Pe locul bisericii unde se află astăzi icoana Maicii Domnuui se afla o movilă de pământ numită „Dealul Livezii”, căci era acoperită cu o livadă bogată peste care trona un dud secular, sădit acolo înainte ca Mihai Viteazu avea să fie ban al Craiovei. În această livadă obişnuia să îi petreacă după-amiezile un negustor al locului care era privit de craioveni ca fiind cam avar.

Într-o asemenea zi de vară, plimbându-se negustorul pe sub arborii umbroşi ai livezii, zări dintr-o dată o lumină strălucitoare printre ramurile dudului. Crezând că pricina este soarele, îşi îndreptă gândul în altă parte. Însă în zilele următoare întâmplarea se repetă, sfârşind prin a-i stârni curiozitatea, căci se urcă în copac şi mare îi fu mirarea în află acolo o frumoasă icoană a Maicii Domnului. Minunat peste măsură, luă icoana la dânsul acasă, aşteptând după obiceiul de atunci să treacă 3 zile să vadă dacă cineva a pierdut această icoană, însă nimeni nu veni la dânsul.

Uitându-se la dânsa, se gândi că o poate vinde şi scoate câştig mărişor din vânzarea ei, deci dădu veste printre muşterii din piaţă că vinde o icoană. Când se înfăţişă un doritor, negustorul veni acasă să ia icoana şi mare îi fu mirarea când nu o mai află. Spre sfârşitul verii, pe când odihnea sub dud, zări din nou acea strălucire şi suindu-se în copac află icoana dispărută. De data asta, o luă şi merse cu ea direct la târg pentru a o vinde, însă când desfăcu acolo desaga, nici urmă de icoană. Înfricoşat, spuse tuturor despre întâmplarea asemănătoare prin care trecuse cu ceva timp în urmă. De data asta, răspândindu-se vestea icoanei minunate, negustorul merse dimpreună cu mai muţi oameni iară la dud şi mare le fu mirarea când o aflară în copac.

Atunci, clucerul care avea livada, se jură dinaintea tuturor că va ridica o bisericuţă de lemn pentru adăpostirea icoanei minunate. Astfel, dudul secular căzu sub secure, iar din lemnul său se ridică o bisericuţă smerită şi primitoare unde aşezară cu bucurie icoana ca pe un odor de mult preţ.

Cu timpul, se ridică biserică de piatră, iar icoana nu a înmulţi minunile săvârşite, tămăduind bolnavi în stare gravă şi alinând multe suferinţe ale oamenilor.

În anul 1778, un argintar de la Sibiu a cărui fiică, prin harul icoanei, se ridicase de pe patul de moarte, dărui frumoasa ferecătură care se vede şi astăzi.

În anul 1801, în vremea unei nemiloase năvăliri turceşti care incendie o treime din târgul Craiovei, singurul odor rămas devătămat de flăcări fu icoana Maicii Domnului.

Apoi, după câţiva ani, în vremea unui cutremur devastator, care săvârşi multe şi mari pagube târgului, icoana fu găsită sub dărâmături, fără nici cea mai mică zgârietură.

Înmulţindu-se tămăduirile săvârşite de icoană şi mulţimea pelerinilor, epitropii bisericii ridicară un azil pentru bolnavi, cunoscut ca „Ospiciul Madona”, unde erau găzduiţi mai mult pe cei cu mintea bolnavă.

Cu timpul, apăru obiceiul ca înainte de a porni în pelerinaj, credincioşii să comande la un fierar să toarne în metal preţios partea corpului ce era bolnavă şi pentru care aduceau rugăciuni Maicii Domnului şi pe care o lăsau bisericii. Cu timpul, se strânseră mormane impresionante de astfel de danii care fură vândute, iar din banii aceia se ridică actuala biserică, a cărei ridicare dură aproape jumătate de veac. Este cu neputinţă a cuprinde mulţimea minunilor săvârşite de icoana Maicii Domnului. La acestea se adaugă belşugul de pace şi mângâiere pe care toţi ce i s-au închinat au simţit-o coborând peste sufletele lor.

+ * + * +

Dintre minunile contemporane săvârşite de icoana Maicii Domnului

Un bărbat din Slatina, aflat într-o fază avansată de cancer, ajunse dinaintea icoanei într-un căruncior cu rotile. Locui la o rudă din Craiova vreme de 2 săptămâni, răstimp în care se merse în fiecare zi să se roage îndelung Maicii Domnului şi să se închine icoanei Sale. După 2 săpămâni, plecă de acolo pe picioarele sale. Cuprins de uimire, după 6 luni de stat în cărucior, nici nu îndrăznea să mai meargă.

***

O femeie din Braşov, bolnavă de leucemie, căreia doctorii îi mai dăduseră câteva luni de viaţă, veni, în ciuda slăbiciunii trupului, de la gară direct la icoana Maicii Domnului, stând în genunchi, rugându-se şi vărsând multe lacrimi dinaintea icoanei vreme de 7 sau 8 ore fără oprire. Ea se ruga nu numai pentru ea, ci şi pentru bătrâna sa mamă care ar fi rămas singură să moară de foame. Minunea se petrecu, ea, spre surprinderea medicilor, se tămădui de cumplita boală şi de atunci vine din vreme în vreme să se închina icoanei Maicii Domnului cu bucurie şi recunoştinţă.

+ * + * +

Din roada evlaviei vrednice de laudă pentru icoana Maicii Domnului, iar nouă preţioasă sursă:

http://www.formula-as.ro/2002/511/societate-37/societate-3105 (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://www.orthphoto.net/photo.php?id=31337&id_jezyk=1)

+ * + * +

Biserica Madona Dudu din Craiova

Sursă:http://sfintisiicoane.wordpress.com/