Emanuil și Ioan Zmeu – protopsalți și dascăli de psaltichie
Membru al unei cunoscute familii de slujitori ai altarului şi ai stranei româneşti, Emanuil era fiul preotului Gheorghe Zmeu, de la biserica Uspenia din Botoşani, coleg cu Dimitrie Suceveanu la Şcoala de cântăreţi bisericeşti a psaltului Gheorghe Paraschiadis. Fiul său, Ioan, va deveni peste ani unul dintre cei mai importanţi protopsalţi şi profesori de psaltichie români.
Manolache, cum i se mai spunea, s-a născut în anul 1822, la Iaşi. Deja în 1840 era la perfecţionare în Grecia, revenind în ţară pe postul de cântăreţ bisericesc la Paraclisul domnesc din Iaşi al Domnitorului Mihalache Sturdza (1840-1852), cu slujba în limba greacă. Devine apoi protopsalt la biserica tatălui său, unde rămâne până la moarte, survenită în 1907.
A fost dascăl de psaltichie la Şcoala de cântăreţi de pe lângă biserica Uspenia din Botoşani peste 50 de ani, cei mai cunoscuţi elevi ai săi fiind marii protopsalţi Ioan Zmeu, fiul său, S. Volcinski – cântăreţ la biserica Vovidenia din Botoşani, şi Neculai Săvescu, de la Catedrala din Dorohoi.
A fost un compozitor talentat, unele din piesele sale fiind tipărite de Ierom. Amfilohie Iordănescu (Apărătoare Doamnă, gl. VIII, în Buchet de muzică, Bucureşti, 1934, p. 146) şi de Ioan Zmeu (Treimnul de duminică dimineaţă, glas. II, în Anastasimatar practic, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1903, p. 281; Fericit bărbatul, Prochimene săptămânale, Prochimenele din Săptamâna Luminată, Polilee, Cântările Acatistului, Catavasiile Praznicelor Împărăteşti, Doxologia agem sirian, Cântările Pavecerniţei mari, Câţi în Hristos, Heruvice în glasul VI şi VII, Axioane în glas IV, V şi VI, Pre Stăpânul,Doamne, femeia ceea ce căzuse, în Utrenier şi Liturgier, Buzău, Tipografia Alessandru Georgescu, 1892)
Ioan Zmeu, cântăreţ bisericesc, profesor de muzica religioasă şi compozitor (30.1. 1860, Botoşani —28. IV. 1922, Curtea de Argeş). A studiat cu tatăl său, Emanoil Zmeu, la Şcoala de muzica bisericeasca din Botoşani. S-a perfectionat la Constantinopol, Atena şi Ierusalim. Protopsalt şi profesor de muzica vocală la Şcoala de cintăreţi bisericeşti din Rimnicu Vilcea (1882-1886), la Curtea de Argeş (1886-1894) şi la Mitropolia din Bucureşti (din 1894). In 1901, revine la Curtea de Argeş.
Originar din Botoşani, născut pe la 1860. De mic a fost crescut într-un mediu muzical prielnic carierei sale. Influenţat de desăvârşita muzicalitate a tatălui său, Manolache Zmău, îşi însuşeşte temeinic cultura musichiei, după care e angajat ca protopsalt la biserica familiei boiereşti Balş din Dumbrăvenii – Botoşanilor.
De aci, în 1881, trece la episcopia din Râmnicu-Vâlcea ca protopsalt şi profesor la seminar şi unde, pe la 1884, e compozitorul unei serii de imne religioase.
In anul 1888 trece la episcopia Curţii de Argeş, ca unul ce era apreciat de episcopul Ghenadie Petrescu. Acesta devenind mitropolit Primat, îl ia cu sine ca psalt al Mitropoliei. Cuvântul dat, însă, întru întemeierea unei familii, îl recheamă la Curtea de Argeş, unde căsătorindu-se cu o fiică de preot din Argeş, rămâne ca protopsalt, profesor la şcoala de cântăreţi, şi la seminar până la sfârşitul vieţii sale, întâmplată în 1922.
Compozitor de monodie psaltică de merit. După cum afirmă în Catavasierul-musical din 1907, e autorul a 5 volume de psaltichie tipărite, în afară de manuscrisele aflate în posesiunea familiei sale din Argeş. Aci, apreciat fiind, ajunge titular al stranei drepte şi director al şcoalei de cântăreţi unde funcţionează între anii 1894 şi 1902.
–
–
Sursa: Psalții Catedralei Patriarhale