Joi – Săptămîna Luminată, 30 aprilie 1992
Sf. Paşti din acest an l-am petrecut la Mănăstirea Putna, unde l-am petrecut cu soborul mănăstirii. Voia lui Dumnezeu a fost ca în acest an, după 45 de ani de pribegie, regele Mihai I să viziteze ţara – Putna, Bucureşti şi Curtea de Argeş. Am avut bucuria să-l primesc pe regele Mihai I cu regina Ana, principesa Elena şi fiul ei, principele Nicolae, ce au dat curs invitaţiei făcută de Î.P.S.Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Au sosit pe la ora 13:30.
Au fost primiţi în dangăt de clopote, cu pîine şi sare şi de un sobor de preoţi: Părintele Stareţ Arhim. Iachint l-a întîmpinat cu Sf. Evanghelie, iar eu cu Sf. Cruce. Am mers la mormîntul lui Ştefan, unde am citit trei icoase şi condace şi apoi o rugăciune pentru răposaţii demnitari şi regi. Am intrat în Sf. Altar, apoi am intrat la palat, unde am servit masa şi au dormit. Noaptea au luat parte la Înviere şi dimineaţa, în ziua de Paşti, după micul dejun, au plecat la Bucureşti, cu avionul, din Suceava. Am avut ocazia să discut personal mai multe probleme.
Miercuri, 21 aprilie 1993
A trecut şi Sf. Paşti cu bine. A fost în Săptămîna Patimilor ploaie, zăpadă, frig dar în ziua de Paşti s-a mai luminat. Anul acesta am fost rînduit să fac Sf. Paşti la M-rea Putna, fiindcă trebuia să vină o delegaţie de la UNESCO, dar n-a mai ajuns. După 16 ani am reuşit să mai slujesc de Sf. Paşti la mormîntul Sf. Ştefan. Aşa a fost voia lui Dumnezeu. Învierea a II-a am făcut-o la Catedrala din Rădăuţi, slujind aici şi a doua zi de Paşti. A III-a zi am slujit la M-rea Slatina cu păr. Exarh Tudor şi protop. Pr. Gh. Brădăţanu din Fălticeni.
Venind spre casă am poposit şi la parohia Solca, unde am săvîrşit Vecernia şi apoi ne-am întreţinut după tradiţie la Casa parohială, în care ni s-au adus la cunoştinţă diferite aspecte din punct de vedere gospodăresc şi duhovnicesc. Din cele discutate am constatat că se depune mult efort pentru restaurarea acestui locaş domnesc zidit de Ştefan Tomşa. Cea mai grea problemă este ca să intre în posesia beciurilor mănăstirii din incintă. Au trecut şi sărbătorile ce-au fost mult aşteptate şi acum parcă ne e greu să ne pornim la treabă. Este foarte greu să fii împovărat cu păcate.
Joi, 27 aprilie 1995
Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns să sărbătorim Sf. Înviere cu pace aici în Rădăuţi. Prohodul Domnului şi Slujba Învierii a trebuit să le săvârşesc la Catedrală. Totul a fost bine, înălţător, numai că la Sf. Liturghie din noaptea Învierii să nu participe la biserică? E un obicei mai vechi, că după Înviere merg toţi la cimitir. Ori lucrul acesta nu trebuie să se întâmple. Fiecare creştin este obligat să participe la Sf. Liturghie şi dacă doreşte să meargă la mormânt poate oricând. Altă bucurie am trăit, c-am văzut tipărită monografia satului de la Vadu Moldovei al cărui autor este un fiu al lui – Preot Vasile Sandu. La şcoala veche din Ciumuleşti a avut loc o serbare şi apoi lansarea monografiei, cu ocazia aniversării zilei de naştere a autorului (70 ani). Ca o încoronare a tot ce-a fost, consilierul de la Primăria Vadu Moldovei a dat două diploma – primele, mie şi autorului monografiei – ca cetăţean de onoare al satului Ciumuleşti. Altă bucurie a mai fost slujba de hram – Dolhasca, apoi vecernia cu un program religios pascal dat de elevi la biserica din oraşul Solca.
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL: DOAMNE,… MI-AI DAT SĂ VĂD ŞI SFÂRŞITUL ANULUI ACESTA!