MM: UP-DATE – "Ieromonahul Gabriel Bunge NU a fost nici macar MIRUNS, pentru ca asa este practica la rusi"

MM: UP-DATE

 „Ieromonahul Gabriel Bunge NU a fost nici macar MIRUNS, pentru ca asa este practica la rusi”

PostScriptum (bietul om nu a fost nici macar miruns, dar a fost spovedit – ca asa ar fi la rusi! Insa nu este o exceptie, ci asa ar face ei in modernitate cu toti convertitii catolici! Plus un raspuns teologic al Sinodului Patriarhiei Georgiei la intrebarea daca primirea heterodocsilor prin altceva decat prin Botez presupune recunoasterea validitatii „Tainelor” heterodoxe in sine inainte de convertire). Urmeaza mai jos textul pe care ma gandesc ca ar fi bine sa-l publicati, spre lamurire, pentru ca nu vreau sa gresesc fata de Gabriel Bunge:

UP DATE:
N-as vrea sa pacatuiesc fata de Gabriel Bunge facandu-i procese de intentie si-mi cer, inca o data, iertare, daca am gresit sau gresesc fata de el sau fata de altcineva! Ma bucur ca a trecut la Ortodoxie si ca s-a schimnicit ortodox. Nu stiu ce este acum in inima si in mintea lui! Probabil ca fiind primit la Ortodoxie de rusi a trebuit sa urmeze unor cutume rusesti legate de convertiri si schimele monastice. Nu ma bucur, insa, de practicile Patriarhiei Moscovei (una dintre ele ar fi si aceasta, dar poate ca par prea rautacios: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/09/17/imperialism-rusesc-patriarhul-kirill-inaugureaza-varianta-in-limba-moldoveneasca-a-site-ului-patriarhiei-isi-stabileste-resedinta-la-chisinau-si-se-gandeste-sa-l-demita-pe-ips-vladimir-cantarean/). Nu ma bucur nici de faptul ca in contextul delicat ecumenist actual si, mai ales, in contextul promovarii lui Gabriel Bunge ca „ieromonah”/„avva”/„padre” inainte de trecerea sa la Ortodoxie, necunoscatorii au senzatia ca Ortodoxia recunoaste ca avand har tainele savarsite de heterodocsi (catolici, in acest caz), intarindu-se confuziile semanate de teologia Acordului de la Balamand. Vom vedea mai jos ca nu este asa. Se pare, insa, ca, in anumite conditii, poate facuta ca lucratoare haric prin iconomie, numai in urma convertirii, forma tainelor primite in afara Bisericii. Patriarhia Moscovei inteleg ca ar fi singura care primeste in acest moment pe romano-catolici la Ortodoxie doar prin Taina Pocaintei (iar pe protestanti prin cea a Mirungerii – cum practica si altii). Totusi, in astfel de momente de confuzie dogmatic-eclesiologica, bine fac cei care cer botezarea, spre a se evita confuziile. Iar acest lucru ar trebui sa nu fie interzis, mai ales in cazul in care heterodoxul cere botezul ortodox cand se converteste. Pentru ca trebuie stiut ca au fost cazuri in care li s-a refuzat cu obstinatie de catre unii preoti sau episcopi (mai ales in Apus, si, aproape ca regula, spun unii, in USA). Desigur, ca sa nu se simta lezati mai marii heterodocsilor… De aceea, bietii oameni, au ajuns sa mearga pana in Sf. Munte pentru a se putea boteza ortodox – asa cum le spune constiinta. In plus, aud de cazuri in care cei care au fost primiti fara botez au avut probleme duhovnicesti mai apoi. Unul dintre cazuri este al unei persoane care fusese primita cu mirungere si care ramasese, totusi, demonizata. A fost botezat omul dupa mai mult timp la o manastire, in urma unei instiintari minunate. Iar la botez inteleg ca a vazut pe Hristos in colimvitra si a scapat de demonizare.
Ma intreb daca aplicarea acestei practici rusesti din ultimul secol a fost de folos in cazul lui Gabriel Bunge. Si spun aceasta din doua motive: o data, pentru ca el provine dintr-o zona in care lucrurile sunt inteles eclesiologic gresit, in duhul Balamandului; a doua oara, pentru ca cei care l-au „nasit”, cunoscuti fiind ca ecumenisti, se poate sa nu-i fi explicat faptul ca primirea sa fara hirotonie NU INSEAMNA ca era mai inainte preot cu adevarat.
Arhiepiscopul Ilarion Alfeev, responsabil cu relatiile inter-confesionale si inter-ortodoxe, un soi de ministru de externe al BO Ruse, discuta intr-un duh foarte ecumenist pe site-ul plin de erezii si pe care nu-l recomand, al catolicilor interesati de dialoguri cu Ortodocsii: http://eirenikon.wordpress.com/2011/02/08/abp-hilarion-alfeyev-on-christian-unity/ :
„So I think for an Orthodox Christian, it is essential to participate in inter-Christian exchanges in order to bring different Christian traditions closer to mutual understanding in order to overcome centuries of prejudices with the ultimate goal of the restoration of the full Eucharistic communion between various Christian denominations.
Of course, the Orthodox and the Catholic are the closest ones. We have certain differences in dogma, certain differences in ecclesiology, but we have the same teaching on the apostolic succession of the hierarchy, on the sacraments and on the Church in general.
Therefore, though there are obstacles to unity, they are, I believe, in no way insurmountable.
What in the Orthodox view constitutes full Christian unity? What does it look like?
Full Christian unity is the Eucharistic communion. We do not need to reshape our Church administration, our local traditions. We can live with our differences within one Church, participating from one bread and one cup. We need, however, to rediscover what united us and what brought us to disunity, particularly in the 11th century.
So the basis for the restoration of the full communion would be, I believe, the faith of the Church east and west in the first millennium.”.
In acest caz, parintele schimnic Gabriel Bunge pare, mai degraba, o victima. Dar, de aici incolo, nu cred ca mai este treaba noastra. De aceea cred ca este mai bine sa ne concentram pe istoria modului in care sunt primiti romano-catolicii la Ortodoxie si, mai ales, a preotilor.

Gabriel Bunge nu a fost primit nici macar cu mirungere (imi aduce cineva aminte!!!…), ci pur si simplu trecut la Ortodoxie prin spovedanie si lasat in aceeasi zi sa slujeasca. Asa este! Uitasem! Imi cer si pentru aceasta iertare! Stie cineva mai multe date despre cum au fost primiti greco-catolicii la noi acum 60 de ani – pentru ca eu stiu ca ar fi fost primiti direct ca preoti – deci ca si Gabriel Bunge?
Sapand mai mult pe acest subiect, aflu ca la rusi ar fi mai vechi obiceiul acesta in cazul celor veniti la Ortodoxie din zona uniată (dar nu stiu cat de vechi). Totusi, trebuie stiut ca sunt canoane, precum canonul I al Sf. Vasile cel Mare (confirmat de Sinoadele Ecumenice), care sunt incalcate flagrant de teologia acordului de la Balamand, pentru ca Sf. Vasile arata ca in afara Bisericii Ortodoxe nu exista taine lucratoare (nici macar la schismatici; si asta, oricat ar vrea unii sa reduca problema ereziei doar la ereziile trinitare [din care, desigur, ei exclud erezia Filioque] si vad in orice alta erezie o simpla disensiune la nivel de teologumene respectiv pareri teologice).
Totusi, nu a existat intotdeauna o unitate de viziune in privinta modului de primire in Biserica a heteordocsilor. Rusii ii botezau (!) pe romano-catolici intre secolele XV- XVII. Au fost primiti numai prin mirungere probabil sub influenta apropierii de Apus (inceputa mai inainte, dar dictata programatic de Petru cel Mare, care a intervenit in multe probleme bisericesti, distrugand si functia de Patriarh la rusi si supunind Biserica statului). Catolicizarea teologiei nord slave incepuse un pic mai devreme – daca este sa ne amintim de greselile corectate de Sinodul de la Iasi in sec. XVII in Marturisirea Ortodoxa a mitropolitului Petru Movila. Mai apoi (sec. XIX), s-a ajuns sa-i primeasca prin botez, pt ca acum sa-i primeasca numai prin Taina Pocaintei (un salt cam mare! Ar fi important sa aflam cand a fost facut el, adica daca exista mai inainte de intrarea lor in miscarile ecumenice). Lucrurile s-au intamplat uneori invers, dar la fel de amestecat si in zona Patriarhiilor de Constantinopol (sub a carei jurisdictie ne aflam noi la acea vreme), Alexandriei si Ierusalimului. De remarcat, in privinta diferentelor ireconciliabile dintre Ortodoxie si papismul filoquist, Enciclica celor patru Patriarhi Rasariteni [Moscova nu mai avea Patriarhie] scrisa in 1848 ca raspuns la invitatiile papei de unire – text care ar fi bine sa fie republicat integral). Deci, nu exista o unitate in Ortodoxie in acest sens. De asemenea, Sf. Paisie Velicikovsky invata in epistolele sale ca cei proveniti dintre catolici, chiar si preotii fiind, trebuie botezati si hirotoniti. ROCOR-ul Sfantului Ioan Maximovici (deci, rusii din diaspora) ii primeau cu botez pe romano-catolici, pastrand traditia pomenita mai sus, din secolul al XIX-lea.

Problema este ca teologii ecumenisti incearca sa acrediteze pozitia ca primirea doar prin lepadari (la care au renuntat, mai nou, unii, mai ales in Apus, dar si la noi – ca sa nu se simta, cica, jigniti cei ce se convertesc…), mirungere si imparasanie sau doar prin Taina Pocaintei este o forma de recunoastere in sine a botezului heterodox ca lucrator si inaine de convertire si, deci, zic ei, o recunoastere a eclesialitatii heterodocsilor sau cel putin a unui grad de eclesialitate (teza Mitrop. Ziziulas, care, cand a fost intrebat, se facea ca nu stie ca exista decizii sinodale la care a participat si Patriarhia Ecumenica, prin care se impune botezarea catolicilor). Prin urmare, deci, si o recunoastere a preotiei lor – de vreme ce tainele de initiere savarsite de ei ar fi lucratoare/valide in sine! Eu nu am gasit acest cuget la Sf. Parinti si in Sfintele Canoane si consider ca este o grava rastalmacire a teologiei ortodoxe, chiar o erezie, erezia numita ecumenism. Din contra, stiu o serie de parinti athoniti si teologi seriosi (tin minte ca asa am citit si la par. Staniloae, dar poate imi joaca memoria feste) care sustin ca, in cazul aplicarii iconomiei, forma fara har primita la botezul heterodox poate fi plinita prin harul mirungerii ortodoxe – insa, deci, numai in cazul celor care se convertesc la Ortodoxie, nu si la cei care raman in afara ei sau care sunt si vrajmasi ei. Chiar rugaciunile de la mirungerea heterodocsilor primiti doar prin mirungere sugereaza aceasta (ca erau lipsiti de scanteia Duhului inainte). Ramane de studiat (si poate veti cauta si voi si veti posta) teologia canonica si patristica in legatura cu aceasta problema care incinge spiritele. De asemenea, de studiat cand, in ce conditii si pe temeiul carei teologii canonice si patristice poate fi primit un heterodox hirotonit de heterodocsi in Biserica direct ca preot. Miza este mare, pentru ca nu numai oamenii simpli, ci si teologii si preotii nu sunt, adesea, lamuriti si se fac confuzii grave. Eu unul marturisesc ca nu am gasit nicio intemeiere canonica patristica pentru asa ceva si nu vad logica teologica a unor astfel de lucruri. In plus, nu cunosc nici vreo randuiala oficiala in vreun molitfelnic in care sa se vorbeasca despre slujba de acceptare direct ca preot ortodox a unui preot hirotonit de eretici. I-as ruga pe altii mai pregatiti ca mine sa ne lamureasca aceasta problema pentru care ar trebui citita si foarte multa istorie. In plus, cunosc condamnarea oficiala de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe a Georgiei (deci a Patriarhiei Georgiei) a Acordului de la Balamand si a celui cu necalcedoneenii de la Chambessy. Cred ca este important sa fie publicate si republicate:
http://www.angelfire.com/linux/viataortodoxa/sinod_gergia.html
http://eresulcatolic.50webs.com/rezolutie_georgia.html
Daca ajuta Domnul, poate facem rost si publicam si textul condamnarii facuta de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei.
In condamnarea oficiala data de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Georgiei, document care nu mi se pare complet lamuritor in anumite privinte, cum ar fi tocmai ne-rehirotonirea preotilor si episcopilor heterodocsi (desigur, textul respectiv nu este un tratat, dar totusi nu mi-e clar ce se intampla cand un heterodox considerat preot in credinta lui trebuie botezat; este de ajuns ca, in cazul in care poate fi primit doar prin mirungere sau doar prin spovedanie, sa fie primit direct si ca preot; deci, il iei pe un om considerat ne-botezat valid, il botezi, si devine deodata si preot sau episcop – eventual fara episcopie?), se lamureste faptul ca in niciun caz nu se pune problema lucrarii harului in tainele heterodoxe (oricare ar fi heterodocsii). Pe de alta parte, se pune drept conditie a posibilitatii primirii hirotoniei prin iconomie existenta succesiunii apostolice la acei heterodocsi (??!!): „pentru cazul în care confesiunile din care provin ei existã succesiunea apostolicã si se sãvîrseste exact ritualul Hirotoniei este posibilã primirea lor (a ierarhilor, n.n.) prin Mirungere sau Pocãintã. Acestor persoane li se pãstreazã aceeasi treaptã ierarhicã în care se aflau inainte de revenirea lor la trupul Bisericii celei adevãra”. Insa succesiunea apostolica nu consta – asa cum mai degraba cred romano-catolicii – in faptul ca de-a lungul timpului, neintrerupt, episcopii si-au pus mainile pe cap unii altora in cadrul hirtoniilor lor heterodoxe/eretice sau schismatice. Ci, din perspectiva ortodoxa, consta pe langa eventualitatea acestui aspect formal, succesiunea in har si in Adevar. Iar fara Adevar nu mai exista har. Deci, la schisme si erezii se intrerupe succesiunea apostolica! Asa explica Sf. Vasile cel Mare in Canonul I. Deci, mai ales in aceasta privinta a recunoasterii hirotoniilor, este o mare nelamurire.
Totusi, deocamdata, textul aprobat de Sinodul BO Georgiei pare indestulator pentru demonstrarea faptului ca primirea prin iconomie a heterodocsilor nu presupune recunoastrea de facto a tainelor lor (sau, cel putin a botezului – cum sustinea in alocutiunea sa de la Bucuresti de acum doi ani mitropolitul Ioannis Zizioulas al Pergamului, conducatorul dialogurilor oficale cu catolicii, atins si el de teologia Balamandului). Se vede, insa, ca rusii sunt singurii care primesc pe catolici prin Taina Pocaintei. Iar asta au facut-o din 1757 pana in secolul urmator (cand reintroduc botezarea), desi din 1755 Orosul promovat de Patriarhii Constantinopolului, Alexandriei si Ierusalimului cereau botezarea lor (cu pocainta zice-se ca ii primea si Petru Movila la 1646 – dar Petru Movila a fost acuzat de multe influente catolice, el insusi studiind la iezuiti):

„1484 — un Sinod Panortodox a hotãrît primirea romano-catolicibor prin Mirungere;

1620 – un sinod local din Moscova a hotãrît primirea romano-catolicibor prin rebotezare;

1646 – – mitropolitul Kievului Petru Movilã primea pe romano-catolici prin Taina Pocãintei;

1667 – – în timpul patriarhubui Nicon al Rusiei, un sinod local a aprobat primirea romano-catolicilor conform procedurii de la 1484, cu acordul patriarhilor Alexandriei — Paisios si al Antiohiei – – Macarios;

1672 – – un sinod local din Ierusalim a hotãrît primirea romano-catolicilor si a protestantilor prin Mirungere (fãrã rebotezare);

1718 – – dupã îndemnul patriarhului Constantinopolului, Biserica Rusiei reafirmã primirea romano-catolicilor si lutheranilor prin Mirungere;

1755 — patriarhul Constantinopolului Chiril V a promulgat „Orosul” (semnat si de patriarhul Alexandriei — Matei si al Ierusalimului — Partenie) prin care se stabilea primirea ereticibor (intre acestia si a romano-catolicilor) prin rebotezare.

1757 — Biserica Rusiei primeste pe romano-catolici prin Taina Pocãintei;

1888 — Patriarhia Constantinopolului a promulgat hotãrîrea pentru primirea prin Mirungere a romano-catolicilor;
sec XIX – în Rusia în timpul mitropolitului Filaret, Biserica primea în sînul sãu pe toti crestinii apuseni prin rebotezare, iar acum pe protestanti îi primeste prin Mirungere si pe catolici prin Pocãintã.

În ceea ce priveste primirea în Bisericã a ierarhilor – pentru cazul în care confesiunile din care provin ei existã succesiunea apostolicã si se sãvîrseste exact ritualul Hirotoniei – este posibilã primirea lor (a ierarhilor, n.n.) prin Mirungere sau Pocãintã. Acestor persoane li se pãstreazã aceeasi treaptã ierarhicã în care se aflau inainte de revenirea lor la trupul Bisericii celei adevãrate.

Dupä cum putem vedea si în „Pidalion”, doi schismatici Zonie si Saturmin au fost primti în Biserica mama, pästrîndu-si rangul lor de episcopi: „Sã stitii cã pe fratii nostri Zonie si Saturnin care au fost schismatici i-am primit în scaunele lor episcopale” (Sfîntul Vasile cel Mare, I Epistolã canonicã).

Este foarte important în istoria Bisericii universale de cunoscut faptul cã în paralel cu diversele Biserici locale existau si existã diferite practici de a primi pe eterodocsi, dar aceasta n-au fost niciodatã motiv pentru dispute între ele. Astfel, Sinodul din Cartagina hotãrãste urmãtoarele: „în legãturã cu aceasta (primirea ereticior) fiecare dintre noi trebuie sã spunã ceea ce gîndeste, dar nimeni nu trebuie sã judece pe altul si sã respingã unitatea (euharisticã) cu cci care gîndesc altfel.”

Bazîndu-se pe hotãrîrea Sinodului IV Ecumenic aproape toate Bisericile locale primesc pe monofiziti prin Mirungere; Biserica Ortodoxã a Georgiei, prin hotarîrea unui Sinod local de la Ruis-Urbnisi (anul 1103) practicã deja de nouã veacuri primirea monofizitilor prin rebotezare.

Faptul cã în afara Bisericii se pot sãvîrsi doar formele exterioare ale Tainelor se confirmã prin aceea cã în diferitele Biserici locale existã mai multe practici de primire a eterodocsilor, jar aceasta niciodatã n-a stîrnit controverse; pentru cã dacã într-o Bisericã localã se primesc ereticii prin rebotezare în timp ce intr-alta aceeasi sunt primiti prin Mirungere sau Pocäintã, este clar cã pe aceste persoane ambele Biserici locale le considerã nebotezate. În prima situatie, Biserica foloseste o practicã mai asprã (acrivie), iar în cea de a doua, o altã Bisericã localã uzeazã de iconomie (nerepetînd asupra persoanei primite forma exterioara a Tainei) si, sãvîrsind în mod real si deplin cu puterea harului mîntuitor Taina Mirungerii sau Pocäintei, realizeazã în fapt plinirea Botezului sävîrsit inainte de primirea în Biserica adevãratã doar sub aspectul sãu exterior.

Concluzii:

Din aceastã prezentare istoricã reies urmãtoarele:

– Dacã în grupãrile eterodoxe aspectul Tainelor sãvãrsite ar fi mai mult decît cel exterior, atunci Bisericile Ortodoxe locale n-ar fi atît de riguroase privind primirea eterodocsilor la dreapta credintã;

– În afara granitelor Bisericii Ortodoxe existã numai forma exterioarã a tainelor, golitã de harul divin cel de viatã fàcãtor si mîntuitor. Aceste forme exterioare primesc continutul harului doar dupã revenirea persoanelor la Biserica mama”.

…….

Interesant, insa, si cum au receptat unii „frati” romano-catolici (adica „Biserica sora”), adica papisti, plecarea sa: „apostazie”, „acum a plecat din sanul Sfantului Petru… si a trecut la schismaticii rusi”! Desigur, exista si pareri mai moderate, pentru ca romano-catolicismul este foarte variat (preluat de pe https://acvila30.ro/2010/09/27/cum-ne-vad-catolicii-in-realitate/):

CUM NE VĂD CATOLICII ÎN REALITATE

În dialogurile cu catolicii întâlnim diferite curiozităţi, cum sunt terminologiile exagerat de mieroase pentru relaţiile dintre ortodocşi şi romano-catolici. Ar spune cineva că ce altceva se arată decât o bună dispoziţie pentru apropiere. Într-adevăr, în spaţiul nostru, întâlnim teologi clerici (chiar şi episcopi), care susţin sus şi tare terminologiile dialogurilor, nu doar ca expresii ale delicateţei şi bunăvoinţei (cum cred unii), ci şi ca reale (De pildă, Biserica Catolică are har, episcopii catolicilor au succesiune apostolică etc.). Desigur, se străduiesc să susţină aceste teze teologice…
Dar să lăsăm cuvintele noastre şi să luăm o gustare despre cum ne vede cealaltă parte. Ce opinii au catolicii despre ortodocşi? Ne consideră într-adevăr ca ,,biserică soră’’ sau ca având harul Sfântului Duh? Un răspuns bun ne dă articolul pe care l-am tradus din germană.
Pe un site catolic s-a publicat ştirea întoarcerii unui monah ascet catolic, cu renume internaţional de teolog şi scriitor, a Părintelui Gavriil Bunge. Din cele scrise despre eveniment putem să înţelegem părerea lor despre Ortodoxie. Întoarcerea monahului e numită de foarte multe ori drept ,,cădere”, din cer. Biserica Ortodoxă a Rusiei – în care a intrat – este numită: ,,ruşii schismatici”. Să ia la cunoştinţă (cei care păşesc prin văzduh) şi să revină cu picioarele pe pământ…
Din partea Sfintei Mănăstiri Pantocrator, urmează textul pe care l-am tradus de pe site-ul catolic http://www.kreuz.net/article.11845.html .

A TRECUT LA RUŞII SCHISMATICI

La început a fost benedictin. Apoi, a trăit vreme de 20 de ani ca pustnic în Ticino (un canton elveţian). Acum a părăsit sânul Sfântului Petru.
kreuz.net: Cunoscutul benedictin, pustnic şi scriitor duhovnicesc, Părintele Gabriel Bunge a trecut la ruşii schismatici.
Lucrul acesta îl menţionează WEBLOG ‘pravoslavie.ru’.
Bunge a studiat la început la ,,Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität” din Bonn. De acolo şi-a luat doctoratul cu o lucrare asupra cărţii II Maccabei.
Ulterior a intrat în Mănăstirea Crucii, ordinul benedictinilor, din Chevetogne în Belgia, unde urmează un tipic dublu.
Acolo, a aparţinut vreme de 20 de ani tipicului de slujbe bizantino-slav.
Cu consimţământul preoţilor săi, a trăit din 1980 ca pustnic în regiunea comunităţii Capriasca lângă Lugano, în cantonul Ticino din sudul Elveţiei.
Şi-a numit chilia ,,Eremo Santa Croce”. Acolo săvârşea la început Liturghiile potrivit tipicului ambrozian.
În urmă cu un an doar şi-a însuşit tipicul bizantin.
Ca pustnic şi până la căderea lui făcea parte din Mănăstirea benedictină vechi-liberală a pustnicilor (Einsiedeln) din Elveţia Centrală.
Conform declaraţiilor Părintelui Antonie Lambrechts de la Chevetogne – care şi-a exprimat opinia unui cititor pe site-ul „eirenikon.wordpress.com” – Bunge în ultimii 50 de ani a fost şi în viaţă şi în credinţă un ortodox.
Ca scriitor duhovnicesc, Bunge a fost cunoscut internaţional.
A publicat cărţi şi nenumărate articole în periodice ştiinţifice.
Apostazia sa oficială de la Biserică a avut loc pe 27 august -în ajunul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, pe care ortodocşii o sărbătoresc pe 28 august – în timpul unei privegheri în biserica Icoanei Născătoarei de Dumnezeu ,,Bucuria tuturor celor necăjiţi” în Moscova.
Biserica se află pe strada Balşaia Ordinka.
La apostazie a fost prezent şi şeful Sectorului de Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk şi Mitropolitul de Diokleea, Kalistos Ware (76), un fost anglican.
Bunge aparţine acum ruşilor schismatici.
Mitropolitul Ilarion i-a spus: ,,Aţi fost romano-catolic, dar în adâncul inimii dumneavoastră, ortodox. Astăzi înainte de priveghere, aţi devenit ortodox, lucru care constituie urmarea firească a unui drum duhovnicesc îndelungat’’.
Ilarion l-a felicitat pe Bunge pentru căderea sa şi i-a dăruit o icoană a Născătoarei de Dumnezeu ,,Bucuria tuturor celor necăjiţi”.

(TRADUCERE: FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ “SFINŢII TREI NOI IERARHI”, sursa: http://www.impantokratoros.gr/metastrofh_gabriel_bunge.el.aspx)
……..

La vremea respectiva au protestat mai multi romani chiar pe site-ul franco-rusesc unde aparea stirea convertirii sale fara botez sau mirungere. Spun aceasta pentru ca inteleg ca unii nu stiu ca s-a luat pozitie inca de atunci. Pe de alta parte, trebuie stiut ca sunt ortodocsi care nu sunt lamuriti de ce nu pot fi recunoscute tainele ereticilor si schimaticilor.
Ca o chestiune exotica, stiti ca si catolicii au zelotii lor, dar poate nu stiti ca unii au si ales un anti-papa pentru ca papii incepand cu Conciliul II Vatican, deci de 50 de ani incoace, ar fi prea modernisti?:): http://en.wikipedia.org/wiki/Sedevacantism#Sedevacantist_sites

SURSA: TEOLOGUL MM, VIA MAIL.