Medic, profesor universitar, fiu duhovnicesc al părintelui Porfirie
Despre importanţa pregătirii permanente, pentru o împărtăşire continuă
În volumul Patericul secolului XX (traducere de Daniela Filioreanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a., p. 64-65) alcătuit de Klitos Ioannidis, ni se istorisesc frământările unui medic pătruns de credință și de dragoste creștină, care, fiind un foarte bun specialist, medic priceput și devotat, dorea să devină, printre studenții săi, și un bun misionar al credinței creștine. Astfel, medicul la care se face referire, Gheorgos Papazahos, era – așa cum am amintit și mai sus – și profesor universitar la Facultatea de Medicină, Universitatea din Atena, Grecia. În dialogul cu interlocutorul său, Klitos Ioannidis, el îi menționează despre una din convorbirile cu duhovnicul său – Părintelui Porfirie Bairaktaris(† 1991) – părinte duhovnicesc din Grecia, recunoscut și ca mare vizionar, încărcat de darurile Duhului Sfânt. Dialogul a decurs astfel:
„— La Universitate predau cardiografia ca disciplină opțională. Deoarece cardiografia prezintă un interes deosebit, fiind practicată de toți cardiologii, nu sunt studenți care să nu vrea să urmeze acest curs. Astfel, de cele mai multe ori, amfiteatrul este plin de studenți. Le mai spun glume, anecdote, râdem împreună, îi iubesc, mă iubesc și ei – pe scurt, avem o relație cordială.
Astfel, de multe ori îmi venea în minte o idee pe care, în cele din urmă, i-am mărturisit-o părintelui Porfirie ca pe o dilemă de-a mea:
— Părinte, copiilor acestora le vorbesc ore întregi despre cardiografie. Ei primesc orice-aș spune eu. Și dacă-i iubesc și ei mă iubesc pe mine. În afară de cardiografie, pe care o vor folosi câți ani … – douăzeci, treizeci, patruzeci, haide, cincizeci de ani de medicină – n-aș putea să le vorbesc și despre ceva duhovnicesc, ce durează o veșnicie? Să le spun să-L iubească pe Hristos, să se mărturisească, să se împărtășească și să se ducă la biserică … Desigur, pe mine Universitatea mă plătește să predau cardiografia, nu să propovăduiesc. Și la urma urmei, poate că unii dintre studenți nu vor să le vorbesc despre asemenea lucruri, sau poate chiar nu cred în Dumnezeu. Dar de ce nu, vreodată, după ce voi termina lecțiile de cardiografie, pe care studenții le aplaudă, așa cum îi aplaud și eu pe ei, n-aș putea să le zic: «faceți un pas și către Hristos» …
Ascultați ce mi-a răspuns părintele Porfirie:
— Și unde este dilema? Când te duci să predai, ești împărtășit?
— Da, părinte, sunt.
— Te împărtășești duminica?
— Mă împărtășesc cu binecuvântarea sfinției voastre.
— Atunci, în amfiteatru intră Însuși Hristos. La ce-ți mai trebuie cuvinte, dacă Îl ai pe Hristos în tine când vorbești la catedră? Lasă-i în pace. Să nu le spui nimic.
Klitos Ioannidis: Iată cum abordează lucrurile un om cu adevărat înduhovnicit, care trăiește prezența lui Hristos …
Medicul Gheorgos Papazahos: Iar prin cuvintele sale, practic m-a determinat să mă duc întotdeauna împărtășit la amfiteatru”.
Fără îndoială că acest medic era mereu pregătit sufletește să primească Sfânta Împărtășanie, de care se îndulcea cu dezlegarea și binecuvântarea duhovnicului său, care era un părinte harismatic. Dacă tot am adus în atenție și această temă, subliniem că primirea Sfintei Împărtășanii mai des sau mai rar este o problemă nu foarte complicată; o rezolvă și Sfântul Ioan Hrisostom și alți Părinți, al căror răspuns dacă l-am rezuma, ar suna cam așa: Te pregătești des și cum cere Biserica pentru primirea Sfintei Împărtășanii? Atunci împărtășește-te des. Te pregătești rar? Împărtășește-te mai rar. Deci, cu alte cuvinte Sfinții recomandă primirea Sfintei Euharistii după o prealabilă și completă pregătire.
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, te rugam cu lacrimi fierbinti, nu ne lipsi pe noi de apostolii Tai adevarati de a caror invatatura, indrumare duhovniceasca avem mare nevoie pentru hrana vietii noastre, pentru dobandirea vietii vesnice!
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, nu ne lipsi pe noi de Sfanta Impartasanie cu preacuratele si infricosatele Tale Taine de care avem atata nevoie, noi pacatosii, pentru a pasi cu indrumarea si rugaciunile parintilor nostri duhovnici, pe calea cea anevoioasa si stramta a Imparatiei Tale, a mantuirii, a vietii vesnice !
Doamne, auzi rugaciunea mea! Doamne fie-Ti mila da noi pacatosii! Amin !