„Vineri, 31 decembrie 1993:

Ne găsim în ultima zi din 1993. O zi frumoasă, cu soare, ce ne dă speranţa că anul viitor va fi un an mai bun, mai cu belşug şi mai liniştit. Doamne, cât de minunate sunt lucrurile Tale! Mi-ai dat să văd şi sfârşitul anului acesta. Câţi au trecut la cele veşnice în acest an! Dar câţi s-au născut sau câţi au fost omorâţi în pântecele maicii lor înainte de a vedea lumina zilei. Anul acesta a adus multe păcate pe neamul nostru. S-a preconizat de unii deştepţi ca să se legifereze homosexualitatea. Ce mârşăvenie mai vine şi din ţările din Occident, mai ales Olanda. Parlamentarii noştri au căpiat cu totul de au pus în discuţie asemenea problemă. Rugăciunea Părinţilor noştri ne-a ajutat să mergem mai departe. Aşteptăm să le lumineze Dumnezeu mintea la parlamentarii noştri, ca să scoată legi bune după dreptate şi nu după ureche ca până acum. De va voi Dumnezeu, poate peste un an să avem şantierul deschis şi să construim chilii, biserică, muzeu şi câte alte lucruri bune ce trebuie de făcut. Noi suntem în aşteptarea binecuvântarii lui Dumnezeu.” (din Jurnalul ms.)