Predica Preafericitului Patriarh Chiril în cea de a doua duminică a Postului Mare, a sfântului ierarh Grigorie Palama, după Liturghia în biserica Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Krylatskoie
La 16 martie 2014, în duminica a doua a Postului Mare, a sfântului ierarh Grigorie Palama,Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie a sfântului ierarh Vasile cel Mare la biserica în cinstea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Krylatskoie, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstite părinte Gheorghii, parohul acestei sfinte biserici! Dragi părinți, frați și surori!
Vă salut cordial pe toți cu ocazia celei de a doua duminici din Postul Mare, consacrată pomenirii sfântului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. Astăzi, în timpul Dumnezeieștii liturghii, a fost făcută citirea respectivă din Evanghelie despre vindecarea slăbănogului (Mc. 2:1-12). Acest text este bine cunoscut tuturor – îl voi aminti doar că este vorba de niște oameni, care au adoptat decizia de a-l aduce pe un bolnav paralizat la Domnul Iisus Hristos prin orice modalitate, pentru ca să fie vindecat.
În acest timp Domnul se afla într-o oarecare casă. În jur era mulțime mare de oameni, era imposibil să te apropii de casă, cu atât mai mult să intri în interior; și atunci, cu mare greutate urcând pe acoperișul plat – așa cum sunt casele orientale, nu doar în acele vremuri, dar și în zilele noastre – ei au hotărât să îl desfacă și să coboare patul cu cel paralizat în camera, unde se afla Mântuitorul. Așa și au făcut și Domnul a vindecat pe acest om nefericit.
Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, al cărui nume îl pomenim azi, a scris o minunată predică, dedicată anume acestui text. Meditând despre faptul ce semnifică „slăbănog”, sfântul ierarh Grigorie spune că această paralizie provine, în primul rând, de pe urma diverselor plăceri. Omul se relaxează, devine paralizat – mintea lui, voința lui, sentimentele lui sunt paralizate atunci, când el se dedă patimilor.
După cum observă sfântul ierarh Grigorie, un astfel de paralitic nu poate fi vindecat altfel decât a fost tămăduit omul paralizat, slăbănogul din Evanghelie – e necesar ajutorul lui Dumnezeu. Dar ca să obținem acest ajutor, trebuie de desfăcut acoperișul, de scos oalele, lutul și alte materiale din care este fabricat. Doar fără eforturile oamenilor, care s-au cățărat pe acoperiș și au tras după sine pe cel slăbănog, nimic nu s-ar fi întâmplat. Domnul nu l-ar fi vindecat, dacă ar fi stat undeva departe, în umbră de la soarele strălucitor și ar fi așteptat. Probabil, nimic nu s-ar fi întâmplat; dar ei au depus eforturi enorme. Aceia care au fost în Orient, cunosc aceste case orientale cu acoperișurile plate. Nu este atât de ușor să te urci pe un astfel de acoperiș, dar mite să mai tragi după tine un om paralizat cu patul său – este o muncă enormă!
Conform spuselor sfântului ierarh Grigorie, acoperișul, care trebuie desfăcut ca să obții ajutorul lui Dumnezeu pentru tămăduire, este partea gânditoare a sufletului nostru, adică conștiința noastră. Când omul trăiește conform legii trupului, oferind plăcere în primul rând trupului său, făcându-i pe plac – el devine paralizat duhovnicește.
Însă aceste acțiuni provin din conștiință. Chiar și persoana care nu e capabilă să facă analiza propriilor gânduri, a propriilor acțiuni, are întotdeauna o justificare când cade în păcatul desfrânării sau al beției, când face ceva ce îl lipsește de chipul omenesc, doar ca să facă pe plac trupului său. Doar nu o face fără a înțelege aceasta – anumite gânduri întotdeauna preced. De la această parte gânditoare a sufletului, după cum spune Grigorie Palama, totul începe. Gândurile îl împing pe om spre formarea imaginilor, gândurile creează o anumită atracție spre păcat, gândurile îndreaptă voința omului.
Dar cum se formează gândurile? Ele nu apar singure de la sine. Ele apar de la lipirea gândului omenesc de realitatea ambiantă. Lumea, realitatea influențează asupra formării gândurilor și azi, în lumea noastră păcătoasă, asupra omului se prăbușește spațiul informațional, care formează într-o măsură mai mare sau mai mică imaginea păcătoasă a gândurilor – sunt și filmele, cărțile, televiziunea, Internetul, reclama… Omul, privind la acești excitanți din exterior, le permite să intre în „sfânta sfintelor” din interiorul său, în mintea sa, în inima sa și aceste gânduri încep să acționeze. Iar a te opune dușmanului, care deja a dat buzna în interiorul redutei, este extrem de greu – de obicei, orașele se predau fără luptă în cazul în care dușmanul intra prin porțile cetății.
La fel se întâmplă și în viața noastră. Atunci când permitem gândurilor păcătoase să apară la tangența cu partea păcătoasă a vieții omenești, partea gânditoare a sufletului, conform afirmației lui Grigorie Palama, începe să se formeze atitudinea noastră față de multe, inclusiv față de păcat. Noi devenim relaxați, noi spunem: „Și ce dacă? Alții procedează și mai rău. De ce eu trebuie să nu fac ceea ce vreau? Trăiesc o singură dată! De ce eu nu trebuie să-mi satisfac necesitățile – să mănânc, să beau, să fac desfrânare, să fac preadesfrânare, să clevetesc, să-mi trasez prin mijloace necinstite urcarea ierarhică la serviciu, să ajung la anumite scopuri politice sau economice sau pur și simplu să domnesc în familie, să înrobesc pe oamenii din jurul meu?” Paralizia duhovnicească nu semnifică, doar lipsa activității. Omul poate fi foarte activ, iar duhovnicește, în interiorul său – paralizat.
Dar cum să influențăm asupra acestei părți gânditoare a sufletului nostru? Sfântul ierarh Grigorie Palama ne învață să ne concentrăm duhovnicește, să avem controlul interior asupra noastră, iar referitor la circumstanțele exterioare ale vieții noastre – un control asupra la tot ce intră în ea, în special un control riguros a ceea ce intră în sufletele copiilor, care nu sunt în stare să perceapă în mod critic ceea ce îi înconjoară și în special să disocieze adevărul de minciună și binele de rău.
O astfel de analiză ne propune sfântul ierarh Grigorie Palama – o analiză a faptului, cum trebuie să trăim, ca să putem să desfacem acoperișul părții gânditoare a sufletului nostru și să îl deschidem în întâmpinarea harului lui Dumnezeu. Aceste gânduri sunt uimitor de contemporane și uimitor de actuale.
Postul mare este dedicat anume faptului ca să luăm sub control gândurile noastre, să ne concentrăm sentimentele noastre și voința noastră și, ceea ce e cel mai important – despre aceasta vorbește sfântul ierarh Grigorie – aceasta nu trebuie să rămână la nivelul meditărilor doar de unul singur cu tine însuți. Aceasta trebuie să se manifeste într-un anumit act de voință și un astfel de act de voință este pocăința, conștientizarea propriilor păcate, a greșelilor din gânduri și acțiuni, pocăința sinceră în fața lui Dumnezeu, care trebuie să fie însoțită și de lăsarea păcatelor în Taina mărturisirii.
Să ne ajute nouă tuturor Domnul ca în zilele Sfintei Patruzecimi să ajungem, desfăcând acoperișul părții gânditoare a sufletului, până la inima noastră și să o deschidem în întâmpinarea lui Dumnezeu, ca El prin puterea harului Său să ne ajute să completăm puterile slabe ale minții noastre, ale voinței și ale sentimentelor și să facem pasul important pe calea schimbării interioare, duhovnicești.
Aș vrea încă odată să vă felicit cordial pe toți cu ocazia acestei minunate sărbători – a doua duminică a Postului Mare.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii