PREDICĂ LA TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL
AUDIO
*
* *
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!
,, Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău!”
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Preacuvioasă Maică Stareţă,
Preacuvioase Maici,
Iubiţi credincioşi,
Ne aflăm la o sărbătoare mare, la sărbătoarea celui mai mare sfânt, după Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul. Şi noi îi pomenim şi naşterea, şi soborul, dar îi cinstim în mod deosebit sfârşitul său mucenicesc, căci Sfântul Ioan Botezătorul este cel care L-a arătat lumii pe Mântuitorul Hristos, este cu adevărat apostolul pocăinţei; de la el au învăţat şi primii apostoli cum se poate apropia cineva de Mântuitorul lumii. El i-a avut ucenici pe Petru şi pe Andrei, pe Iacob şi Ioan, şi i-a învăţat ce însemnează pocăinţa. Şi el le-a arătat ucenicilor săi pe Mântuitorul lumii şi le-a spus: ,, Acesta trebuie să crească iar eu să mă micşorez!” şi după aceea le-a spus mai clar: ,, Eu de aceea am venit, ca să-L arăt pe Cel ce a venit să aducă lumina lumii, şi nu-L ştiam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorându-se şi rămânând peste El, Acela este care botează cu Duhul Sfânt. Şi eu am văzut aceasta, şi mărturisesc că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”
Iubiţi credincioşi, viaţa fiecărui om este pusă sub semnul unei meniri pe pământ, menire pe care ne-o hărăzeşte Dumnezeu. După Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul a avut menirea cea mai înaltă, aceea de a-L boteza pe Mântuitorul. Nu L-a botezat cum ne botezăm noi, spre iertarea păcatelor, ci L-a botezat spre arătarea Preasfinei Treimi. De aceea, el mărturiseşte credinţa în Sfânta Treime. De asemenea, Sfântul Ioan Botezătorul are cea mai pilduitoare viaţă. Viaţa sa se deosebeşte de a tuturor oamenilor, tocmai de aceea fost vrednic să boteze pe Mântuitorul lumii, căci viaţa sa a fost o jertfă şi o asceză perpetuă. El a rămas orfan la un an de mama sa, Elisabeta, care l-a salvat de la moarte suindu-se cu el în munte, şi când soldaţii lui Irod se auzeau ropotind şi apropiindu-se de Elisabeta care a fugit în munte să-şi ocrotească pruncul, Elisabeta s-a sfâşiat de durere şi a strigat: ,, Doamne, mi-ai dat acest prunc la bătrâneţe; mare mi-a fost durerea că nu am avut copii, dar mai mare îmi va fi durerea dacă pruncul meu va fi ucis.” Şi întorcându-se spre stânca muntelui, a strigat: ,, Doamne, de voieşti ca pruncul acesta, aşa cum s-a proorocit de el, să fie lumină înaintea Domnului, să rămână, deschide stânca să intru cu pruncul şi să-l ocrotesc!” Şi apoi iarăşi s-a rugat: ,, Închide stânca, să rămân după stâncă, unde nu mai pot veni duşmanii pruncului meu!” Aşa s-a făcut, şi iată, Elisabeta a mai trăit puţine zile, căci soţul său, Zaharia, a fost ucis mai înainte, cerându-i-se pruncul, şi a fost ucis între templu şi altar, aşa cum spune Sfânta Evanghelie. Continuă să citești PREDICA ÎPS TEODOSIE AL TOMISULUI LA TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL