Predică la DUMINICA a XV-a după Rusalii: NEMURITOARE EVANGHELIE!

Acasă > Predici > Predică la DUMINICA a XV-a după Rusalii: NEMURITOARE EVANGHELIE!

Predică la DUMINICA a XV-a după Rusalii: NEMURITOARE EVANGHELIE!

noiembrie 30th, 2013 Admin Lasă un comentariu Du-te la comentarii

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA A XV-A DUPĂ RUSALII

(Matei 22, 35- 46)

Legături:

CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae: Duminica a 15-a după Rusalii „Porunca cea mai mare din Lege“
Arhimandrit Ioil Konstantaros: Lectura apostolică din Duminica a XV – a după Rusalii
Predică la APOSTOLUL din DUMINICA a XV-a Rusalii

* * *

NEMURITOARE EVANGHELIE!

“În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi profeţii” (Matei 22, 40)

S-a apropiat, iubiţii mei creştini – zice Evanghelistul Matei, s-a apropiat un învăţător de lege de Hristos, vrând să-L încerce, şi I-a pus întrebarea: “Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”. Care e cea mai importantă poruncă? Şi Iisus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău” (Matei 22, 37). Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Şi a doua ca şi aceasta: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22, 39). Prin aceste cuvinte, Hristos a arătat că în vârful tuturor poruncilor este dragostea, îndoita dragoste: dragostea faţă de Dumnezeu şi dragostea faţă de aproapele. Şi după acestea, a adăugat: “În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi proorocii” (Matei 22, 40). Ce înseamnă aceste cuvinte? Că tot Vechiul Testament şi toată Sfânta Scriptură şi toată Legea şi voinţa lui Dumnezeu sunt rezumate şi cuprinse în aceste două porunci.

Acest cuvânt a lui Hristos arată cât de superioară este Evanghelia faţă de celelalte sisteme religioase şi filosofice. Aşadar, în loc de altă predică de-a noastră, vom prezenta aici câteva observaţii frumoase, pe care le face asupra acestor cuvinte Sfântul Ioan Gură-de-Aur.

***

Sfântul Părinte spune că vestiţii filosofi antici, cu toată filosofia lor, cu toată lungimea scrierilor lor şi cu toată destoinicia lor dialectică, nu au putut să ofere oamenilor puterea de înţelegere a unor concepte elementare, de pildă ce este corect şi just. Nici nu era posibil ca simpli plugari şi meşteşugari, şi zidari şi alţii, care trăiesc din lucru mâinilor lor, să-şi lase ocupaţiile şi să se apuce de studiul scrierilor filosofice, ca de pildă de „Statul” lui Platon, ca să afle ce este just. Pentru că până la a studia astfel de scrieri voluminoase şi greoaie şi a afla ce este corect şi drept, ar muri de foame. Dar cu Evanghelia cum e!? În ea există toate. Şi ceea ce înseamnă a fi corect şi ceea ce înseamnă a fi cuviincios şi ceea ce înseamnă a fi folositor. Într-un cuvânt, tot adevărul şi toată virtutea le vei afla acolo. Hristos a cuprins în cuvinte puţine şi clare tot ce este mai important şi necesar pentru mântuirea noastră.

Şi doar atât? Tot ce zice Hristos, învaţă într-un mod atât de simplu şi transmisibil, încât să fie accesibil tuturor şi să înţeleagă şi să ţină minte şi cel mai nepriceput şi incult. Însă Hristos are în cuvintele Sale şi anumite expresii pline sau coapte, care într-un mod unic simplifică şi fac accesibile şi cele mai dificile lucruri. Vreţi două exemple? Un astfel de cuvânt este cel pe care l-am auzit spunându-l către învăţătorul de Lege: ”În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi proorocii” (Matei 22, 40). Adică toată Legea Dumnezeiască este cuprinsă în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Nu bate câmpii, zice, nu te încurca, ca să ţii minte. Dacă ai învăţat lecţia dragostei, le-ai învăţat pe toate. Un alt astfel de cuvânt este acea cunoscută „regulă de aur”: „Toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor, căci aceasta este Legea şi proorocii” (Matei 7, 12). Care e adică, în cuvinte scurte, rezumatul şi inima Legii Dumnezeieşti? Iată: Ce voiţi să vă facă ceilalţi oameni, aceea să le faceţi şi voi lor. Există vreo învăţătură mai simplă şi mai clară?

Acestea şi pentru plugar, şi pentru rob, şi pentru femeia văduvă, şi pentru acest copil mic, şi chiar şi pentru celălalt, şi chiar şi pentru cel considerat mai puţin inteligent, „toate sunt uşoare spre a le reţine şi învăţa”.
Cum se explică asta? Sfântul Ioan Gură-de-Aur răspunde: „Acestea sunt însuşirile adevărului; aşa este adevărul”.

Adevărul este simplu. Şi Evanghelia este adevărul în chestiunile duhovniceşti. De aceea, toţi înţeleg adevărul simplu al Evangheliei. Nu pentru că vorbeşte despre lucruri mici şi uşoare. Dimpotrivă, vorbeşte despre lucruri înalte şi grele. Cere, de pildă, feciorie, cere sărăcie, cere post etc. Aşadar nu pentru că cere lucruri uşoare, ci pentru că are în ea harul lui Dumnezeu, de aceea a fost şi continuă să fie primită din ce în ce mai mult.

Acest lucru îl arată urmările predicii. Adică, zice Sfântul Ioan Gură-de-Aur: Acum, toţi, dar toţi, au aflat ce trebuie să facă. Şi nu au aflat lucrul acesta doar teoretic, ci şi cu fapta. Şi nu doar în oraşe, unde viaţa este considerată evoluată şi civilizată, nici acolo unde se adună lumea, ci chiar pe vârfurile munţilor, deasupra munţilor. Într-adevăr, acolo vei vedea că există multă duhovnicie şi peste un trup omenesc strălucind coruri de îngeri şi realizându-se aici pe pământ chipul ceresc de vieţuire.

Iată adevărata vieţuire (politeia), cea pe care ne-au prezentat-o pescarii, ucenicii analfabeţi a lui Hristos, nu acel Stat („Politeia”) pe care l-a compus filosoful Platon şi l-a predat ucenicilor săi în şcoala pe care a întemeiat-o. De altfel, şi între cele două şcoli există o diferenţă. Ca să se înscrie cineva în şcolile filosofilor, trebuia să fie mic, să fie sub o anumită vârstă. În schimb pentru ca oamenii să se înscrie ca ucenici în şcoala pescarilor lui Hristos şi să înveţe petrecerea şi viaţa Evangheliei, nu sunt primiţi doar din mica lor vârstă copilărească, aşa cum au hotărât filosofii antici pentru şcolile lor; în şcoala lui Hristos lecţiile se oferă tuturor, fără deosebire, oamenilor de toate vârstele. Şi ca să ajungă, să spună, să ia deci la oameni de toate vârstele. Şi ca să ajungă – să zicem – să-şi ia aici diploma şi să se numească virtuoşi, nu trebuie să fie de atâţia şi atâţia ani, aşa cum spuneau filosofii; la şcoala lui Hristos sunt primiţi şi cei mici şi cei mari. În sfârşit, dacă vei vrea să compari conţinutul celor două învăţături, a lui Hristos şi a filosofilor, vei vedea că cele pe care le-au spus filosofii antici erau jucării de copii, dar învăţăturile Evangheliei lui Hristos sunt o adevărată realitate (vezi PG 57,19-20).

***

Nemuritoare Evanghelie! Depăşeşti în conţinut şi adevărurile, depăşeşti şi în formă, în modul în care oferi adevărurile tale.

Aşadar, dacă cineva întreabă cum se face că Evanghelia acoperă toate cele importante şi în ce constă secretul ei de a atrage sufletele, răspunsul este: Evanghelia are o simplitate de neconcurat, simplitatea adevărului. Pentru că adevărul este întotdeauna simplu. După cum spuneau anticii: „Cuvântul adevărul este simplu”. Iar împletirea adevărului cu simplitatea, iată lucrul care-i satisface pe toţi.Iubiţii mei creştini,

Nimeni nu se poate scuza că Evanghelia este grea, de neînţeles, că este pentru aristocraţia spiritului şi a societăţii. Dovadă? Şi pescarii şi făcătorii de corturi şi vameşii au primit-o. Dar, desigur, asta nu înseamnă că nu-i împlineşte şi pe cei învăţaţi. Dovadă? Şi parlamentarii şi învăţătorii de lege şi fariseii au primit-o. Concluzia: Evanghelia este hărăzită tuturor, fie analfabeţi, fie ştiutori de carte, fie învăţaţi, fie neînvăţaţi, fie aristocraţi, fie popor neînsemnat. Şi este accesibilă tuturor. Când însă? Când va exista şi în inima omului simplitate şi smerenie.