La 12 octombrie 2012, în sala Consiliului Suprem Bisericesc a catedralei „Hristos Mântuitorul”,  Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a condus lucrările şedinţei ordinare a Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse. Întâistătătorul s-a adresat către cei prezenţi cu un cuvânt de deschidere.

Salut cordial pe toţi membrii Consiliului Suprem Bisericesc. Ordinea de zi de azi este o continuare a şedinţei precedente. Noi trebuie să discutăm realizarea deciziilor Soborului Arhieresc din anul 2011 şi pregătirea ordinii de zi a Soborului Arhieresc ordinar, care va avea loc în anul 2013. Consider că analiza evenimentelor desfăşurate în viaţa bisericească de după Consiliului Suprem Bisericesc tot mai des şi mai des confirmă rolul său nu doar în calitate de organ al administrării supreme bisericeşti, dar şi în calitate de iniţiator al discuţiilor publice, importante pentru Biserică şi pentru societate. De exemplu, demersul acceptat de noi cu privire la profanarea catedralei „Hristos Mântuitorul” a pus în mod acut problema cu privire la inadmisibilitatea ofensării sentimentelor religioase ale oamenilor.

Această problemă este legată de înţelegerea libertăţii omului. După cum se ştie, Biserica Ortodoxă Rusă a elaborat în anul 2008 un document special – „Bazele învățăturii cu privire la demnitatea, libertatea şi drepturile omului”, iar tezele acestui document sunt actuale şi azi. În document se subliniază fără echivoc importanţa acestor categorii şi se afirmă că ele acţionează întru binele personalităţii umane doar în coordonate de ordin moral – este vorba şi de libertate, şi de demnitatea, şi de drepturile omului.

Cu toate acestea, se continuă a învinui Biserica în faptul că ea iese împotriva libertăţii cuvântului, că tradiţia bisericească, chipurile, exclude divergenţa de opinii. Aceasta nu corespunde absolut cu realitatea. Fără libertatea cuvântului Ortodoxia ar fi sărăcit cu sute de lucrări teologice, fără libertatea manifestării creative nu ar fi existat diverse modele în iconografie şi arhitectura bisericească. Libertatea cuvântului şi a creaţiei sunt valori importante, ele ca şi libertatea în genere sunt indispensabile de chipul lui Dumnezeu în natura omului.

Însă orice fel de libertate poate fi direcţionată spre rău. Şi societatea în întregime, şi comunităţile religioase, trebuie să caute mijlocul de aur dintre permisivitate şi limitarea forţată a libertăţii (prin aceasta Patria noastră a trecut în secolul trecut al XX-lea). Pentru personalitate şi pentru societate sunt periculoase chemările de a merge pe calea dezlănţuirii patimilor omeneşti. Sunt periculoase afirmaţiile că diferenţele dintre un cuvânt bun şui un cuvânt rău, între creaţie şi lipsă de gust decadentă sunt atât de complexe, că este mai simplu a permite totul şi de a permite pretutindeni, nu doar în mod benevol, dar şi forţat.

Demnitatea omului, legată indisolubil de viaţa lui virtuoasă, exclude utilizarea libertăţii şi a creaţiei în scopuri distructive. Demnitatea omului presupune respectul pentru relictele lui sfinte, pentru memoria cu privire la rude şi părinţi, cu privire la istoria poporului său. Omul ortodox nu îşi va bate joc de simbolurile altor religii nu din motivul că sunt sfinte pentru el, dar deoarece aceasta este ofensator pentru persoana care are asemenea concepţii. Acelaşi lucru noi suntem în drept să aşteptăm şi de la toţi concetăţenii noştri, credincioşi şi necredincioşi.

Însă, dacă această demarcare cineva o va încălca – el se postează în afara societăţii. O astfel de abordare raţională şi justă trebuie să fie susţinută nu doar de însăşi societatea în numele autoconservării şi a prosperităţii generale, dar şi de stat.

Desigur, este o sarcină deloc simplă, pentru că reacţia spontană la ofensa care vine dintr-o singură parte, deşi în cazuri rare, dar totuşi este însoţită de ofense din cealaltă parte. Oamenii ortodocşi trebuie să înveţe să-şi apere drepturile civile cu demnitate şi să-şi apere sentimente lor religioase.

Consiliul Suprem Bisericesc în esenţă deja a actualizat această temă şi noi nu trebuie să scăpăm din vedere dezvoltarea discuţiei, considerând că sistemul de apărare a sentimentelor credincioşilor, dar şi ale necredincioşilor, a fost cu adevărat eficient şi s-a fondat pe un fundament juridic şi moral puternic.

Cu aceste cuvinte aş vrea să declar deschise lucrările şedinţei ordinare a Consiliului Suprem Bisericesc.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

*

Sursa: http://www.patriarchia.ru