Plagiatul si copiatul sunt pacate pentru care cei in cauza trebuie sa se pocaiasca, spovedindu-le si fagaduind lui Dumnezeu ca nu le vor mai repeta. In cadrul unui examen, plagiatul si copiatul sunt socotite pacate, caci ambele reprezinta un furt intelectual. Precum plagiatul este socotit un furt, fiind sanctionat de legile unei societati, tot asa, copiatul este socotit si el un furt, fiind pedepsit prin sanctiuni corespunzatoare.

Daca legile tarii declara plagiatul si copiatul drept fapte imorale si contrare intereselor societatii si binelui comun, cu atat mai mult le va condamna pe acestea Evanghelia lui Hristos, care spune ca Adevarul nu are partasie cu minciuna, iar dreptatea nu are partasie cu furtul.

Plagiatul si copiatul, pacate nespovedite

Plagiatul si copiatul sunt furt, iar despre acesta, Dumnezeu spune: „Sa nu furi!” (Iesire 20, 15); „Sa nu furati, sa nu spuneti minciuna si sa nu insele nimeni pe aproapele sau” (Levitic 19, 11); „Furii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 10); „Cel ce fura, sa nu mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca, lucrand cu mainile sale” (Efeseni 4, 28).

Plagiatul si copiatul sunt minciuna si inselaciune, iar despre acestea, Dumnezeu spune: „Nu fauri minciuni impotriva fratelui tau, nici impotriva prietenului tau sa nu faci asa. Nu-ti ingadui nici o minciuna, caci din ea nu poate iesi nimic bun” (Sirah 7, 13-14). Din minciuna nu poate iesi nimic bun pentru ca minciuna este de la diavol, iar cei mincinosi nu mai sunt fii ai lui Dumnezeu, ci ai diavolului, precum citim: „Voi sunteti din tatal vostru, diavolul, si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii” (Ioan 8, 44).

Precum orice pacat poate fi iertat de Dumnezeu, prin pocainta, spovedanie si nereperarea lui, se cuvinte sa urmam indemnul Sfantului Apostol Pavel, care spune: „Sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului. Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul, fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare” (Efeseni 4, 24-25).

Sunt putini cei care n-au copiat niciodata, in scoala sau in facultate. Cu toate acestea, si mai putini sunt cei care au spovedit acest lucru, considerandu-l un lucru firesc, iar nu un pacat. Eu am constientizat mai bine acest lucru cand, duhovnicul, in preajma unor examene, mi-a spus: „Eu nu am copiat niciodata, nici in scoala, nici in facultate, nici dupa. Cat am stiut, atat am scris, atat am spus. Si tare bine a fost.”

Cine refuza sa copieze, refuza sa se foloseasca de armele diavolului, care este fur si inselator, inca dintru inceput. Cine fuge de minciuna isi pune nadejdea in Dumnezeu, avand incredere in faptul ca El poate indrepta orice neputinta si poate ajuta in orice nevoie, prin Adevar.

Plagiatul si copiatul sunt o nedreptate savarsita fata de ceilalti, care nu copiaza, precum si o batjocorire a lor. Astfel, copiind, cum te poti numi prieten al aceluia care nu copiaza? Ori, furand, cum poti petrece impreuna cu cel care nu fura?

Cand toti copiaza, iar tu nu copiezi, ai parte de mila lui Dumnezeu, care este mai buna decat orice faima lumeasca. O nota mare nu inseamna, in mod obligatoriu, si o cariera de succes sau un serviciu mai bun. Acestea tot cu binecuvantarea lui Dumnezeu se randuiesc.

O nota mica este, uneori, mai buna decat una mare, caci ne smereste si ne responsabilizeaza, iar acestea sunt de mare valoare pentru viata noastra. A dori note cat mai mari nu este neaparat un lucru rau, insa a te lasa cuprins de intristare, de invidie si de deznadajde, cand nu le optii pe acestea, este foarte periculos. Nu toti avem acelasi dar si aceeasi masura a darului. In pilda talantilor, fiecaruia i s-a randuit un alt numar de talanti, spre chivernisire, si fiecaruia ii era de ajuns darul.

Teodor Danalache