Sfântul Varlaam al Moldovei
Predică la Sâmbăta lui Lazăr
Am diortosit textul predicii conform ediției: [Sfântul] Varlaam al Moldovei, Carte românească de învățătură: [la] Dumenecile preste an și la Praznice împărătești și la Svenți mari, ed. îngrijită și glosar de Stela Toma, prefață și studiu de Dan Zamfirescu, vol. II, Ed. Roza Vânturilor, București, 2011, p. 50-55.
***
Învățătură la Sâmbăta lui Lazăr.
Despre învierea lui și despre puterea dumnezeiască a lui Hristos
Când a vrut Milostivul și Întru-tot-bunul Dumnezeu de a Se pogorî[1] din cer pe pământ, ca să izbăveascărodul/ neamul omenesc din robia diavolului și din munca Iadului, atunci Domnul Hristos a început a[-i] învățape oameni în lume, cum [că] cei milostivi vor fi fericiți [Mt. 5, 7], iar cei nemilostivi și nemiluitori vor fi ocărâți și batgiocuriți/ batjocoriți [Mt. 25, 41]. Cum [că] pe cei mândri și măreți îi va smeri, iar [pe] cei smeriți și plecați/ ascultători [Lui] îi va înălța [Lc. 1, 52; 18, 14].
Și pentru aceia și ciudese/ minuni mari și minunate a făcut în lume: a tămăduit bolnavi, a gonit draci din oameni, pe ologi i-a făcut cu picioare, pe orbi cu ochi. Oprea vântul, marea o alina, umbla pe mare ca pe uscat, pe morți îi învia…
Și între multele ciudese/ minuni pe care le-a făcut Domnul nostru Iisus Hristos este mare și minunată și aceasta, pe care a făcut-o astăzi.
O minune dintre acela care din veci nu s-a văzut, nici nu s-a auzit [de către cineva].
Căci Lazăr a fost mort și putred și împuțit/ în descompunere de patru zile…
[Era] în groapă, îngropat…
Iar astăzi…Domnul Hristos l-a învis/ înviat din morți.
Căci un lucru ca acesta s-a făcut astăzi, ce nime nicedănăoară/ pe care nimeni niciodată nu l-a văzut, nici nu l-a auzit.
Pentru aceea, iubiții mei[2] creștini, astăzi suntem chemați de [către] Lazăr, prietenul[3] lui Hristos, ca să vedem taină minunată: cum învise/ învie un mort de patru zile!
Cum se arată viu degrab[4], după ce a fost mort și împuțit.
Cum nu a putut moartea și Iadul să-l oprească, ce de sârg/ ci de îndată a ieșit [din mormânt la auzul] cuvântului lui Dumnezeu și [s-a făcut] întreg și sănătos ca mainte/ ca mai înainte.
Pentru aceea, ascultați și povestea/ relatarea Sfintei Evanghelii [de azi] [In. 11, 1-45], care spune de/ vorbește despre învierea lui.
[Și ea] dzice așea/ spune acestea:
Era un om oarecare/ anume, pe care-l chema Lazar/ Lazăr, dintr-un sat ce se cheamă/ numește Vithania/ Betania.
Din care sat erau și Maria și Martha, surorile lui.
Și în vreme ce să războli/ în vremea în care se îmbolnăvi Lazăr, surorile lui trimiseră oameni la Hristos cu aceste cuvinte și [Îi] spuseră: „Doamne, Lazăr, cel ce Te iubește și pentru-aceea și Tu îl iubești [pe el], acmu s-au războlit/ acum s-a îmbolnăvit/ e bolnav. Deci, [așa] cum [îi] tămăduiești pe alții care [Îți] sunt străini, așea/ așa vino de[-l] tămăduiește și pe prietenul Tău, pe Lazăr”.
Iar Domnul Hristos [le] spuse: „Această boală nu este spre moarte, ci-i spre slava lui Dumnezeu. Pentru ca să se arate puterea lui Dumnezeu pentru/ prin ea”.
Și dacă auzi Hristos că Lazăr s-a îmbolnăvit, atunci petrecu/ merse acolo, în acel loc, care era [la depărtare] dedouă zile.
După aceea le spuse Ucenicilor Săi: „Blemați iară în jidovi/ Mergeți iarăși printre jidovi/ evrei”.
Căci jidovii/ evreii, ca niște zavistnici/ pizmași/ geloși ce erau, căutau să-L ucidă pe Hristos.
Iar Sfinția Sa fugise din mânule/ mâinile lor și trecuse de ceia/ de cealaltă parte de Iordan, unde fusese mai înainte Ioann…de boteza.
Acolo a petrecut/ a stat două zile…căci ca un Dumnezeu ce era…știa că Lazăr va muri.
Pentru aceea [Domnul] așteptă acele două zile: ca să fie îngropat Lazăr. Și [apoi] să facă o minune și mai minunată/ și mai mare.
Căci dacă îl tămăduia/ îl vindeca de boală, ar fi fost o minune puțină/ prea mică. Dar dacă-l învia din morți, [atunci] Sfinția Sa se arăta Puternic și Mare biruitor și Împărat [asupra] morții.
Și de aceea nu merse mai înainte cu patru zile. [Pentru] ca să se arate [faptul] că săvai/ căci chiar [dacă] trupul omului, dacă moare, să rășchiră/ se împrăștie în patru stihii/ în cele patru laturi ale lumii, Dumnezeu însă poatesă-l strângă iarăși într-una/ la un loc. Așa cum a făcut cu Lazăr.
[Fapt pentru care] a spus după aceea Ucenicilor Săi: „Lazăr, priiatinul/ prietenul nostru, a adormit!”.
Nu [le] spuse c-a murit…ci: „a adormit”.
Căci că/ pentru că Scriptura spune c-a murit [despre] păcătos și necrednicios. Căci acela se duce în muncile de veci…
Și pentru că mărg/ merg în munci și în pedepse, de aceea spune [Scriptura] c-a murit.
Dar ar fi fost mai bine să nu fi fost viu pe lume [unul ca acesta, care merge în Iad].
Iar [despre] Drepți, pentru că merg la bine și în viața de veci, [de aceea Scriptura] spune [despre ei] c-auadormit.
Pentru-aceea și Hristos a spus despre moartea lui Lazăr [că ea este] adormire.
Iar Ucenicilor li s-a părut că le spune despre adormire [în relație] cu somnul. De aceea răspunseră: „Doamne, dacă a adormit, iarăși se va scula?”.
[Și] atunci, dacă Domnul Hristos văzu că [ei] nu pricep/ nu înțeleg cuvântul Lui, le spunse iarăși/ din nou: „Lazăr a murit…și Mă bucur pentru voi. Nu mă bucur pentru faptul că Lazăr a murit…ci Mă bucur pentru voi, Ucenicii Mei, că veți vedea ciudesă/ minune și veți crede [în ea].
Veți vedea chipul/ modul învierii Mele și veți crede că Eu sunt Dumnezeu.
Veți vedea cum numai cu un cuvânt va învia mortul, și vă veți adeveri/ vă veți încredința că Eu Însumi pe MineMă voi învia…și glasul Meu [îl] vor auzi morții în ziua de apoi…și se vor scula din gropi/ din morminte.
Pentru voi Mă bucur, Ucenicii Mei, că veți vedea cum nu îl va putea opri groapa pe Lazăr.
Veți vedea cum moartea nu va putea să stea împotriva învățăturii Mele.
Mă bucur pentru voi…pentru că o să înțelegeți că Eu nu am fost acolo…și, [cu toate acestea, Eu] știu de moartea lui Lazăr”.
Cum dzise/ cu alte cuvinte, Hristos n-a fost acolo [după umanitatea Sa]…dar ca Dumnezeu este[5] necuprins și nu există loc care să-L poată încăpea/ cuprinde.
El este în toată lumea!
În tot locul este…
Unde-L caoți/ cauți, acolo iaste/ acolo Îl găsești.
Unde-L cerci/ unde cercetezi despre El, acolo-L afli.
În tot cerul, în tot pământul, în toată marea, în toate faptele/ creaturile, în orașe, în sate, în orice loc vei voi și [ori]unde-L vei căuta, acolo-L vei afla.
Atunci cum spune Hristos că n-a fost acolo?
Domnul nostru Iisus Hristos a fost îndoit, adică a avut două firi: dumnezeiască și omenească.
A fost om deplin/ desăvârșit și Dumnezeu deplin/ desăvârșit.
Și lui Dumnezeu [Îi] iaste tocmala/ Îi este firesc să fie în tot locul. Iar omului îi este firesc să fie când într-un loc, când în altul.
Pentru aceea, Hristos, ca Dumnezeu, era în tot locul…[adică] și în Vithania…și în casa lui Lazăr. Dar ca om nu era acolo, după cum nici Ucenicii Săi nu erau.
De aceea a venit Hristos în Vithania, acolo unde Lazăr era mort de patru zile și îngropat în groapă.
Iar Vithania/ Betania era aproape de Ierusalim…
Și mulți jidovi se adunaseră pentru ca să le mângâie pe Martha și pe Maria…pentru moartea frăține-său/ fratelui lor, a lui Lazăr.
Iar dacă S-a apropiat Hristos…și știu/ află Maria și sora ei Martha, îndată s-au sculat și au ieșit înaintea Lui.
Și dacă-L văzură, [atunci] căzură la picioarele Lui…de [I] Se închinară…și grăiau cu lacrimi [și] spuneau: „Doamne, de-ai fi fost aici, n-ar fi mort fratele nostru. Dar și acum știm, că orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da Ție”.
Și Hristos le spuse lor: „Fratele vostru va învia!”.
Iar Martha spuse: „Știu, Doamne, că va învia. Căci atunci va să învie toți morții, în ziua cea de apoi”.
Hristos [însă] grăi către dânsa și spuse: „Eu sunt învierea și viața. Învierea sunt căci cu dzisa/ prin cuvântul Meu vor învia morții cei din veci. Iar viață [sunt], căci cu puterea Mea sunt vii toate câte sămt/ sunt.
Și cel ce va crede în Mine, chiar dacă va muri trupește, nu se va teme de moartea sufletului. Adică de muncă[6].
Și cel care va fi viu și va crede în Mine, [acela] nu va muri în veci.
Cu adevărat, Martho, a murit fratele tău…
Dar dacă vei crede în Mene/ în Mine, nu te vei teme că va fi mort de tot [și] în munci.
Crezi acum ce-ți spun Eu [ție], Martho?”.
Atunci Martha a răspuns și a spus: „Cred, Doamne! Și eu am crezut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cel care ai venit în lume și îmbli/ umbli pe pământ și nimeni nu Te cunoaște”.
Iar Domnul Hristos, dacă le văzu pe Martha și pe Maria plângând…și pe toți care se adunaseră acolo…săoțărî/ Se întristă întru Sine și spuse: „Unde l[-ați] îngropat pe Lazăr?”.
Și oare nu știa [El] groapa lui Lazăr, Cel care a știut și când a murit? [Dar] nu a întrebat [pentru că] nu știa[groapa], ci pentru ca să îi facă pe toți să meargă [împreună] cu El.
Să-L petreacă/ însoțească până la groapă, [ca toți] să vadă ciudesa/ minunea pe care avea să o facă.
Și dacă îi întrebă unde l-au îngropat…ei [imediat] Îi spuseră: „Doamne, vino de vezi unde-i îngropat!”.
Atunci Hristos lăcrămă/ lăcrimă…
Căci era om deplin, cu trup ca și noi…
Pentru-aceea lăcrimă și Se întristă pentru moartea prietenului Său, a lui Lazăr…
Iar dacă veni la groapă, suspină întru Sine și zise: „Luați piatra!”.
Și oare nu putea Hristos să ia piatra și să o ridice cu puterea Sa? Sfinția Sa putea să facă și aceasta…
Însă pentru aceea le-a spus lor să o ridice: ca atunci când îi va întreba alți oameni: ați văzut cu ochii voștri?, ei să spună: cu mâinile noastre am ridicat piatra.
Iar când Hristos a spus/ a poruncit să fie ridicată piatra…Martha a grăit: „Doamne, poate că s-a și împuțit…Căci, iată, sunt patru zile de când este îngropat”.
Și iar i-a spus ei Hristos: „Au nu ți-am spus Eu că, de vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au nu ți-am spus că Eu sunt Dumnezeu și poci/ pot să înviu/ să înviez pe fratele tău? Și nu numai pe fratele tău, care este împuțit de patru zile în groapă, ci și pe morții care sunt morți din veci și sunt numai țărână. Și pe aceia pot să-i înviu/ să îi înviez”.
Acestea dacă spuse Hristos…și dacă luară piatra de pe groapă…atunci [El] Își ridică ochii Săi în sus, către cer și spuse: „Îți mulțumesc Ție, Părinte, că Mă ascultași/ asculți! Că[ci] Eu știu că în toate pururea/ în veci Mă asculți. Și pentru noroadele/ mulțimile care stau aici spun acestea, ca [ele] să creadă că Tu M-ai trimis”.
Și după aceea [Hristos] strigă cu glas mare și spuse: „Lazăre, ieși afară!”.
[Și], o, minune și puterea lui Dumnezeu!
Nu spuse: scoală sau înviază…sau ridică-te din morți…ci, ca în viu grai/ la modul cel mai firesc: „Ieși afară, Lazăre!”.
Și îndată ieși mortul înfășat/ legat peste mâini și peste picioare. Iar fața lui era legată/ acoperită cu o pândză supțire/ pânză subțire.
Atunci le spuse lor Hristos: „Dezlegați-l și lăsați-l să se ducă/ să meargă! Voi, cu mâinile voastre dezlegați-l, ca să nu spuneți mai apoi că am înviat pe altul.
Dezlegați-l pe el…pentru că este înfășat/ înfășurat [cu pânză așa după] cum l-ați îngropat.
Dezlegați-l pe el ca să meargă unde va dori, să umble cu picioarele pe pământ, ca să vadă pe Cel ce l-a făcut pe el, pe Cel ce l-a înviat pe el, să își vadă surorile, care l-au plâns…și să vadă mulțimea de oameni”.
[Și] mulți dintre jidovii ce erau acolo crezură în Hristos…
Căci văzuseră ce a făcut [El].
Iar alții dintre ei se duseră de spuseră jidovilor toate câte făcuse Hristos [acolo].
Deci tocmala/ rânduiala/ semnificația acestui sfânt praznic de astăzi aceasta este, [cea] pe care ați auzit-o, iubiții mei creștini!
Însă/ încă puținel cuvânt mai ascultați, cu toată osârdia, ca să luați deplină plată de la Dumnezeu pentru trudavoastră[7].
Acest Lazăr, pe care l-a înviat astăzi Hristos, scrie Sfânta Scriptură despre dânsul, că a fost feciorul unui fariseu, pe care l-a chemat Simon…și el a fost foarte drag lui Hristos pentru blândețele lui și pentru credința pe care o avea către Hristos.
Iar jidovii, ca niște răi și zavistnici/ dușmănoși ce erau, dacă văzură că din cauza lui Lazăr mulți credeau în Hristos, făcură svat/ sfat [ca] să[-l] ucigă/ ucidă și pe Lazăr.
Iar el, dacă prinse de veste/ dacă află svatul/ sfatul lor, fugi și se duse în ostrovul Chiprului/ Ciprului.
După aceea Apostolii l-au herotonisiră/ hirotonisit pe el [și] l-au pus episcop într-o cetate, care se chemaChitea/ Chitium [astăzi: Larnaca[8]].
Acolo [unde el era episcop] a mers [însăși] Precista/ Prea Curata, când era vie Sfinția sa, și i-a dat un omohor/ omofor, care omofor a fost făcut de însăși mâinile Prea Curatei [Stăpâne].
Iar Lazăr, după ce l-a înviat Hristos, a mai trăit încă 30 de ani în lume, și niciodată n-a râs, aducându-și aminte de amarul morții și de frica muncilor, și nu a spus nimic din Iad.
Și ori Hristos nu l-a lăsat să spună, pentru că sunt prea înfricoșătoare, ori el [le-]a uitat [pe acestea], pe care le văzuse, [din cauza] fricii [celei] mari [pe care o trăise].
Însă noi, o, șerbi/ robilor ai lui Hristos, iată că, prin ajutorul lui Hristos, am trecut Sfântul Post…și ferice de acela ce se va fi nevoit, fără de lene, în acest fel…și care nu a rămas cu vreo vătămare careacumva/ oarecare a păcatelor!
Căci postul este svenție/ sfințire și curăție a sufletului.
Și amar omului aceluia care nu-și va lăsa voia lui [cea rea]…
[Adică] să-și lase mânia. Să-și lase pizma.
Să lase mâncărurile, bețiile, năravurile/ obiceiurile păcatelor.
Să-și lase scumpetea/ scumpătatea[9].
Să postească cu inimă curată și cu dreptate.
Cu milostenie și cu blândețe.
Să-și lepede deasupra sa tarul/ povara/ greutatea păcatelor și să îmble iușor/ să umble ușor/ ușurat la suflet pe calea lui Dumnezeu.
Căci cel ce se încarcă/ se împovărează de sarcină grea pe cale, rămâne și se pustiește pe cale, și are primejdii [din partea] tâlharilor și a fiarelor rele.
Pentru aceea, nevoiți[-vă] să faceți/ să împliniți învățăturile lui Hristos! [Adică] frăția cu ai noștri și cu cei străini. Liubovul/ iubirea pentru vrăjmașii noștri, ferirea de pofte, depărtarea de păcate și lepădarea de răutăți.
[Și] câte lucruri sunt ale lui Dumnezeu și ale spăseniei/ mântuirii noastre, pe acelea să ne nevoim să le facem!
[Pentru] ca să ne spodobească/ învrednicească Domnul Hristos de Împărăția Sa, pe care noi toți să o dobândim, pentru darul și mila Sfinției Sale.
Căruia [I] Se cuvine cinste și laudă și mărire, împreună cu Părintele și cu Duhul Sfânt, acmu/ acum și pururea și întru veci netrecuți și nesvârșiți/ nesfârșiți. Amin.
[1] De a Se întrupa.
[2] În original: miei.
[3] Idem: priiatinul.
[4] Idem: viu de sârg.
[5] Idem: iaste.
[6] De chinul Iadului.
[7] Truda de a asculta predica. Eforturile de răbda30re…și de atenție pentru a înțelege cele propovăduite. Pentru că nu suntem spectatori la predică, nu o ascultăm fără să ne implicăm, ci, dimpotrivă, suntem parte constitutivă la crearea ei…și la împlinirea ei în viața noastră.
[8] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Laz%C4%83r.
[9] Adică să nu își mai cumpere lucruri scumpe, luxoase…ci să se învețe cu lucrurile bune calitativ dar care nu sunt la prețuri exorbitante.
Pingback: În tradiția greacă Sâmbăta lui Lazăr este PRAZNIC ÎMPĂRĂTESC | Blog de Dogmatică Empirică