Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
(Matei 5: 14-15)

Părinte decan, cucernici părinţi profesori, domnilor profesori, iubite cadre didactice ale Facultăţii noastre de Teologie, iubiţi studenţi/studente, iubiţi credincioşi,

Cuvintele pe care le-am rostit sunt din Sfânta Evanghelie, cuvinte aparţinând Domnului nostru Iisus Hristos adresate tuturor apostolilor din toate vremurile şi din toate locurile, care propovăduiesc cuvântul Evangheliei. Acest text a fost rânduit de Biserică pentru a fi citit la Dumnezeiasca Liturghie în ziua de mare praznic închinată Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de-Dumnezeu-cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, ocrotitori ai învăţământului teologic ortodox de aici şi de pretutindenea.

„Voi sunteţi lumina lumii. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor”, cuvinte rostite de Mântuitorul Hristos şi alese de Biserică pentru a defini şi a prezenta chipurile cele luminate şi luminătoare ale Sfinţilor Trei Ierarhi pe care îi prăznuim astăzi. Conştiinţa liturgică a Bisericii a preluat acest cuvânt inspirându-se din viaţa, din învăţătura, din scrisul, din propovăduirea şi, mai ales, din viaţa lăuntrică a Sfinţilor Trei Ierarhi. Şi a împodobit conştiinţa liturgică a Bisericii cântările de la slujba Vecerniei şi a Utreniei închinate marilor doctori ai Bisericii: sfinţii Vasile, Grigore şi Ioan. În cântările pe care Biserica le-a înălţat aseară către cer spre lauda celor trei ierarhi au fost cuprinse toate cele legate de Sfinţii Trei Ierarhi, prezentându-i credincioşilor ca izvor de inspiraţie pentru dăinuirea lor cea întru Hristos. Mărturisitori ai Sfintei Treimi îi numeşte Biserica, „apărători ai Treimii aţi fost sfinţilor”, „voi sunteţi raze şi văpăi din lumina cea întreit strălucitoare”şi „voi sunteţi treimea cea pământeană, propovăduitori ai Treimii celei cereşti”. Cu aceste glasuri în duh de poezie, Biserica îi prezintă conştiinţei noastre pe cei trei ierarhi prăznuiţi astăzi. „Voi sunteţi mărturisitori ai Ortodoxiei”, continuă Biserica lăudându-i pe cei trei cu următoarele cuvinte: „păzitori ai dreptei credinţe aţi fost sfinţilor”, „stâlpi şi sprijinitori ai Bisericii v-aţi arătat de-Dumnezeu-cuvântătorilor”, „tunetele cele înfricoşătoare pentru cei care nu propovăduiesc adevărul, înfricoşătoare pentru eretici şi pentru duşmanii Bisericii sunteţi voi sfinţilor Vasile, Grigore şi Ioan”. Mai departe cântările Bisericii îi prezintă pe cei trei ca mărturisitori ai Evangheliei Domnului Hristos şi iată ceea ce Vecernia de aseară mărturisea celor prezenţi la sfânta slujbă: voi sfinţilor sunteţi „trâmbiţele propovăduirii”, voi sunteţi „trâmbiţele adevărului până la marginile pământului”, voi sunteţi „ritorii Cuvântului”, voi sunteţi „gura lui Hristos, cea dulce glăsuitoare”, voi sunteţi „izvoarele cele purururea ţâşnitoare”.

Cuvinte alese, iubiţi credincioşi, cuvinte de Duh şi cuvinte de har prin care Biserica înţelege să-i mărturisească pe cei Trei Sfinţi Ierarhi pe care îi prăznuim astăzi şi a căror viaţă, luptă şi stare lăuntrică sunt aşezate ca izvoare de har şi binecuvântare în drumul nostru către Hristos Domnul.

Mai departe slujba Vecerniei de aseară îi prezintă pe cei Trei Ierarhi ca mărturisitori ai vieţii în Hristos, mărturisitori ai vieţii în Duh, mărturisitori ai vieţii în Dumnezeu. Şi Biserica face aceasta prin cuvinte de felul: voi, sfinţilor, sunteţi „cărbunii cei aprinşi din focul cel neapropiat”, voi sunteţi „de-Dumnezeu-purtători părinţi”, voi sunteţi „râurile cele din Eden, care izvorăsc apa cea vie şi adapă faţa întregului pământ”, voi sunteţi „vasele ale alegerii”, „mărgăritare străvezii” sunteţi voi sfinţilor, „alăute ale Duhului” v-a binecuvântat Dumnezeu să fiţi, voi aţi cercetat „adâncurile înţelepciunii Duhului” spune Biserica; pentru că sunteţi „trâmbiţele cele tainice” ale Duhului Sfânt, „organe ale harului dumnezeiesc” sunteţi sfinţilor.

Parcă nicicând şi pentru nici un sfânt din calendarul Bisericii noastre, Biserica nu a descoperit nu a găsit mai alese, mai frumoase, mai înălţătoare, mai adânci şi mai cuprinzătoare cuvinte. Pentru că Biserica a înţeles că în viaţa Sfinţilor Trei Ierarhi, în lupta lor pentru adevăr, în cărţile pe care le-au lăsat posterităţii, în lupta lor pentru apărarea dreptei credinţe, în rugăciunea lor, dragostea lor, cuvântul lor de aur, Biserica găseşte inepuizabile comori care să adape şi să hrănească sufletele oamenilor înfometate şi însetate după Adevăr, după dreptate, după sfinţenie, după Împărăţia cerurilor.

Şi iată de ce Biserica Ortodoxă a hotărât ca sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi să fie sărbătoare închinată învăţământului teologic, închinată Facultăţilor de Teologie de pretutindeni. Nu a găsit Biserica un alt izvor de inspiraţie pentru cei care predau teologia, cei care trăiesc în duhul teologiei, cei care se pregătesc să devină slujitori ai Dumnezeului Celui Preaînalt, decât pe Sfinţii Trei Ierarhi, mai luminători ai creştinătăţii, din care viitorul preot, actualul student în teologie poate să găsească, zic, izvor inepuizabil de inspiraţie pentru răbdare în ispite, pentru putere în rugăciune, pentru foc în dragostea cea către Dumnezeu şi cea către aproapele.

Sfinţii Trei Ierarhi au scris mult, au trăit intens, au dat luptat până la ultima picătură de sânge pentru Adevăr şi pentru Biserică; au răspuns nenumăratelor întrebări care se adresau Bisericii în vremea lor. Dintre nenumăratele răspunsuri pe care Sfinţii Trei Ierarhi le-au oferit lumii cu valabilitate eternă am ales pentru noi, astăzi, trei răspunsuri, câte unul dintre răspunsurile pe care fiecare dintre Sfinţii Trei Ierarhi le-au oferi lumii la întrebarea – şi cred că aceasta este întrebarea în mod special în ziua de astăzi – şi anume: Ce este preotul? Ce este teologul? Cine este cel care se pregăteşte să-i slujească Domnului?

Şi, iată, la întrebarea „Ce este preotul?” ce răspunde „mintea cea de foc”, „vulturul cel rănit”, Grigorie de-Dumnezeu-cuvântătorul: „Preotul este apărătorul Adevărului, preotul este cel  ce se înalță împreună cu îngerii, preotul este cel  ce preamărește pe Dumnezeu laolaltă cu arhanghelii, preotul este cel ce ridică jertfele pe altar până la cer, preotul este părtaș la preoția lui Hristos, preotul plămădește din nou făptura, preotul reface chipul lui Dumnezeu în om, preotul este cel ce zidește din nou pentru lumea cea de sus și – încheie de-Dumnezeu-cuvântătorul Grigorie – cel lucrul cel mai însemnat – preotul este îndumnezeit și îndumnezeitor”. Cuvinte adânci, pe măsura adâncului Duhului scrutat de mintea cea de foc a de-Dumnezeu-cuvântătorului Grigorie, patriarhul Constantinopolului.

Ce este preotul? Iată ce răspunde cel de-al doilea prăznuit astăzi – Sfântul şi Marele Vasile, stâlp al Bisericii, înfricoşător pentru eretici: „Preotul este cel care a fost încredinţat de Dumnezeu cu slujire nu pământească, ci cerească, nu omenească, ci îngerească. Preotul este acel lucrător cinstit care drept-învaţă cuvântul adevărului. Preotul este cel chemat ca în rugăciune să nu aibă duşmănie cu nimeni pentru a nu îndepărta de la el şi de la poporul pe care îl păstoreşte pe Mângâietorul, Duhul Sfânt. Preotul este cel chemat ca, până la ceasul Liturghiei, să citească şi să se roage şi, numai în adânc duh de pocăinţă, să se apropie împreună cu poporul de Sfântul Altar.”  Sursa şi continuarea: pemptousia.ro