Procesul UJO: Despre viața în cuști, măiestria judecătorilor și viteza SBU

10 iunie 2024 08:01

Jurnalistul ortodox Andrii Ovcearenko la ședința de judecată. Imagine: UJOJurnalistul ortodox Andrii Ovcearenko la ședința de judecată. Imagine: UJO

Angajatul UJO Andrii Ovcearenko, reținut de trei luni, a vorbit despre ceea ce trebuie să îndure un om care a căzut în mâinile sistemului judiciar ucrainean.

Andrii Ovcearenko, angajat al redacției Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși, a povestit detalii despre cea mai recentă ședință de judecată asupra jurnaliştilor ortodocși reținuți.

Andrii a scris textul în timp ce se afla în centrul de detenție Lukianivske și l-a transmis UJO prin avocatul său.

Pregătirile pentru proces

Inculpatul trebuie să vină la orice ședință de judecată pregătit atât psihic, cât și fizic. Pentru aceasta lucrează administrația centrului de detenție preventivă, sistemul logistic de convoi – atât al poliției, cât și, în cazul nostru, al Serviciului Securități al Ucrainei (SBU).

În centrul de detenție, ești prevenit cu privire la ședința de judecată cu o seară înainte, uneori noaptea târziu. Dimineata, în jurul orei 8-9, ești anunțat: „Ovcearenko, la tribunal, în 10 minute”. Aceasta înseamnă că vei fi preluat în aproximativ 30 de minute. Sau peste 40. Sau peste 50.

În primul rând, ajungi „în boxe” — încăperi mici de aproximativ 1,5-2 х 2,5 metri, puternic îmbibate cu miros de tutun, unde ai ocazia să stai de vorbă cu alți deținuți aproximativ o oră sau o oră și jumătate.

Apoi ești împachetat ergonomic într-o dubă de transportare a deținuților. Există, de obicei, câteva cabine individuale și una pentru trei persoane, unde deseori sunt așezați patru. Apoi deținuții sunt repartizați la tribunale.

 

1.jpeg (112 KB)

 

Jurnaliștii UJO și protoiereul Serhii Chertilin în instanță

Odată, eu și alți deținuți am fost aduși la Tribunalul raional Șevcenkivski din Kiev în loc de Tribunalul Solomianski, unde se judeca cazul nostru. S-a dovedit că aceasta era doar o parte din logistică – a trebuit să așteptăm acolo înainte de a fi duși la Solomianski.

Am stat în boxe cu însoțitorii mei de la Lukianivka timp de 6 ore. Au avut ghinion: audierea a fost amânată. Am fost mai norocos: ședința mea a avut loc. Dar pentru a participa la ea, a trebuit mai întâi să mă întorc la centrul de detenție, unde au fost readuși băieții lipsiți de noroc, apoi am fost transportat la tribunalui Solomianski pentru ca să stau acolo în celulă, deși nu pentru mult timp – cel mult o oră.

Când au fost întrebați de ce nu am putut fi preluat din centrul de detenție preventivă după întoarcerea deținuților de la tribunalul Șevcenkivski, escorta a zâmbit larg: „De unde să știu?!”.

De data aceasta am fost și mai norocos — am fost duși direct la Tribunalul Solomianski situat în str. Șutova. Mai mult, „complicii” mei împreună cu mine chiar am avut timp să vorbim, fiind închiși în boxe cu șase ore mai devreme până să înceapă ședința de judecată.

Apropo, nu toate boxele sunt la fel. Pe str. Șutova sunt niște boxe mai mici de 1 m2, unde poți să stai fie pe o bancă mică, fie să stai în picioare, de preferință fără să te miști, pentru a evita producerea de vânătăi. Într-o altă clădire de judecată – Solomianski, situată pe str. Kryvonosa, boxele sunt spațioase, cu mai multe locuri, cu bănci largi. Cu timpul, începi să înțelegi și te poți prezenta ca un mare expert în conversațiile din centrul de detenție: „O, deci cum îți merge la Kryvonosa? Ei bine, trăiești cu lux, felicitări!”.

 

Procesul UJO: Despre viața în cuști, măiestria judecătorilor și viteza SBU фото 2

 

Andri Ovcearenko în instanță

În acea zi, am avut ghinion doar într-un singur lucru: după încheierea ședinței de judecată, am fost aduși înapoi la centrul de detenție după ora 22, când mulți angajați plecaseră deja acasă. Prin urmare, am fost duși aproape imediat în celulele noastre. De obicei, la întoarcere, deținuții au ocazia să stea în boxele locale și pot să-și împărtășească impresiile timp de o oră, două sau chiar trei.

Despre măiestria judecătorilor

Dacă nu aș avea o încredere fermă în infailibilitatea justiției ucrainene, aș bănui că decizia cu privire la cazul nostru a și fost deja luată în cabinetele înalte ale SBU. Și tot ce se întâmplă în sala de judecată este doar o simplă formalitate.

Totuși, o formalitate foarte enervantă pentru judecătorul Dmytro Kratko. Pentru el, ședința sa devenit „deosebit de gravă” – la fel ca articolele în temeiul cărora sunt construite acuzațiile împotriva noastră. Fiecare moțiune, fiecare declarație a apărării l-a lovit cu o lovitură zdrobitoare. Căci fiecare argument al apărării a fost susținut de o normă concretă a Codului de procedură penală, un articol al Constituției și de practica Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Dar din fericire pentru judecător, acesta a avut un scut puternic pe care l-a folosit cu pricepere: potrivit judecătorului, el este autoritatea principală la ședință. Aceasta înseamnă că el știe cel mai bine să interpreteze orice circumstanță a audierii. Dacă la proces nu sunt prezenți toți inculpații sau apărătorii, este vina lor. Dacă un inculpat rămâne fără avocat, apără-te singur. Dacă un inculpat se simte rău după zece ore în cușcă — poți să te duci să te odihnești, nimeni nu te ține cu sila, vom lua o decizie fără tine.

Și toate aceste norme și legi sunt doar un zgomot alb iritant. Iată, procurorul Ihor Rula se descurcă fără ele, spune o vorbă — și imediat îl crezi, fără niciun Cod de procedură penală.

Despre invocațiile către Univers

La ședința de judecată, într-adevăr, au fost câteva momente grele pentru Kratko, când apărarea în mod iezuit a prezentat o de norme legislative pentru a-l prinde în capcană pe judecător. Apoi își lua smartphone-ul și atingea febril ecranul, de parcă trimitea solicitări Universului. Concomitent cu el, să părea că reprezentantul SBU, care a asistat invariabil la fiecare ședință, încerca să găsească și el o rezolvare a problemei. Și el la fel se scufunda în mesageriile telefonice. Universul răspundea de fiecare dată: jumătate de minut, și judecătorul cu fața luminoasă respingea unul câte unul argumentele apărării.

De asemenea, el a respins cererea de recuzare a procurorului și a reușit să respingă mai multe moțiuni de recuzare personală. „Apărarea abuzează de instrumentul moțiunilor , a explicat el.

 

Procesul UJO: Despre viața în cuști, măiestria judecătorilor și viteza SBU фото 3

 

Ilia Serafimov, avocatul lui Andrii Ovcarenko

Despre ceea ce este necesar pentru apărare

Când principalele dezbateri s-au încheiat, Kratko a inițiat o conversație aproape sinceră cu inculpații.

„- Ce acțiuni de investigație vă lipsesc pentru a vă dovedi nevinovăția?”, a intrebat judecătorul.

„- În primul rând, măcar câteva interogații”, am răspuns. „Suntem în spatele gratiilor de trei luni și nici măcar nu am fost interogați. În al doilea rând, nu este nimic de dovedit aici. Tot ce ne trebuie este un judecător adecvat care să acorde o atenție minimă textului rechizitoriului din dosar. Dacă vreun avocat sau pur și simplu o persoană rezonabilă (și presupunem că în postul de judecător nu sunt numiți proștii) va citi acest rechizitoriu și va analiza orice text menționat al UJO, ei vor vedea că nu există nici măcar un indiciu de crimă. Nu există niciun cuvânt despre modul în care eu sau ceilalți suspecți colaborăm cu Rusia, Kremlinul sau Putin; fără capturi de ecran sau imprimări ale conversațiilor cu vreun locotenent, colonel sau general FSB. Dar cum poate un judecător, în timpul unei scurte ședințe de judecată sau timp de 20 de minute în sala de deliberare, să studieze până și parțial acele peste 700 de pagini din rechizitoriu? Mai ales când un anchetator al SBU intră în cameră după el!?”.

La aceste cuvinte, judecătorul a tresărit puțin, dar nu a stricat momentul emoționant. Nici nu a fost stricat de membrii echipei anchetatorului SBU Oleh Savenko, care au fumat sub geam câteva ore, fiind la fel ca noi, în așteptarea deciziei instanței.

 

Procesul UJO: Despre viața în cuști, măiestria judecătorilor și viteza SBU фото 4

 

Anchetatorul SBU Oleg Savenko

Despre superputerile SBU

A doua zi dimineață, ei au dat dovadă de o abilitate fenomenală.

Imediat după ce judecătorul a anunțat decizia și a părăsit sala de judecată, au intrat Savenko și colegii săi cu mape voluminoase în mâini. S-a dovedit că acestea erau copii ale unei noi petiții de prelungire a detenției noastre.

Pentru a o declara, ancheta a trebuit să aștepte decizia de prelungire a acțiunilor de anchetă. După ce au aflat de hotărârea lui Kratko, au reușit să o studieze cu o viteză fulgerătoare, să întocmească ultima lor petiție pe baza acesteia, să o tipărească pe mai mult de 700 de pagini pentru fiecare suspect și pentru avocatul său și să o certifice cu semnăturile anchetatorului și procurorului. Pentru totul a fost nevoie de un minut de vreme.

Cu astfel de abilități ale SBU, orice cinic va crede că bazele securității naționale ale Ucrainei, pe care suntem bănuiți că le-am fi subminat, se află în mâini de încredere.

Sursa: https://spzh.live/ro/zashhita-very/80628-zhittja-v-klitkakh-vpravnist-suddiv-i-shvidkist-sbu-jak-sudjat-chleniv-spzh?fbclid=IwY2xjawDvOkxleHRuA2FlbQIxMQABHcaDJlmJyXnROJuKzWFz5jBWwlJqHovjontrwQdG4I2Tvf1GHMKFCJlABg_aem_ctPkDhUITXg0uorK6p27pA