Predica Preafericitului Patriarh Chiril, ţinută după Liturghie

la catedrala maritimă „Sfântul ierarh Nicolae” din Krondştadt

La 28 mai 2013, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului şi al Întregii Palestine Teofil şi Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril au oficiat cinul sfinţirii mari a catedralei maritime „Sfântul ierarh Nicolae Făcătorul de Minuni” în Kronştadt şi Dumnezeiasca liturghie în biserica nou sfinţită. După terminarea Liturghiei, Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Preafericirea Voastră! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Stimată Svetlana Vladimirovna! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit cordial pe toţi cu ocazia acestei zile pline de bucurii, măreţe pentru oraşul Petersburg şi pentru întreaga Biserică – ziua sfinţirii catedralei principale maritime militare a Rusiei, catedrala în cinstea sfântul ierarh Nicolae Făcătorul de Minuni în Kronştadt. Hristos a Înviat!

„Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu” –  astfel noi Îi cântăm lui Dumnezeu în zilele cele mai mari şi festive. Noi subliniem această putere Dumnezeiască de a intra în istoria omenirii, uneori în pofida voinţei oamenilor. Nimeni nu ştie cum voinţa omului corelează cu atotputerea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu încalcă libertatea noastră, dar în anumite momente istorice El intră în istorie şi de aceea noi Îl numim Domnul istoriei. Dumnezeu săvârşeşte istoria prin oameni, dar de la El depinde începutul şi sfârşitul.

Ca locuitor al Leningradului, ţin bine minte această catedrală în anii postbelici şi anii ulteriori. De multe ori, plimbându-mă în jurul catedralei, văzând această frumuseţe irepetabilă, îmi puneam întrebarea: Va fi aici cândva oficiat serviciul divin? În acea vreme, în anii 50, nu exista răspuns la această întrebare, precum nu a existat nici în anii 60, şi 70, şi 80, şi chiar 90. Şi doar în anii 2000 a început, în sfârşit, procesul restaurării acestui sfânt lăcaş.

Locuitorii Kronştadtului ştiu ce a fost aici înainte – o clădire teatrală, pereţii, împodobirile, însuşi interiorul – tot mutilat… Într-o stare extrem de delăsată era şi exteriorul catedralei, pe care se citea pecetea părăsirii şi distrugerii. Era greu să-ţi imaginezi, că această biserică va fi restaurată astfel ca să arate o frumuseţe mai mare decât a fost iniţial. Noi ştim că o parte considerabilă a frescelor catedralei nu a fost executată în perioada de până la revoluţie – nu s-a reuşit.

Catedrala în acest an sărbătoreşte aniversarea a 110 ani de la punerea primei pietre la fundament, care a fost efectuată de dreptul Ioan de Kronştadt şi aniversarea a 100 de ani de la sfinţirea ei. Însă anul 1913 a fost ultimul an paşnic în viaţa ţării noastre. Împodobirea minunată, pe care o vedeţi acum, cupola bogat pictată – totul aceasta nu a existat iniţial în catedrală. Însă s-au păstrat schiţele excelenţilor pictori ai Veacului de Argint al Rusiei, care actualmente sunt atât de strălucit implementate în viaţă de meşterii noştri contemporani. Astăzi în faţa noastră nu este acea catedrală, care a fost sfinţită acum 100 de ani, dar este acea catedrală, pe care au dorit-o să o vadă strămoşii noştri cuvioşi.

Restaurarea acestui sfânt lăcaş nu este doar rezultatul muncii unui mare colectiv de conducători, constructori, proiectori, pictori, arhitecţi, restauratori de înaltă calificare, muncitori.  Astfel de proiecte au o importanţă istorică şi noi credem că şi restaurarea catedralei în cinstea Sfântul ierarh Nicolae Făcătorul de Minuni are o importanţă istorică. Ea este icoana minunată a acelor procese care azi se desfăşoară în Rusia noastră.

Noi deseori ne jeluim de dezorganizarea vieţii noastre şi dorim să reuşim mai multe. Uneori în faţa vederii noastre apare imaginea nu prea realistă a vieţii oamenilor din ţările mai dezvoltate. Ca de obicei, noi ne criticăm pe sine şi spunem: „dar noi nu avem aşa ceva”. Însă noi avem altceva. Astăzi astfel de biserici nu se mai construiesc nicăieri în lume, decât doar în Sfânta Rusie. Astăzi în multe ţări prospere, cărora noi dorim să le asemănăm în planul confortului şi vieţii amenajate, se închid bisericile.

Haideţi să ne gândim în mod serios despre faptul ce semnifică aceasta. Aceasta înseamnă că Sfânta Rusie, Rusia istorică, Federaţia Rusă poartă azi o misiune aparte în lume în vederea păstrării Ortodoxiei, a puterii măreţe duhovniceşti a popoarelor slave.

Câteva zile în urmă, la Moscova, noi am sărbătorit Ziua scrisului şi culturii slave, pomenirea sfinţilor întocmai cu apostolii Chiril şi Metodiu. Câteva zeci de mii de persoane au umplut toată Piaţa Roşie. Ele au cântat cântece, care sunt o parte din tradiţia noastră, a culturii noastre, care îşi trage obârşia de la sfinţii întocmai cu apostolii Chiril şi Metodiu. Când mă uitam la Piaţa Roşie arhiplină, când am auzit, cum toată piaţa mi-a răspuns în voce tare „Adevărat a Înviat!”, am înţeles că ceva extrem de important se petrece în ţara noastră.

Noi construim o nouă Rusie, fără a distruge fundamentul – din contra, noi restaurăm acest fundament, noi ne vindecăm pe noi înşine. Prin astfel de acţiuni simbolice, cum este sfinţirea de azi a soborului, noi ne întărim în gândul că doar pe un fundament, construit de strămoşii noştri, pe fundamentul credinţei ortodoxe, a duhovniciei  şi culturii noastre, noi vom putea să realizăm acele scopuri, pe care le punem azi în domeniul economiei, politicii şi vieţii sociale.

Această biserică a fost concepută ca o copie a bisericii „Sfânta Sofia”  la Constantinopol. După dimensiuni este mai mică, dar la arhitectură aminteşte foarte mult de „Sfânta Sofie”. De ce dar strămoşii noştri cuvioşi au hotărât să construiască o catedrală maritimă militară conform modelului „Sfintei Sofii”? Ca să sublinieze legătura noastră genetică cu Bizanţul, cu acea ţară, de la care am primit credinţa în Hristos. Această legătură niciodată nu s-a întrerupt, deşi Bizanţul s-a prăbuşit ca imperiu şi popoarele lei au trecut prin mari suferinţe. Dar apoi şi Rusia s-a prăbuşit ca imperiu, şi popoarele ei au trecut prin suferinţe, dar legătura duhovnicească dintre Constantinopol şi Moscova, Ierusalim şi Moscova şi întreaga Rusie, incluzând şi Kievul, şi Minskul, se păstrează. Acest sfânt lăcaş este, inclusiv, o biserică-monument al unităţii noastre atotcreştine, a unităţii grecilor şi slavilor, uniţi într-o Biserică Ortodoxă unică. De aceea eu consider că este simbolic faptul că marele fiu al tradiţiei Bizanţului Preafericitul Patriarh al Ierusalimului şi al întregii Palestine Teofil săvârşeşte azi împreună cu noi sfinţirea acestei biserici sfinte.

Aş vrea să vă mulţumesc din inimă, Preafericirea Voastră, pentru slujirea Dumneavoastră jertfelnică Bisericii Ortodoxe a Sfântului Oraş, pentru grija faţă de pelerinii, care vin din Sfânta Rusie în Palestina, pentru dragostea Dumneavoastră pentru Biserica Rusă şi poporul nostru. Aş vrea să vă încredinţez de aceleaşi sentimente – sentimente ale dragostei neclintite şi hotărârea de a fi cu Dumneavoastră, cu Biserica Voastră şi în bucurie, şi în scârbiri.

În amintirea participării Dumneavoastră la sfinţirea acestei sfinte biserici aş vrea să vă aduc în dar icoana Maicii Domnului „Feodorovskaya”. Este copia exactă a icoanei istorice „Feodorovskaya”, cu ea a fost binecuvântat primul ţar din dinastia Romanov la întronizare. Icoana este creată de meşteri–giuvaieri celebri în frunte cu Vadim Nicolaevici Jimirov, care a depus în această icoană nu doar talentul său, dar şi mijloacele sale. Această icoană este fabricată din metale de preţ şi eu vă rog să o luaţi în Sfântul Oraş ca un mare dar al Bisericii noastre şi al poporului nostru, în semn de dragoste al ctitorilor ruşi pentru Biserica Sfântului Oraş al Ierusalimului. Fie ca Împărăteasa Cerului prin chipul Ei făcător de minuni să vă binecuvânteze şi să vă întărească în slujirea Dumneavoastră de Patriarh. Eis polla eti, despota!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii