Sfântul Luca ne spune (Luca 2:22-23) că Fecioara Maria şi Iosif L-au adus la Templu pe Pruncul Iisus după obiceiul Legii redate în Ieşirea 13:2 şi Levitic 12:6-8. Amănuntele pe care Sfântul Apostol Luca ni le oferă despre aducerea la Templu ne arată că el a văzut în aceasta o întâlnire a reprezentanţilor Vechiului Legământ cu Mântuitorul venit să împlinească făgăduinţele către Israel şi să fie lumina lumii, lumina descoperirii dumnezeieşti pentru întreaga lume. Bisericile Ortodoxe se referă adeseori la acest praznic ca la „Întâmpinarea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Praznicul însuşi pare să fi fost sărbătorit de pe la sfârşitul secolului al IV-lea, iar iconografia legată de el s-a dezvoltat începând cu secolul al V-lea.

Textele liturgice ale praznicului sărbătoresc aceas¬tă întâmpinare şi conţin trimiteri la multe teme şi imagini din Vechiul Testament.

„Astăzi sfinţita Maică şi cea mai înaltă decât biserica, la biserică a venit, arătând pe Dătătorul de lege şi Făcătorul lumi, pe Care bătrânul Simeon, în braţe primindu-L, bucurându-se a strigat: Acum slobozeşte pe robul Tău; că Te-am văzut pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.”

„Cărbunele-Hristos, Cel care S-a arătat mai înainte dumnezeiescului Isaia, ca într-un cleşte se dă acum bătrânului, de mâinile Născătoarei de Dumnezeu.”

„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit noua şi învierea.”

„Datu-mi-ai mie, strigat-a Simeon, bucuria mântuirii Tale, Hristoase; primeşte pe slujitorul Tău, care a sfârşit de lucrat în umbra legii, pe slujitorul propovăduitor al harului celui nou, care cu laudă Te slăveşte.”

Arhitectura evenimentului din această icoana ne arată Templul cu altarul şi baldachinul, descoperindu-ni-se totodată şi lumea lăuntrică a sufletului şi conştiinţei umane, spaţiu în care urmează, la rândul nostru, să-L întâlnim pe Fiul întrupat şi sa-L întâmpinăm cu bucurie pe Cel Care vine să locuiască în mijlocul poporului Său.

Cel ce în ziua de astăzi ai binevoit a Te culca pe „mâini bătrâneşti, ca într-un car de Heruvimi, Hristoase Dumnezeule, izbăveşte-ne şi pe noi, cei ce Te lăudăm pe Tine, chemându-Te, de tirania patimilor şi mântuieşte sufletele noastre, ca un Iubitor de oameni.”

Există mai multe icoane care înfăţişează scena Întâmpinării Domnului de către Dreptul Simeon. Icoana pictată la Novgorod pe la 1470 este una dominată de o mare simplitate în formă şi compoziţie. Altarul şi alte detalii ale Templului au aparenţa unei clădiri eclesiale, poate prevestind apariţia Bisericii creştine. După îmbrăcămintea pe care o poartă, Simeon nu este preot, dar este plasat pe o treaptă în apropierea altarului şi Îl primeşte pe Hristos în braţele sale. Se înclină peste Prunc, către grupul din stânga, condus de Maica Domnului. Mâinile Maicii Domnului sunt încă acoperite şi întinse către Simeon şi Fiul Său. În spatele ei se află o altă figură feminină, Proorociţa Ana, iar mai apoi Iosif, ţinând în mâinile sale acoperite două păsări, pentru a fi oferite spre jertfă. Cele trei figuri de la stânga sunt un grup unit, iar Maica Domnului parcă îi conduce într-un omagiu adus Fiului întrupat care stă în braţele lui Simeon. Mâinile acoperite semnifică expresia cucerniciei pentru cele sfinte.

Atenţia este atrasă în mod natural de Simeon care Îl întâmpină pe Cel ce împlineşte profeţiile şi Care îi făcuse promisiunea bătrânului. Atitudinea lui este una de smerenie şi bucurie în faţa misterului întâlnirii Domnului cu cei care Îi aşteptaseră venirea. Cufundându-ne în contemplarea icoanei, inimile şi sufletele sunt pătrunse şi devin temple vii ale lui Dumnezeu, unde Domnul este prezent şi bine primit.

Sursa: John Baggley, „Porţi spre veşnicie. Icoanele şi semnificaţia lor duhovnicească”, Editura Sophia, traducere din limba engleză de Ioana şi Florin Caragiu, Bucureşti, 2004, pp. 219-222.

Sursa: http://www.pemptousia.ro