3.      Noi, toţi românii macedoneni, în număr cel puţin de două milioane, aflaţi şi în timpul de azi, în cuprinsul celor 4 ţări balcanice, suntem urmaşii celor ce s-au desprins, s-au rupt din trupul daco-român, în cel de-al doilea secol al erei creştine, în condiţiunile înregistrate de istorie şi cunoscute de toată lumea. Suntem urmaşi ai noului popor daco-român, născut din fericita încrucişare între dacii viteazului rege Decebal şi romanii marelui împărat Traian. Proba, dovada cea mai puternică, susţinând acest fapt, aşa cum am mai spus, este limba.

A doua probă este meseria noastră [tradițională] de oierit, la fel ca la daco-români. De acest lucru nu o să vorbesc mult, pentru că acest lucru se ştie.

O a treia probă ce poate susţine teza că suntem români plecaţi din Carpaţi este un fapt cu o semnificaţie minoră, dar nu și neglijabilă. Un [a]român fărşerot, într-o vară, a fost în orăşelul Novaci, aşezat la poalele muntelui Parângul, în judeţul Gorj. În piaţa acestui orăşel, el a văzut femei muntence cu traista sau desagii pe umăr. Traistele, desagii acelor muntence sunt la fel în totul [ca și la noi]: ca ţesătură, ca desen şi culoare, cu traistele şi desagii fărşeroţilor. Nici o deosebire, absolut nici una! Dacă ai să cauţi în toată Macedonia, în toată Albania, în toate casele grecilor, albanezilor, nu găseşti o traistă sau desagă asemănătoare cu cele ale românilor macedoneni sau cu cele ale fărşeroţilor. Iar dacă cumva se găseşte una, aceasta este neapărat lucrată, făcută de sfănta mână a fărşeroatei sau de mâna româncei şi cine ştie cum a putut ajunge în casa grecoaicei sau în casa albanezei.

Cea de a patra probă şi ultima cu ajutorul căreia mai adaug o proptea pentru a întări teza mea, este un obicei peste care mulţi trec cu uşurinţa observatorului superficial: Mărţişorul! Românul macedonean, deci şi fărşerotul, are obiceiul ca la 1 Martie, să pună fetelor şi mai mici şi mai mari, dar şi nevestelor şi băieţilor până ajung flăcăi un Mărţişor la încheietura mâinii, adică două fire, unul alb, celălalt roşu, răsucite la un loc. Românii practică acelaşi obicei, cu diferenţă că ei (în timpurile moderne, dar cred că nu şi în vechime) le leagă sau agaţă acest Mărţişor la piept. Credinţa a fost că el, Mărţişorul, este vestitorul primăverii.

Aceste probe grăiesc cu putere că noi – fărşeroţii, ca şi toţi macedonenii şi istrienii suntem iviţi, desprinşi din Coastea Daciei şi a Romei, suntem os din osul lui Cezar, din osul lui Traian, şi carne din carnea Daciei Felix. Să nu căutăm originea noastră acolo unde nu este.

Cele patru probe, Limba, Oieritul, Traista-Desagă, Mărţişorul – strigă sus şi tare că noi suntem români; români macedoneni sau români fărşeroţi. Iar graiul nostru este cel din primele faze ale formării lui şi vorbit, meşteşugit de noul popor român, noul neam românesc, deci acelaşi cu graiul vorbit de cei care trăiesc în rotunda şi binecuvântata ţară România.

Încheiem cu cuvintele lui Constantin Colimitra [scriitor aromân/fărșerot], valabile pentru toţi românii fărşeroţi sau macedoneni în toată lumea:

„Fii ai noştri, nepoţi ai noştri, strănepoţi şi voi toţi cei ce veţi veni după ei, în viaţă, trebuie să ştiţi că România este Patria, România este Ţara, ea vă este temeiul pe care puteţi înălţa orice vis, oricât de măreţ, Ea vă este casa, Ea vă este aşternutul, Ea vă este căpătăiul pe care să puneţi capul pentru a trage un dulce somn de noapte, Ea vă este Steaua Polară ce vă veghează viaţa şi toate rosturile vieţii voastre. De aceea rugaţi-vă Dumnezeului nostru să o ţină sănătoasă, puternică şi frumoasă în vecii vecilor”.

semnatari:
Donila Pipa (foto), profesoară la Universitatea Vitrina din Tirana
Nikolla Pipa, preşedintele Asociaţiei Aromânilor din Tirana, epitrop al bisericii aromâne din Korçe

(nota IP: textul de mai sus a fost preluat prin amabilitatea destinatarului sau, prof. univ. dr. Aurelian Lavric din Chisinau, care a fost uimit de multitudinea de cuvinte identic rostite la multi kilometri sud de Dunare cu cele de langa Nistru, ceea ce doveste inca o data unitatea de limba si neam a românilor din Balcani cu cei din Romania.)

Sursa: http://daimadeadun.wordpress.com/2013/01/20/scrisoare-din-albania/