Predica PS Sebastian, al Slatinei şi Romanaţilor la Duminica a III-a după Paşti (a Sfintelor Mironosiţe): VIAŢĂ ŞI ÎNVIERE

DUMINICA  A  III – A DUPǍ  PAŞTI

A Sfintelor Femei Mironosiţe

                                             

 

 

Alte predici la Duminica Mironosiţelor:

 

*

VIAŢǍ  ŞI  ÎNVIERE

 ,,Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” (Mc.16,3)

            Dreptmăritori creştini,

            Duminica de astăzi este cunoscută în Biserica noastră şi este trecută în calendar drept Duminica Sfintelor Femei Mironosiţe, adică a acelor femei prezente adeseori în preajma Mântuitorului Hristos şi a grupului Său de apostoli înainte de răstignirea şi moartea Domnului şi primele care află de la înger vestea Învierii celei mai presus de fire în Duminica Paştilor.

            Ce căutau aceste femei în dimineaţa Învierii la mormânt, ne spune pericopa evanghelică de astăzi, arătând cum Iosif din Arimateea, sfetnic credincios, admirator şi ucenic în taină al Domnului Hristos, a cerut guvernatorului Ponţiu Pilat trupul lui Iisus, pentru a-l înmormânta. A cumpărat pânză de in, I-a înmiresmat trupul şi l-a înfăşurat în grabă, pentru că se apropia ceasul în care începea la iudei sărbătoarea Paştilor, şi l-a depus în propriul său mormânt, un mormânt nou, săpat în stâncă.

            În dimineaţa Învierii, femeile mironosiţe veniseră să desăvârşească ritualul ungerii cu mir, făcut în grabă vineri către seară, întrebându-se una pe alta:,,Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?”(Mc.16, 3), pentru că iudeii, auzind că Iisus Hristos spusese că ,,după trei zile va învia”(Mc.27, 63), au solicitat, pentru mai multă ,,siguranţă”, pecete şi pază guvernamentală la mormânt.

            ,,Venind femeile mironosiţe, au găsit piatra răsturnată de pe mormânt şi un tânar şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-am spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau”( Mc.16, 4-8), ne spune Evanghelia astăzi.

            Iubiţi credincioşi,

            Un lucru ne apare tuturor cât se poate de clar în faptul învierii Domnului – nimeni nu a crezut că El a înviat din morţi! Nimeni! Nici cei care au cerut lui Pilat să fie răstignit, dar nici cei care au fost martori minunii ce s-a făcut de la ceasul al şaselea până în ceasul al nouălea, când întuneric şi cutremur au cuprins întreg pământul. N-au crezut că Mântuitorul a înviat nici chiar ucenicii Lui(Mc.16, 11-14), deşi L-au auzit în mai multe rânduri spunându-le că va fi dat în mâinile necredincioşilor care-L vor omorî, iar a treia zi va învia (Mt.16, 21; 17,23; 20, 19; 26, 61). În fine, n-au crezut că Iisus Hristos a înviat nici femeile mironosiţe, care au venit duminică dimineaţa să ungă trupul mort al lui Iisus cu miresme…

            Ceea ce, însă, nu au crezut contemporanii şi conaţionalii lui Hristos, ceea  ce n-au crezut nici mulţi dintre urmaşii acelor, ceea ce n-au crezut nici ucenicii Săi şi nici femeile mironosiţe…iată că s-a întâmplat! Hristos a înviat din morţi, biruind moartea, prăvălind piatra de lauşamormântului Său, dar şi după mormântul nostru, pentru că El nu a înviat pentru Sine, ci pentru noi. Nu Şi-a dat viaţa pentru Sine; n-a murit din slăbiciune – pentru că nu a ştiut, ori nu a putut să Se apere de furia necredincioşilor iudei  – ci a murit pentru a învia şi pe noi, prăvălind piatra de peuşamormântului nostru.

            Dragii mei,

            Pentru mulţi dintre noi, cea mai mare catastrofă şi cea mai mare dramă care ni se poate întâmpla în viaţă este moartea. De ea fugim cel mai mult.Fiecare dintre noi ne agăţăm cu toate speranţele noastre de viaţa aceasta. De ce? Pentru că, în mod greşit socotim că moartea este sfârşitul ,,vieţii”, iar nu,,viaţa” este sfârşitul morţii. Pentru că şi noi , ca şi ucenicii Mântuitorului şi femeile mironosiţe , călătorim în această viaţă cu întrebarea:,,Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” Cine va preface moartea noastră în ,,viaţă”? Şi, din păcate, mai sunt şi astăzi unii care nu cred că dincolo de moarte este viaţă şi, pentru aceasta, abordează moartea ca pe cea mai mare tragedie care li se poate întâmpla, deşi aceasta este un lucru pe cât de comun, pe atât de firesc şi de sigur. Cu toţii, vrem-nu vrem, ne apropiem de moarte cu fiecare clipă pe care o trăim şi, iată, evanghelia de astăzi ne arată că în Hristos moartea este Înviere, căci prin Învierea Sa Hristos a prefăcut moartea în ,,viaţă”.

            Mentalitatea aceasta, gândirea aceasta pământească pe care au avut-o cei din vremea Mântuitorului, văzând în Hristos ,,un învăţător mort”, chiar dacă unul de excepţie,ne pândeşte de multe ori şi pe noi, cel puţin la nivelul subconştientului, atunci când privim moartea ca pe ,,marea catastrofă finală a existenţei noastre”. Nici nu vrem să vorbim despre ea!Nici nu acceptăm să ni se spună că într-o zi vom muri şi noi, deşi ziua aceea nu ar fi altceva decât ziua intrării noastre în Împărăţia Mântuitorului Hristos Cel înviat!

            Femeile mironosiţe constată astăzi pentru noi toţi că moartea care ne sperie atât de mult duce, de fapt, la înviere. Duce la viaţa în Hristos, cu o condiţie, însă: să-L slujim pe Domnul Hristos ca Dumnezeu adevărat, şi El va ridica piatra de pe mormântul mentalităţii noastre pământeşti.

            Ce învăţăm din evanghelia de astăzi?

            Învăţăm că trebuie să-L slujim pe Dumnezeu după putinţa şi înţelegerea noastră, şi  El va avea grijă să prăvălească această ,,piatră” grea care ne ţine legate mintea şi gândirea mai mult de cele materiale, de cele trecătoare, şi nu ne lasă să-L înţelegem aşa cum ni S-a revelat El.Citiţi Sfintele Evanghelii şi vedeţi că Mântuitorul nu S-a arătat preocupat atât de cele din lumea aceasta, cât de cele de dincolo! Nu S-a arătat niciodată îngrijorat de faptul că-de exemplu- romanii cotropiseră Ţara Sfântă, chiar dacă iudeii vedeau în El pe ,,liderul eliberator” de aceia: nu L-a interesat cine era rege în vremea aceea peste Israel, cu toate că Irod s-a temut de El că îi va lua locul; nu L-a interesat politica! Întotdeauna mesajul învăţăturilorSaleavea în vedere pregătirea pentru lumea şi viaţa de dincolo de moarte, pentru Împărăţia Cerurilor.

            Apropo de politică! In aprilie 2007 Parlamentul României l-a suspendat pe preşedintele ţării, provocând o serie întreagă de opinii pro şi contra. A fost un fapt cât se poate de controversabil într-o ,,democraţie”! Biserica a fost chemată şi ea să-şi spună un punct de vedere şi, iată ce a fost de precizat: cauzele acestei ,,gâlcevi a înţelepţilor cu lumea” nu trebuiesc căutate numaidecât în imediatul lumii politice de atunci şi de astăzi! Ar trebui să ne întoarcem la anul 1789 când, prin Revoluţia Franceză, s-au pus bazele unui sistem politic fără de Dumnezeu. Trebuie să o spunem foarte clar: nu Dumnezeu a conceput ,,democraţia”, Dumnezeu a instaurat ,,teocraţia”, iar Sfânta Scriptură a Vechiului Testament ne arată ce fel şi cum anume erau rânduiţi ,,conducătorii” poporului Său şi, mai ales, după care ,,Constituţie”: erau aleşi de Dumnezeu şi rânduiţi de Acesta cu ungere sfântă, iar nu cu ,,mandate de serviciu” pe patru sau cinci ani. Punând pe ,,om” în centru lumii, iar nu pe Dumnezeu – Stăpânul ei, oamenii L-au izgonit pe Acesta din viaţa publică, înlocuind sistemul teocratic cu cel democratic, construit de oameni, pentru oameni şi, de cele mai multe ori, cu oamenii care au prea puţin de- a face cu Dumnezeu. Unde a fost Dumnezeu în toată acea tulburare? Acolo unde L-au izgonit şi L-au marginalizat oamenii: în sufletele unora care au înţeles demult că Dumnezeu nu mai poate avea prea mult de-a face cu acest sistem politic neteocratic.

            Încă un lucru: mă gândesc de multe ori şi sunt uimit de faptul că Dumnezeu nu s-a ,,grăbit” deloc să descopere oamenilor de ştiinţă atâtea ,,secrete” ale lumii acesteia! Iată, omul a descoperit abia de curând, în ultimile secole, secretele şi mijloacele de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă, şi vreau să vă întreb: a devenit, odată cu exploatarea acestora, omul mai bun? A devenit cumva mai înţelept, folosind toate aceste cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, sau a devenit doar mai inteligent şi mai informat? Din păcate, nu a devenit mai înţelept, pentru că evenimente cutremurătoare la care asistăm în ultima vreme, şi a căror cauză nu este decât omul (războaie cu arme ultraperformante de a distruge în masă, calamităţi ,,naturale” ca urmare a distrugerii ecosistemului etc.), explică de ce I-au fost,, indiferente”, parcă, lui Dumnezeu, milenii întregi, atâtea ,,facilităţi”, fără de care acum noi nici măcar nu concepem că am mai putea trăi – automobilul, electricitatea, telefonul, mijloacele moderne de comunicare în masă, ,,inteligenţa” cibernetica, internetul etc. Nu vreau să spun, Doamne fereşte, că acestea sunt rele, ci că răul decurge din folosirea lor în mod distructiv, spre hrănirea orgoliului şi ambiţiilor unora în detrimentul altora, pentru supremaţie militară, politică sau economică, împotriva omului, creând adevăraţi monştri care luptă împotriva binelui, frumosului şi chiar împotriva vieţii. Astfel, poate ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva am fi fost mai ,,buni” şi mai ,,înţelepţi” fără ele?…

            Acum înţelegeţi de ce Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat prea puţin preocupat de viaţa aceasta trecătoare? Prin învăţătura Sa, El S-a arătat interesat mai ales de viaţa noastră de dincolo, prăvălind piatra de lauşamormântului ce stătea în calea ,,învierii” noastre. Şi, pentru noi, care vom înţelege să-L slujim aşa cum ne-a cerut-o El, făcându-ne datoria de buni credincioşi, este gata să prăvălească şi piatra de pe mormântul nostru, de pe viaţa noastră, ca să putem trăi în veci împreună cu El, Amin! 

%d blogeri au apreciat: