PĂCATUL NEMĂRTURISIT

.

De către monahul Agapios Landos

A fost odată o femeie care trăia în post și rugăciune. Cu toate că părea foarte evlavioasă, ea avea foarte multă mândrie și credea că e o sfântă.

Purta totodată și multă pică, încât după o ceartă cu o femeie, nu numai că nu a iertat-o, ci nici nu a mai vrut s-o vadă în fața ochilor vreodată.

La un moment dat, s-a îmbolnăvit și l-a chemat pe duhovnicul său pentru a se mărturisi. Însă, femeia nu i-a spus toate păcatele – acest lucru este adesea practicat de creștinii superficiali, care își ascund păcatele mari și le mărturisesc doar pe cele mici.

La final, când Părintele a apropiat Sfintele Daruri pentru a o împărtăși, ea a întors capul spre perete, nevrând nici măcar a le privi. În același timp, cu îngăduință divină, femeia a mărturisit cu voce tare:

”Așa cum din mândrie nu am iertat pe cel cu care m-am certat, ci m-am îndepăratat de el, așa și Domnul acum Își întoarce fața Sa de la mine și nu vrea să intre în sufletul meu nevrednic. Nu Îl voi vedea în Împărăția Cerească, ci vor arde în chinurile iadului!”

Și cu aceste cuvinte femeia se stinse.

*

Din cartea Αμαρτωλών σωτηρία (Mântuirea păcătoșilor) .Traducere proprie după : http://www.johnsanidopoulos.com/2012/09/the-unrepentant-resentful-woman.html