LUPTA ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA PENTRU A RĂMÂNE ÎN BISERICA STRĂMOŞEASCĂ
Partea I
,,-De ce nu vrei să te supui împărătesei şi să devii Greco-catolic, lăsând ortodoxia? (comisia imperială)
-Cojocul acesta, de pe mine, acum i-al meu. Dacă mi-l cere împărăteasa i-l dau, n-am ce face. Cu mâinile şi cu picioarele acestea şi cu tot trupul meu, am lucrat zi şi noapte ca să plătesc dările. Dacă le vrea, ale ei sunt. Dar am numai un suflet, pe care îl păstrez pentru Dumnezeu din ceruri şi nicio putere omenească nu-l va putea îndoi.’’
(un ţăran român din Ardeal.)
Situaţia românilor din Transilvania în timpul dominaţiei maghiare este binecunoscută. Deşi majoritari, deşi se aflau în Transilvania atunci când au venit ungurii, românii nu făceau parte din naţiunile privilegiate. Împăratul Leopold I a încercat să-i atragă pe ortodocşii din Imperiu la catolicism. El a emis o diplomă prin care acordă românilor, care se uneau cu Roma unele drepturi şi privilegii (1691).
Rezoluţia din 14 aprilie 1698 stipula: ,,Aceia dintre preoţii români de rit grec, care păstrându-şi ritul, se vor declara pentru catolici cu recunoaşterea pontificelui roman, se vor bucura de privilegiile preoţilor catolici, iar aceia dintre ei care socotesc că nu pot face numita mărturisire sau se vor uni cu una din celelalte religii recepte ori vor rămâne în statul religiei în care se află acum, se vor bucura de privilegiile religiei pentru care se vor declara sau vor fi consideraţi în starea şi dreptul religiei în care trăiesc acum.” Noua religie s-a numit greco-catolică. Viclenia era că în schimbul acordării unor drepturi – care li se cuveneau românilor – ortodocşii trebuiau să renunţe la ,,legea românească’’ adică la ortodoxie.
Viclenia se poate observa şi din faptul că noua religie fabricată stabilea ca uniţii să-şi păstreze ritualul tradiţional, li se garanta respectarea sărbătorilor ortodoxe. În schimb, greco-catolicii recunoaşteu supremaţia papală, existenţa purgatoriului, împărtăşirea cu azima şi Filioque. ,,Se ţintea atragerea ortodocşilor români într-o Biserică nouă, fără nicio acţiune de convertire, ci lăsându-i în convingerea că nu li se cere nicio schimbare. Uniatismul se dovedeşte şi prin aceasta a fi fost o creaţie politică. Catolicismul nu se angaja într-o operă de convertire, pentru că n-avea încredere în succesul ei. S-a ales calea mai comodă a înşelării ortodocşilor români şi a presiunilor de stat asupra lor.’’ Părintele Dumitru Stăniloae
Mulţi dintre românii ortodocşi au avut discernământul să vadă viclenia şi să înţeleagă faptul că noua religie îi îndepărta de mântuire.
,,Ar trebui volume pentru descrierea persecuţiilor neîntrerupte suportate de poporul român din Transilvania, pentru voinţa lui de a rămâne în Biserica Ortodoxă, mai ales de la anul 1701 până la anul 1761, când o parte a lui a reuşit să obţină un episcop ortodox şi prin patenta imperială din 6 noiembrie 1762, o toleranţă condiţionată, iar altă parte mult mai mică a fost înregistrată cu forţa ca unită’’ Părintele Dumitru Stăniloae.
Părintele Dumitru Stăniloaie a cercetat numeroase documente privind perioada la care ne referim şi le-a adunat într-o lucrare de mare valoare ,,Uniatismul din Transilvania, Încercare de dezbinare a poporului român.’’ Am ales o mică parte din aceste documente pentru a arăta tăria românilor, credinţa lor puternică şi felul în care au fost prigoniţi. Ortodocşii români mureau în toate părţile ca martiri pentru credinţa lor, fie împuşcaţi sau spînzuraţi, fie în bătăi şi în temniţe. Împărăteasa Maria Tereza a recunoscut în 1760 că ,,mulţimea a fost tratată în acel principat al nostru cu moartea şi cu alte mijloace de cruzime pentru religia neunită de rit grec.”
Am amintit de discernământul românilor transilvăneni: atunci când au înţeles ce presupunea unirea cu Roma, credincioşii au început să refuze să mai asiste la slujbele preoţilor uniţi şi-şi trimiteau tineri să se hirotonească la episcopiile din Principate sau primeau preoţi de peste munţi. E interesant de văzut şi acest aspect: legătura care exista între Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.
,,Curtea din Viena a ordonat arestarea acestor preoţi şi călugări în diferite rânduri, ceea ce echivala cu interdicţia cultului ortodox. Astfel a început lupta între români şi autorităţile imperiale, luptă în care poporul n-a putut fi niciodată învins.’’ Părintele Dumitru Stăniloae.
– Va urma –
de Tudora Niculae
Sursa:foaienationala.ro