ÎNVIEREA DOMNULUI – TEMELIA CREDINŢEI

*

Citiţi şi: Pastorala la Invierea Domnului 2011- Preasfintitul Visarion, Episcopul Tulcii

DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE A TULCII

Preacuviosilor stareti, preacuvioaselor starete,
intregului cin monahal, preacucernicilor protopopi
si preoti si tuturor binecredinciosilor crestini din
intreaga noastra Eparhie

Har, mila si pace de la Dumnezeu,
iar de la noi arhiereasca binecuvantare!

„Hristos a inviat din morti, fiind incepatura a invierii celor adormiti” 
(I Corinteni 15, 20)

Iubitii mei fii sufletesti,
Dupa o iarna aspra si grea, care a adus cu ea multe incercari oamenilor din tara noastra, odata cu venirea primaverii, care prin razele calde ale soarelui usuca pamantul, inviind intreaga natura, a sosit si praznicul cel luminat al Invierii Domnuluinostru Iisus Hristos. Aceasta mare sarbatoare de astazi incalzeste inimile credinciosilor, le lumineaza si le intareste, innoind si inmiresmand cu har de sus viata lor spirituala.

Din nou rasuna la mijloc de primavara in sufletele noastre chemarea sfanta de a ne bucura pe deplin de aceasta mare sarbatoare a Invierii Domnului cu adevarat „zi pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa” (Psalm 117, 24). Din nou glasul clopotelor la miez de noapte ne aduce bucurie si sfanta salutare pascala indemnandu-ne de a ne ruga si a canta impreuna imnul de biruinta al Pastilor si al mantuirii noastre „Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.

Si de data aceasta adevarul sfant al Invierii ni-l marturiseste bunavestire a ingerului imbracat in lumina, glasul sfintelor femei de mir purtatoare, al apostolilor, precum si chemarea plina de har a Bisericii strabune care de doua mii de ani, vestind aceasta minune, cheama pe fii ei la trezvie, la innoire sufleteasca si la bucuria pentru Cel ce a inviat ca un Dumnezeu atotputernic.

De aceea si noi prin acest cuvant pastoral venim in mijlocul vostru cu dragoste parinteasca pentru a va aduce cuvant de folos si de invatatura la Invierea Celui ce este Invatatorul si Mantuitorul tuturor oamenilor.

Dreptmaritori crestini,
Credinta noastra in Inviere este temelia si piatra cea din capul unghiului a Bisericii lui Hristos, pe care El a intemeiat-o in chip tainic, prin jertfa Sa pe Cruce, iar in chip vazut, la Cincizecime. Invierea Domnului este chezasia invierii si a vietii noastre vesnice, asa cum graieste si Apostolul Pavel: „Dumnezeu care a inviat pe Domnul si pe noi ne va invia cu puterea Sa” (I Corinteni 6, 14).

Insemnatatea invierii nu consta numai in aceea ca Domnul a inviat din morti dupa ce a suferit pe nedrept dandu-se pret de rascumparare si varsandu-si Sangele Sau pe Crucea Golgotei ca sa ne impace cu Dumnezeu Tatal si ca dreptatea Lui a biruit rautatea oamenilor, ci valoarea cea mai inalta a Invierii este ca „Hristos S-a dat pentru pacatele noastre si a inviat pentru indreptarea noastra” (Romani 4, 25).

Fiul lui Dumnezeu a murit nu pentru Sine ci El a murit din dragoste pentru mantuirea noastra, facandu- se jertfa de ispasire pentru pacatele intregii omeniri. Potrivit sfatului celui tainic al lui Dumnezeu cu privire la mantuirea lumii, S-a pogorat din ceruri si S-a facut om „asemenea cu chipul smeritului nostru trup ca sa ne faca pe noi asemenea chipului slavei Sale” cum glasuieste Sfantul Vasile cel Mare. „Si vietuind El in lume si dandu-ne porunci de mantuire ne-a adus pe noi la cunoasterea adevaratului Dumnezeu si Tatal nostru ceresc”. In cele din urma El a fost rastignit pe Cruce, a murit si a fost ingropat dar a treia zi a inviat, facandu-se astfel incepatura a celor adormiti
pentru tot neamul omenesc. Pentru ca daca prin nasterea din Adam oamenii au mostenit moartea, prin Iisus Hristos, care este Adam cel nou, oamenii mostenesc viata si imparatia cerurilor care s-au aratat prin Invierea lui Hristos. Tocmai de aceea zice Sfantul Ioan Gura de Aur in frumosul sau cuvant pascal: „Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertarea din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte caci ne-a slobozit pe noi moartea Mantuitorului.”

Adevarul Invierii care calauzeste Biserica in mersul ei catre Imparatia mesianica este datator de nadejde si indemnator la lucrarea faptelor celor bune evanghelice. Sfanta Inviere intareste in noi credinta cea mantuitoare, risipeste intunericul cel din adancul sufletului, ne lumineaza calea cu Lumina vietii si nimiceste frica de moarte.

Jertfa de pe Golgota si Invierea Domnului stau la fundamentul Bisericii lui Hristos care este „stalp si temelie a adevarului” (I Timotei 3, 15). Prin Biserica, Mantuitorul isi continua lucrarea Imparatiei Sale fara de sfarsit. Glasul ei izvorat din Sfintele Scripturi, din scrierile Sfintilor Parinti si din sfintele slujbe reprezinta o mostenire scumpa si pururi vie, deoarece Cel ce sta si vegheaza asupra ei este Domnul care este cu noi „in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor” (Matei 28, 20).

Iubitii mei,
Sarbatoarea Sfintelor Pasti are darul de a innoi viata noastra sufleteasca, dupa indemnul Apostolului „Precum Hristos S-a sculat din morti prin maretia Tatalui, asa si noi sa umblam intru innoirea vietii” (Romani 6, 4). Ea ne cere sa ne dezbracam de omul cel vechi, al vietuirii in pacate si in departare de Dumnezeu si de cele sfinte si sa ne imbracam in omul cel nou care este dupa chipul Ziditorului ceresc, impodobit cu virtuti alese de fapte bune.

Omul cel nou – in lumina Sfintei Evanghelii – este un apostol al binelui, al dreptatii si al adevarului, un ostenitor ce lucreaza cu sarg pentru mantuirea sufletului sau, facandu-se pilda buna si altora. El asculta si urmeaza cuvantul aceluiasi apostol Pavel care spune „nimeni sa nu caute numai ale sale, ci fiecare ale altuia” (I Corinteni 10, 24). Omul cel nou in Hristos este omul iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele, al exemplului bun in familie si in societate, omul care jertfeste din avutul sau pentru alinarea suferintei semenilor sai.

Iata ca Sfantul Sinod al Bisericii noastre a proclamat anul acesta ca fiind „Anul omagial al Tainei Sfantului Maslu si al ingrijirii bolnavilor” tocmai pentru a sublinia grija deosebita pe care Biserica, prin credinciosii ei, trebuie sa o manifeste fata de cei aflati in boli si suferinte si care au nevoie de ajutor spiritual si material pentru a purta incercarea cu nadejdea vindecarii si de a o simti ca pe un mijloc de apropiere de Dumnezeu si de oameni.

De aceea, daca simtim bucuria Invierii si o traim cu adevarat, atunci se cuvine sa o impartasim si altora, cercetandu-i pe cei bolnavi si singuri, pe cei aflati in spitale, azile si orfelinate si daruindu-le si lor din cele ce ne-a harazit si noua Domnul spre mangaierea si bucuria lor.

Slujindu-i pe semenii nostri, Il slujim pe Hristos, Cel ce ne-a ridicat din moarte la viata si care ne cere sa ne aratam intre semeni purtatori de lumina, pilde alese in savarsirea faptei celei bune si vase neintinate de uraciunea pacatului.

Iubitii mei fii sufletesti,
In aceste vremuri grele si de incercari pentru omenire sa ne curatim simtirile si din credinta in Inviere sa prindem puteri proaspete si curaj de viata buna si de speranta.

Uniti in jurul altarelor Bisericii noastre strabune, care scapare s-a facut noua romanilor din neam in neam, sa cantam „Ziua Invierii si sa ne luminam cu praznuirea si unul pe altul sa ne imbratisam.

Sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi, sa iertam toate pentru Inviere si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.

In aceasta mare si sfanta zi a Invierii Domnului va binecuvintez pe toti cu dragostea Celui ce a Inviat din morti toate umplandu-le de lumina si care este viu in veci.

Tuturor va doresc sa petreceti aceste sfinte sarbatori cu sanatate, cu pace, cumpatare si duhovniceasca bucurie in familiile voastre, acum si intru multi ani, ca sa va putem spune in gand curat si cu aceeasi negraita bucurie :

HRISTOS A INVIAT!
Al vostru de tot binele voitor si pururea catre
Domnul Cel Inviat fierbinte rugator,

Episcopul Tulcii
† VISARION