SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A V-A DIN POST
(Rugăciuni din Triod)
SEDELNE
Cel ce cu patimile Tale ai dat tuturor nepătimire, omorând patimile trupului meu cu dumnezeiasca Cruce, învredniceşte-mă a vedea şi cinstită Înviera Ta, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin
Cu cinstită Crucea Fiului tău fiind păziţi, stăpână curată, Născătoare de Dumnezeu, toată năvala vrăjmaşului toţi o întoarcem uşor înapoi. Pentru aceasta, după datorie pe tine te fericim, ca pe Maica lui Dumnezeu şi singură nădejdea sufletelor noastre.
Cel ce eşti fântâna curăţiei, cu postul păzeşte-ne pe noi, Milostive; caută spre noi, care cădem înintea Ta. Ia aminte la ridicarea mâinilor noastre, Cel ce Ţi-ai întins palmele pe lemn, răstignindu-Te pentru toţi pământenii, Însuţi Cel ce eşti Domnul celor fără de trup.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te mort întins pe lemn, plângând cu amar a zis: Fiul meu, ce taină înfricoşătoare este aceasta! Cel ce dăruieşti tuturor viaţă veşnică, cum mori de bunăvoie pe Cruce, cu moarte de ocară?
TRICÂNTARE
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Văzând păcatul ce este întru mine, înşelătorul se sileşte şi ajută păcatului; că se bucură cu adevărat de pieirea mea. Ci Te rog dă-mi îndreptare, Mântuitorule, spre îndepărtarea lui.
Cel ce ai biruit stăpâniile întunericului cu Crucea Ta, scoate-mă din răutatea lor pe mine, cel căzut în adâncul păcatului şi în groapa faptelor celor necuvioase, pe mine cel ce nădăjduiesc spre mila Ta, ca să mă mântuiesc.
Cel ce ai fost omorât fiind întins pe Cruce, înviază sufletul meu cel omorât cu păcatul. Şi mă învredniceşte, Hristoase, să ajung cu pace la cinstită Învierea Ta, pe mine, cel ce fac cu osârdie îndreptările Tale.
Preasfântă Născătoare de Demnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti luminarea neputinţei mele, mântuirea întunecatului meu suflet, Preacurată, mântuieşte-mă, Fecioară, mântuieşte-mă pe mine cel pierdut, şi cu haina nestricăciunii îmbracă-mă pe mine, cel stricat cu greşeale cumplite.
Altă Tricântare
Tu în locul Căpăţânii ai primit a Te răstigni cu trupul, Unule fără de moarte, făcând nemuritor neamul omenesc, şi din nou înfrumuseţându-l, Doamne.
Ocara pătimirii Tale lumea văzând-o, toată s-a schimbat, Doamne, tânguindu-se pentru uciderea Ta cea de la iudei. Dar ai răbdat, ca să mântuieşti neamul nostru.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Tu eşti , o, Treime preasfântă, închinarea noastră; Tu eşti şi scăparea şi întărirea noastră. Deci trimite iertare greşealelor celor ce Te laudă pe Tine întru o fire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin
Fecioară, ceea ce eşti în multe chipuri numită, bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, chivot şi năstrapă şi masă; sfeşnice purtător de lumină, rugule cel cu chipul de foc, muntele lui Dumnezeu cel umbrit.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Lepădându-ne de lume şi de cele din lume şi, ca şi cum ne-am răstigni acum împreună cu Dânsul să ne preaslăvim.
Irmosul:
Noaptea trecând, s-a apropiat ziua şi Lumina lumii s-a arătat. Pentru aceasta Te laudă cetele îngereşti, şi toate Te slăvesc pe Tine, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea a 8-a
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cel ce Te-ai smerit şi Te-ai înălţat pe Cruce pentru milostivire, înălţând pe cel ce a căzut oarecând prin mâncare din lemn; pe Tine, Unule, Preabunule, Cel ce însuţi eşti preaslăvit, Te lăudăm în veci.
Cu dormitarea nepurtării de grijă, am suferit somnul cel greu al păcatului; ci Tu, Care ai adormit pe Cruce pentru mine, ridică-mă pe mine cel căzut, ca să nu mă cuprindă noaptea morţii.
Orbindu-mă cu plăcerile, îmi port sufletul întunecat, şi văzându-mă, râde de mine vrăjmaşul, născocitorul răutăţii. Pentru aceasta luminează-mă şi mă izbăveşte de răutatea lui, Hristoase, în veci.
Preasfântă Născătoare de Demnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Cu lene viaţa cheltuindu-mi, mi-am îngreuiat sufletul cu dormitarea păcatului; dar alerg la neadormită rugăciunea ta; nu mă lăsa, Fecioară Preacurată, să adorm spre moarte.
Altă Tricântare
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu spinii încununându-Te şi cu haină de porfiră îmbrăcându-Te, Te-ai arătat mai frumos, Hristoase, cu chipul decât toţi fiii omeneşti, cu slavă strălucind.
Fiere şi oţet bând, două izvoare ai izvorât, al vieţii şi al nestricăciunii, din dumnezeiasca coasta Ta, celor ce Te laudă cu credinţă şi Te slăvesc întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Treime, Dumnezeire una, fire nedespărţită, şi despărţită în feţe, stăpânie nepieritoare, Părinte şi Fiule şi Duhule, pe Tine Te lăudăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce, cea ce eşti sceptrul lui Hristos, cornul Bisericii, biruinţa împăraţilor, păzitoarea creştinilor, celor ce te fericesc pe tine întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dînsul întru toţi vecii.
Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Sufletul cel lepros din necuviincioase gânduri, curăţeşte-l cu stropirea sângelui Tău, dumnezeiescule Cuvinte, şi mă fă părtaş slavei Tale, Hristoase, Cel ce pentru mine ai răbdat neslăvită răstignire.
Cu totul m-am împilat, Hristoase, prin greutatea necuviincioaselor fapte. Şi întristându-mă, strig către Tine, Iubitorule de oameni: Vindecă cu cinstit sângele Tău rănile sufletului meu cele nevindecate, ca să laud Dumnezeirea Ta.
Având răutatea ca mâncare şi lenevirea ca băutură, eu, cel ce rămân neîndreptat în toate, în deşert mă bucur de oprirea mâncărilor; că n-a zis Domnul să fie postul de acest fel.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Pe tine, ceea ce eşti pierzătoarea osândirii celei cumplite de demult şi îndreptarea strămoaşei şi mijlocitoarea apropierii neamului nostru către Dumnezeu şi punte către Făcătorul, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Altă Tricântare
Pe lemn răstignindu-Te Tu, făptura s-a clătinat; că, Dumnezeu fiind, ai pătimit trupeşte, pentru milostivirea îndurărilor, ca să ne mântuieşti pe noi.
Puterea Crucii Tale, Doamne, este mare; că închipuind-o întru noi, îndată şi alungăm puterea demonilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Unime în trei ipostasuri, treime cu totul unică, domnească stăpânie, fire deopotrivă slăvită, Părinte şi Fiule şi Dumnezeiescule Duh, mântuieşte-ne pe noi toţi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, min
Cu dumnezeiască puterea Crucii Tale, Doamne, întăreşte-mă, ca să-Ţi aduc Ţie vremea postului fără prihană şi curată.
Irmosul:
Pe Maica Fecioară, cea curată şi fără prihană, cu cântări de laude toţi credincioşii, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, cu evlavie o mărim.
LA STIHOAVNĂ
Vestirea postului să o primim cu bucurie, că, de l-ar fi păzit strămoşul, n-am fi suferit căderea cea din Eden. Că frumos era la vedere şi bun la mâncare rodul care m-a omorât. Să nu ne amăgim cu vederea, nici că se îndulcească gâtlejul nostru cu bucate scumpe, care, după mâncare, sunt fără de cinste. Să fugim de neînfrânare, şi după săturare să nu ne supunem patimilor. Să ne însemnăm cu sângele Celui ce S-a adus pentru noi de bunăvoie la moarte, şi nu se va atinge de noi pierzătorul. Şi vom mânca paştile lui Hristos cele preasfinţite, spre mântuirea sufletelor noastre.
A mucenicilor:
Ce vă vom numi pe voi, sfinţilor? Heruvimi? Că întru voi S-a odihnit Hristos. Serafimi? Că ne-încetat L-aţi slăvit pe El. Îngeri? Că trup v-aţi lepădat. Puteri? Că lucraţi cu minunile. Multe sunt numirile voastre, dar mai multe-s darurile. Rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin
Dacă Te-a văzut răstignit în locul Căpăţânei, Mântuitorule, făptura toată s-a schimbat şi s-a mâhnit clătinându-se, neputând suferi. Iar Preacurata Fecioară şi Maica Ta, tânguindu-se, a strigat către Tine: Vai mie, o, Fiul meu! Preadulce, Mântuitorul meu! Ce este această nouă, uimitoare şi străină vedere?
Troparul Proorociei
Viaţa noastră cea mult-păcătoasă şi felul de a fi cel nepocăit, întâmpină-le, Doamne, cu îndurările Tale. Că afară de Tine pe altul nu ştim să stăpânească viaţa şi moartea; mântuieşte-ne, ca un iubitor de oameni.
.