurii indicatori ai sarcinii sunt factorul precoce al sarcinii (EPF- early pregnancy factor), şi hormonul sarcinii, numit hCG (gonadotropina corială umană). Poţi să determini o sarcină pe baza EPF după un test de sânge al femeii chiar în termen de câteva zile după ovulaţie. Poţi să determini o sarcină pe baza hCG în sangele unei femei, din momentul implantării. [2] Deoarece mecanismul abortiv al contracepţiei hormonale constă în împiedicarea implantării, reiese că determinarea numărului sarcinilor în contracepţia hormonală se poate face numai pe baza EPF. Cu toate acestea, astfel de studii nu au fost efectuate. Prin urmare, cât de des sau cât de rar întrerup contraceptivele hormonale sarcina, în acest moment, nu a fost stabilit în mod experimental. Având în vedere că o crimă este o crimă, indiferent de cât de mulţi oameni au fost ucişi: cinci din zece sau unul dintr-o mie, informaţia despre cât de des apare efectul abortiv al contracepţiei hormonale este complet irelevantă.

3. Contracepţia hormonală împiedică fecundarea, astfel încât efectul abortiv nu se produce. Dacă contracepţia hormonală ar împiedica întotdeauna fecundarea, sarcina nu ar fi posibilă. Cu toate acestea, cercetarile arată că femeile rămân însarcinate chiar dacă respectă toate regulile de utilizare a contraceptivelor hormonale. [3]

4. Competenţa şi conştiinţa. Rar un medic care să poată poate evalua obiectiv efectul abortiv al contraceptivelor, dacă el a prescris anterior, mai mulţi ani de zile, contraceptive hormonale.

5. Interesul financiar. Cât de mulţi pacienţi va avea un medic, dacă el, fără a face avorturi, va înceta să prescrie contraceptive hormonale?

Dispozitivul intrauterin sau steriletul este un dispozitiv mic, care este introdus în cavitatea uterină. Studiul Videlo-Rivera [4] a dovedit efectul abortiv (întreruperea implantării) al steriletului obişnuit şi al celui cu un conţinut de cupru.

Să vedem cum funcţionează sistemul hormonal intrauterin „Mirena” [disponibil în Rusia, n. tr.]. Mirena este un dispozitiv intrauterin în formă de T, care, după introducerea în uter, elibereaza hormonul levonorgestrel direct în cavitatea uterină. Acest sistem este hormonal, conţinând levonorgestrel (progesteron), şi, prin urmare este abortiv.

În instrucţiuni se specifică efectul abortiv: „Mirena previne sarcina prin controlul dezvoltării lunare a captuşelii interioare a uterului, astfel încât căptuşeala să nu atingă o grosime suficientă pentru apariţia sarcinii. În acelaşi timp, se îngroaşă mucoasa canalului cervical (intrarea în uter), ceea ce îngreuiază intrarea spermatozoizilor în uter pentru a fecunda ovulul. Mirena împiedică circulaţia spermatozoizilor în uter, prevenind fecundarea”.

Studiul Barbosa [5] a demonstrat că efectul asupra membranei mucoase a canalului cervical nu este principalul mecanism contraceptiv al Mirenei, deoarece 69% din mucusul cervical era fertil, lăsând liberă intrarea spermei în uter.

De asemenea, potrivit opiniei majorităţii cercetătorilor, efectul abortiv major al Mirenei se produce din cauza efectului local asupra endometrului. Modificările endometrului previn implantarea ovulului fecundat.

Cu toate acestea, pe site-ul mirena.ru se menţionează: „Datorită faptului că Mirena previne concepţia, această metodă este utilizată pe scară largă de către femeile pentru care alte metode de contracepţie sunt inacceptabile din cauza convingerilor lor religioase”.

De ce? Cred că la această întrebare fiecare este în măsură să-şi răspundă.

“Intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află”. (Matei 7, 13-14)

____________________________________________

Surse:

1. www.bayerscheringpharma.ru
2. Fan XG, Zheng ZQ – A study of early pregnancy factor activity in preimplantation. Am J Reprod Immunol 1997
3. Organizaţia Mondială a Sănătăţii – Criteriile medicale ale eligibilităţii în utilizarea metodelor contraceptive. 2004 www.who.int/reproductivehealth/publications/ru/mec/mec_ru.pdf
4. Videla-Rivero et al. – Early Chorionic Activity in Women bearing inert IUD, Copper IUD and levonorgestrel-releasing IUD. Contraception 1987
5. Barbosa et al. – Ovarian function after seven years’ use of a levonorgestrel IUD. 1990

Traducere şi adaptare : Asociaţia Provita Media

Sursa: Cultura Vieţii