28 mai 388

Fiecare înţeles al sărbătorii David îl face şi mai plin de bucurie, armonizându-l întotdeauna în mod minunat prin folosirea acelei chitare preamelodioase. Aşadar, să ne îmbucure Prorocul şi nouă marele praznic al Cincizecimii, făcând cu plectrul[i] Duhului să răsune în corzile sale muzica Înţelepciunii. Zică deci din muzica aceea insuflată: „Veniţi să ne bucurăm de Domnul!“ (Ps. 94, 1) ce e potrivit cu harul sărbătorii! Mai întâi, trebuie să cunoaştem darul care ni se face azi, apoi să folosim din prorocie cuvântul potrivit cu înţelesul sărbătorii. Iar mie daţi-mi voie, pe cât e cu putinţă, să lămuresc cuvântul despre acestea după o anumită orânduire şi înlănţuire!

La începuturi, omenirea a rătăcit de la înţelegerea lui Dumnezeu şi, părăsind pe Domnul zidirii, unii s-au supus prin înşelăciune stihiilor lumii, iar alţii au adus cinstire firii demonilor şi multora li s-a părut că Dumnezeirea ar fi după forma idolilor făcuţi de mâini omeneşti, cărora le-au afierosit şi altare şi temple şi slujbe şi jertfe şi locuri sfinte şi clădiri şi toate cele asemenea pentru slujirea dumnezeilor mincinoşi.

Stăpânul firii a văzut, aşadar, cu ochiul iubirii de oameni stricăciunea firii oamenilor şi, printr-o anumită înlănţuire de fapte, readuce din rătăcire viaţa omenească la cunoaşterea adevărului. Pentru că, precum cei ce după o lungă foamete se refac cu ajutorul ştiinţei medicale nemâncând dintr-odată pe săturate, ci cruţând neputinţa acestora, sunt lăsaţi să mănânce cât doresc doar după ce cu o hrană măsurată li se reface puterea, tot aşa împărtăşirea de hrana Tainelor, pe calea iconomiei, se face treptat firii omeneşti sleite de înfricoşătoarea foamete. Astfel, printr-o anume înşiruire a faptelor, primim mereu ceva mai bun şi putem să ajungem la desăvârşire. Căci ceea ce ne mântuieşte pe noi este puterea de viaţă făcătoare, crezută în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Sursa şi continuarea: www.pemptousia.ro