VITAMINE DUHOVNICEŞTI

 DIN PREDICA PS AMBROZIE AL GIURGIULUI

LA ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI

„Troparul Praznicului de astăzi spune:

Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuind, fiind umbriţi cu venirea ta, Maica lui Dumnezeu, cu umilinţă către tine strigă şi căutând către preacinstită icoana ta spune: Acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ…

[…]

Niciunul dintre noi sau poate cei mai mulţi dintre noi, credincioşii obişnuiţi, nu ştim cum a arătat în istorie în veacul al IX-lea biserica din Vlaherne, aşa-numita Biserică a vlahilor din Constantinopol; însă ne gândim şi cu ochii minţii parcă şi vedem arătarea Maicii Domnului Sfântului Andrei şi Sfântului Epifanie, care ocrotea pe credincioşii din biserică cu Sfântul ei Acoperământ. Cu ce cuvinte să lăudăm ocrotirea Maicii Domnului şi purtarea ei de grijă, noi, nevrednicii, păcătoşii, robii ei, cu ce cuvinte să lăudăm pe Maica Domnului, cea care neîncetat întru Adormirea ei nu ne lasă pe noi, noi cei care suntem fii şi fiice ai Maicii Domnului şi care avem în ea un sprijin extraordinar de mare şi de puternic?[…]

 Suntem astăzi în Sfânta Biserică să ne aducem aminte de înaintaşii noştri împlinind cuvântul Sfântul Apostol Pavel: Aduceţi-vă aminte de înaintaşii voştri şi să le urmaţi credinţa. […]

Secularizare – latinescul seculum = lume. Noi ştim că scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt. Omul să devină înduhovnicit, nu să devină lumesc şi să le facă pe toate ale lumii. Lumea, în definiţia ei, înseamnă după Sfinţii Părinţi de la Pateric: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii. Noi avem datoria să dobândim Duhul Sfânt. Părintele Paisie Aghioritul spunea că: Nicio zi din viaţa noastră nu trebuia să treacă fără să dobândim Duhul Sfânt de la Dumnezeu. Dacă a trecut o zi fără să primim har, aceea e o zi pierdută. Acelaşi mare Părinte Paisie Aghioritul spunea: „Lumea arde! Voi nu pricepeţi că lumea arde?”. Ce să vă spunem noi: ierarhii, preoţii, stareţii şi stareţele, slujitorii Bisericii, ca dumneavoastră să împliniţi?! Că secularizarea o simţim atât de acut şi, sigur, de multe ori vorbeam şi ascultam şi citeam despre secularizare, dar cel mai cumplit lucru este că răul sau rănile pe care le face secularizarea este faptul că oamenii nu mai merg la biserică aşa cum mergeau  altă dată. Este faptul că noi nu mai avem părinţi duhovniceşti şi nu mai avem curajul să ne mărturisim în Taina Sfântă a Spovedaniei. Părinţii duhovnici spun că doar în Taina Sfântă a Spovedaniei, datorită smereniei penitentului, care are puterea să mărturisească păcatele şi scăderile sale, iadul nu poate intra. Iată ce mare taină este paternitatea duhovnicească! Aţi avut părinţi duhovniceşti, aveţi părinţi duhovniceşti, aveţi slujitori la sfintele biserici şi lăcaşuri […]

Ce înseamnă viaţa în perspectiva mântuirii, iubiţi credincioşi şi credincioase şi prea cucernici părinţi? Este timpul să răscumpărăm vremea, pentru că zilele rele sunt! Oricât v-am spune noi, şi v-am vorbi şi v-am aduce aminte, dacă nu lucraţi mântuirea sufletelor… Aveţi milă de sufletele dumneavoastră. Mai îngrijiţi-vă şi de suflete, nu numai de trupuri! Mergeţi la biserică. Nu contează că unul sau altul vorbesc de rău Biserica, pe ierarhi, pe Patriarh şi Sinodul. Nu vedeţi?! La biserică pe vremuri veneau foarte mulţi politicieni. Nu ratau un eveniment important – sfinţire de biserică, de mănăstire – fără să vină autorităţile. Astăzi nu mai vin. Nici chiar şi atunci când au interesul şi sunt în campanie electorală. Şi acesta este un semn al secularizării. Biserici frumoase, înălţătoare, preoţi jertfelnici, credincioşi de asemeni jertfelnici, care se sacrifică – eu ştiu – iau de la gura copiilor, nepoţilor lor, ca să ctitorească biserici. Ce rămâne în urmă? Credinţa, Nădejdea şi Dragostea, spunea Sfântul Ioan Evanghelistul. Iar din toate acestea, cea mai mare este Dragostea, care pe toate le crede, toate le suferă, toate le nădăjduieşte. Dragostea care nu cade niciodată. Nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă. Dragostea. Spunea Sfântul Apostol Iacob, Patriarhul Ierusalimului: Duhul să nu-l stingeţi, profeţiile să nu le dispreţuiţi, ţineţi ceea ce este bine, feriţi-vă de orice înfăţişare a răului şi întreg trupul şi sufletul vostru să se păzească fără prihană pentru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. Zilele rele sunt. Ţineţi de Biserică, ţineţi de duhovnicii dumneavoastră şi veniţi neîncetat la Sfânta Biserică. […]

Să rămâneţi alături de Biserică indiferent de ce se spune în mass-media, indiferent de lupta aceasta dusă împotriva Bisericii, împotriva religiei – prezentă în şcoli. Să ţineţi minte că noi trebuie să avem responsabilităţi, nu numai Patriarhul, Sinodul şi ierarhul sau preoţii. Toţi formăm pliroma Bisericii – trupul Bisericii – şi înaintea lui Dumnezeu vom da seamă fiecare dintre noi, să ştiţi. Ştiţi ce rămâne după ce moare omul? Doar calciu. Şi acela doar pentru cei ce s-au sfinţit şi care sunt sfinţi şi n-au putrezit. Restul? Spune Solomon în Vechiul Testament: Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni. Aveţi grijă de suflete şi lucraţi mântuirea sufletelor. În popor se spune o vorbă. Zice: Oricum strici o vorbă. Când spui o vorbă, spune o vorbă bună, să fie spre îmbărbătare, spre ridicare, spre încurajare. Suntem, Doamne, aşa de amărâţi şi de necăjiţi încât nu mai avem nevoie de Biserică, deşi dintr-o perspectivă duhovnicească celor care ne fac ispite şi ne fac greutăţi şi ne scurtează zilele, noi trebuie să le fim recunoscători, pentru că ei ne apropie mai repede de întâlnirea cu Dumnezeu. […]

          Rămâneţi în Sfânta Biserică şi cum spuneau duhovnicii: iubiţi lumea aceasta care a fost făcută bună de Dumnezeu şi pe care o urăşte atât de mult Satana. Citiţi acatistele şi paraclisele, cu urechea la Radio Trinitas; sunteţi obosiţi, târziu în noapte, n-aveţi somn, [aveţi] insomnii, stres, probleme cotidiene, dar ascultăm rugăciunile. Noaptea. Vedeţi, trebuie să dobândim rugăciunea neîncetată, „Rugăciunea inimii” toţi, nu numai episcopii, călugării şi preoţii. Toţi suntem chemaţi la mântuire.” […]

Sursa: E-MAIL