Arhive etichete: Despre nădejde

Monahul Moise Aghioritul: Nădejde și deznădejde (Gânduri de Crăciun)

Nădejde și deznădejde (Gânduri de Crăciun)

 

 

Criza, mare sau mică, continuă. În lume domnește deznădejdea. Deznădejdea înseamnă pierderea completă a oricărei nădejdi. Să nu vrei să te ridici, să te înalți, să fii ținut de undeva, să fii prins, să fii înverșunat să nu te ridici deasupra cu nădejde, biruitor. Deznădejdea cea rea obosește, slăbește, întunecă, te nimicește. Deznădejdea te conduce la un întuneric fără ieșire. Poverile sunt greu de ridicat, aripile, tăiate, greșelile multe. Tinerii sunt fără lucru și bătrânii în multă nesiguranță. Agonie și neliniște acoperă inimile îndurerate. Deznădejdea îi duce pe unii pe marginile pierzaniei, la pierderea evlaviei, la depresie, la sinucidere chiar.

Economiștii caută să găsească pricina crizei. Băncile câștigă venituri fabuloase de pe urma ei. Credincioșii cu simplitate sau curiozitate adresează adeseori multe „de ce”-uri lui Dumnezeu. De ce a îngăduit asta? De ce o prelungește? Ce așteaptă? De ce ne dă pradă nenorocirii, de ce ne încearcă atât de mult? Caută cu oarecare nădejde un răspuns de la Proniatorul a toate, Dumnezeu. Nu se înțelege cu ușurință dumnezeiasca pedagogie. Continuă să citești →

CREDINŢA ASTĂZI, E CREDINŢĂ ÎN PROGRES, NĂDEJDEA – ÎN REALIZĂRILE ŞTIINŢEI, IAR DRAGOSTEA – UN EGOISM PROFUND…

CREDINŢA ASTĂZI, E CREDINŢĂ ÎN PROGRES, NĂDEJDEA – ÎN REALIZĂRILE ŞTIINŢEI, IAR DRAGOSTEA – UN EGOISM PROFUND…

 Vom permite să fim amăgiţi sau vom lupta pentru adevăr. Despre toleranţă…

Omul a devenit omnivor. Nimic nu-l opreşte, şi nici nimic nu-l sperie. Poate se strâmbă puţin, dar „înghite” tot ce i se propune, mai ales dacă este şi filmat.

I se va spune : «uite aici trebuie să săruţi, aici să te ţii puţin, aici nu ar fi rău să îngenunchezi. Toate pentru fericirea ta», — şi va îndeplini. Va proba orice ca haină. Pe fonul la orice prostie va poza. Orice beţişor aromatizat va aprinde şi în faţa la oricare idol.

Şi toate acestea de la golul din interiorul său şi din acea micşorare a spaţiului în timp numită globalizare.

Aşa şi se mişcă în acest spaţiu diminuat omul pustiit şi gol de dinăutru – un important reprezentat al civilizaţiei occidentale. El e proprietarul banilor grei pe care-i deţine şi posesorul unui vast timp neocupat de nimic. Are acces la orice informaţie pe care şi-ar dori-o, dar în loc să-şi formeze o părere, o viziune proprie despre lumea înconjurătoare a acumulat doar nişte fraze „economie de piaţă”, „libertatea persoanei”, „atac terorist” şi „grija de mediu” … Continuă să citești →