SFÂNTA MĂNĂSTIRE ARNOTA ŞI-A SĂRBĂTORIT HRAMUL
[slideshow]
În cadrul Sfintei Liturghii părintele diacon Justinian Bălaşa a fost hirotonit preot pe seama bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Parohia Băbeni II, Protopopiatul Râmnicu Vâlcea.
După Sfânta Evanghelie, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim a rostit un cuvânt de învăţătură referitor la praznicul Sfinţilor Arhangheli şi i-a binecuvântat pe toţi credincioşii, mulţumindu-le totodată pentru prezenţa într-un număr mare la Sfânta Biserică.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul de maici al Mănăstirii Arnota.
La eveniment a mai participat părintele arhim. Vartolomeu Androni, exarhul mănăstirilor din Eparhia Râmnicului şi stareţul Mănăstirii Cozia, preoţi şi numeroşi credincioşi, pelerini din eparhie, dar şi din ţară.
Mănăstirea Arnota a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab, între 1633 şi 1634, pe temelia unei biserici mai vechi. Este situată la 37 de kilometri de Rm. Vâlcea, în apropierea Mănăstirii Bistriţa. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit aici cinstitul aşezământ deoarece, înainte de a fi domn, găsise scăpare în aceste locuri, ascunzându-se în nişte stufărişuri ca să scape de turci. Cercetările din anul 1974, efectuate sub egida Direcţiei Monumentelor Istorice, au permis să se constate că la temelia actualei biserici se găsesc urmele altor biserici încă nedatate, care au existat aici. În anul 1934 s-au zidit mai multe chilii, unele dintre ele fiind amenajate astăzi ca muzeu în care sunt expuse odoarele mănăstirii.
În pronaosul bisericii se află două morminte: mormântul lui Matei Basarab, trecut la cele veşnice la 9 aprilie 1654, şi mormântul lui Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei Basarab, fost oştean al lui Mihai Viteazul, căzut în timpul luptelor din Transilvania (înmormântat în anul 1604 la Alba-Iulia, rămăşitele lui pământeşti fiind aduse la Arnota, în 1648).
În ultimii ani, în timpul păstoririi Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, au avut loc lucrări de investiţii majore, cu noi construcţii şi anexe, cu paraclis care urmează a fi pictat, ceea ce a creat un ansamblu mânăstiresc. Începând cu anul 2003 a fost ridicată incinta cu parter şi etaj din parteade vest şi chiliile – în partea de nord, pe temeliile vechi, precum şi un paraclis cu o frumoasă arhitectură, pictură, strane de stejar şi o scară ce urcă la balcoane, iar biserica a fost acoperită cu tablă de plumb. În edificiu s-a introdus iluminatul electric, apă curentă şi încălzire cu combustibil solid. S-a construit şi un depozit de carburanţi. În mănăstire vieţuiesc, se roagă şi lucrează un sobor de 15 maici, în frunte cu stareţa Ambrozia Rucăreanu.
Această frumoasă mănăstire, prin pictura, arhitectura şi sculptura sa, poate fi considerată unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice şi de artă religioasă din ţară.