Interviu cu Ierom. Dr. Petru Pruteanu:

Despre “taxele” bisericeşti şi comportamentul preoţilor

*

Ziaristul Nicolae Cuşchevici de la „Ziarul de Gardă” din Chişinău, fiind interesat de mai multe probleme legate de organizarea vieţii bisericeşti din Moldova, mi-a adresat mai multe întrebări, din care a rezultat acest interviu pe care-l publicăm mai jos:

Nicolae Cuşchevici: Care este rolul unui preot în societate? Doar acela de a oficia slujbe? Totul se începe odată ce preotul intră în curtea bisericii și se termină după ce iese? În perioada de la începutul secolului trecut, în special în comunităţile mai mici, existau, de obicei, trei lideri de opinie, ca sa le spun aşa – primarul,  învăţătorul şi preotul. Din ceea ce am observat personal, din acel preot – lider de opinie a rămas foarte puţin (deşi nu neg că astfel de preoţi mai sunt).

Ierom. Petru Pruteanu: Rolul preotului în societate depinde şi de el însuşi, dar mai ales de societate. Dacă societatea e mai aproape de Biserică, rolul preotului e mai mare, aşa cum a fost şi în perioada de care aţi amintit, iar dacă societatea este mai secularizată, rolul preotului este redus până la excludere totală. În prezent, mai ales după 50 de ani de dictatură atee, când chiar primarii şi învăţătorii erau însărcinaţi cu „misiunea” de a spune că „preoţii sunt duşmanii poporului” iar „religia este opium pentru popor”, s-a creat imaginea preotului care nu se implică, ci aşteaptă să fie invitat de a se implica într-o problemă sau alta. Dacă preotul refuză să se implice chiar şi atunci când este solicitat, înseamnă că preotul nu-şi face datoria sau este nepregătit pentru a face faţă provocărilor timpului. Dar dacă în mod intenţionat preotul este ţinut departe de problemele comunităţii, iar autorităţile laice nu vor să colaboreze cu preotul, acesta din urmă nu se poate impune, întrucât nici cadrul legal nu-i permite. Din perioada interbelică şi până acum mentalitatea şi relaţia dintre Biserică şi Stat s-a schimbat extrem de mult, încât este ireal să pretindem la modelul de altă dată…

Nicolae Cuşchevici:  Membrii clerului sunt și ei cetățeni cu nevoi și probleme. Totuși, în opinia Dumneavoastră, care este limita dintre lux și necesitate în cazul lor? Cine sau ce stabileşte acest lucru? Eu am răsfoit o carte cu Canoanele Bisericii Ortodoxe, dar n-am găsit nimic legat de acest aspect.

Ierom. Petru Pruteanu: Din fericire, nu avem chiar aşa de mulţi preoţi care întrec măsura bunăstării materiale, dar iată că aceştia reuşesc să pună în umbră şi mulţimea de preoţi de la ţară care, din păcate, o duc foarte greu. Şi când am zis de exagerări, nu m-am referit doar la viaţa privată, ci şi la veşmintele pe care unii ierarhi şi preoţi le poartă, afişându-se în mijlocul unui popor muritor de foame. Consider normal ca enoriaşii să reacţioneze atunci când se fac abuzuri, însă aceste reacţii pot veni doar de la cei care regulat merg la Biserică şi contribuie la întreţinerea ei, observând că banul pe care l-au dat nu merge chiar acolo unde ar trebui. Dar cei care nu au o legătură vie şi permanentă cu Biserica, ci doar uneori merg pe la câte un Botez sau Cununie, aceştia n-au dreptul moral să critice nici măcar abuzurile. Şi eu sunt scandalizat că Cristiano Ronaldo are un salariu de un milion de euro pe lună, în timp ce mulţi oameni de pe glob mor de foame. Dar asta nu mă priveşte pe mine, căci eu niciodată n-am fost la vreun meci, ca să plătesc măcar un leu pentru bilet. Deci au dreptul să ridice problema doar cei care acceptă să dea 300 sau chiar 3000 de euro pentru un bilet la o finală de campionat. Cred că comparaţia a reuşit să-i lămurească pe care se fac foarte „vajnici” în critici, dar habar n-au cum funcţionează parohia de care pretind că aparţin şi unde vor să fie botezaţi, cununaţi şi înmormântaţi pe gratis. Continuarea: aici.