Arhivă

Arhivă Autorului

14 Februarie: Sfințitul Mucenic Valentin

februarie 13th, 2018 Fără comentarii

Sfințitul Mucenic Valentin

În vechile martirologii ale Bisericii Romei, ziua de 14 februarie este dedicată cinstirii sfântului «mucenic Valentin, prezbiterul Romei». Din păcate, datele istorice referitoare la acest sfânt sunt insuficiente.

Martirizarea sa la Roma

Sfântul Valentin a trăit în secolul III, în Roma. Era un preot care îi ajuta pe martiri în timpul persecuțiilor împăratului Claudius II Gothicus. Datorită vituților sale alese și activității sale catehetice, a fost arestat și dus înaintea tribunalului de la curtea împăratului.

– De ce vrei, Valentine, să fii prietenul dușmanilor noștri, refuzând oferta noastră de prietenie, l-a întrebat împăratul. La care el a răspuns:

– Măria ta, dacă ai cunoaște harul lui Dumnezeu, ai fi fost fericit și tu și toată împărăția ta și, renunțând la cultul idolesc, L-ați venera cu toții pe adevăratul Dumnezeu și pe Fiul Său, Iisus Hristos.

Pe când încă vorbea, unul din judecători l-a întrerupt, întrebându-l ce crede despre zeii Zeus și Hermes. Sfântul Valentin a răspuns cu mult curaj:

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

14 februarie: SFÂNTUL AUXENŢIU (Tropar, Viaţa, Canonul)

februarie 13th, 2018 Fără comentarii

TROPARUL SF. AUXENŢIU

14 februarie


În vremea împărăţiei lui Teodosie cel tînăr era în Constantinopol un bărbat cinstit, vestit în rînduiala ostăşească şi în palaturile împărăteşti, cu numele Avxentie, fiu al lui Ada Persul, iscusit în dumnezeiasca Scriptură şi în înţelepciunea cea din afară şi împodobit cu fapte bune. Acela, cunoscîndu-se cu Cuviosul Marchian, care mai pe urmă a fost iconom al Bisericii celei mari, şi cu Ioan monahul cel îmbunătăţit, care vieţuia lîngă biserica Sfîntului Ioan Mergătorul înainte, fiind înaintea cetăţii ce se numea Evdom, împreună cu alţi bărbaţi temători de Dumnezeu, a rîvnit vieţii lor. Deci, lăsînd deşertăciunea lumii acesteia, slava şi gîlceava, s-a făcut ostaş al cerescului împărat Hristos şi, luînd chipul monahicesc, s-a făcut slujitor al Domnului mai întîi în rînduiala diaconiei, apoi în a preoţiei şi a luat putere asupra diavolului ca să-l izgonească din oameni. Pentru aceasta era slăvit în cetatea împărătească; fugind de slava omenească şi dorind slava şi viaţa mai liniştită, a lăsat cetatea cea cu mult popor şi s-a dus la Bitinia. De acolo s-a dus într-un munte pustiu care se numea Oxia şi care era departe de Calcedon, ca la 10 stadii. Iubind acel loc, s-a suit pe un deal şi, stînd pe piatră, şi-a ridicat sfintele mîini, lăudînd pe Dumnezeu şi zicînd: „Tu, Doamne, m-ai sălăşluit deosebi în nădejde”. Şi a locuit în muntele acela, care mai pe urmă se chema după numele lui Avxentie, precum se scrie în viaţa Cuviosului Ştefan, care după aceea a sihăstrit în acelaşi munte şi a pătimit pentru sfintele icoane.

  Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags:

14 Februarie: Cuviosul Ilarion Athonitul (+1864)

februarie 13th, 2018 Fără comentarii

Cuviosul Ilarion Athonitul (+1864)

În octombrie 2002, Sfântul Sinod al Patriarhiei Georgiei a trecut în rândul sfinților pe monahul Ilarion Georgianul (1776-1864), a cărui viață a cunoscut tulburările de tot felul din veacul al XIX-: dispariția Regatului Georgiei, alipirea Georgiei la Rusia țaristă, revoluția greacă din 1821 etc.

AgiosIlarionIbiritis01

                                          Cuviosul Ilarion Athonitul (Iviritul)

Cuviosul Ilarion era de loc din Caucaz (Georgia), din Regatul de Imeretis. S-a născut în 1776, iar părinții lui erau oameni credincioși. Numele pe care l-a primit la botez a fost Iesei.

Încă din fragedă copilărie a crescut sub aripa duhovnicească a fratelui mamei sale, ierodiaconul Ștefan, care era un ascet desăvârșit. A rămas alături de unchiul său în jur de 10 ani. După moartea lui Ștefan, a rămas o perioadă la Mănăstirea Tambakíni, după care s-a întors și a locuit la casa părintească. Dorind să împlinească dorința tatălui său, l-a slujit pe regele de Imeretis, Solomon, viețuind la palat viață ascetică și având îndrumător spiritual pe arhimandritul Gherontie. S-a însurat, după care a fost hirotonit, rămânând preot la palatul regelui. După doar doi ani, soția sa, presvitera Maria, a trecut la Domnul, iar el s-a dedicat în întregime Domnului, prin asceză și rugăciune. L-a urmat pe împăratul Solomon în exil, iar după moartea acestuia, a ajutat-o duhovnicește pe împărăteasă, în exilul ei de la Moscova. Acolo, el a respins propunerea de a accede la funcția de arhiereu și, evitând urzelile funcționarilor de la palat, a plecat în ascuns și s-a retras în pustie.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

13 Februarie: Cuvioşii Sava şi Simeon (Nemania)

februarie 12th, 2018 Fără comentarii

Cuvioşii Sava şi Simeon (Nemania)

Cuviosul Sava a fost fiul Sfântului Simeon, iar acesta din urmă fusese mare conducător al sârbilor (1165-1196) şi a fost, după cum scrie biograful său contemporan, Părintele Iustin Popovici, „apărător al Ortodoxiei şi luptător împotriva ereziilor, om însufleţit toată viaţa de multă credinţă, iubire şi râvnă evanghelică”[1] și a purtat în lume numele Ştefan Nemania. S-a născut în anul 1114 în oraşul Rimnitsa (Podgorita), regiunea Zeta, astăzi Muntenegru. A luptat cu curaj pentru apărarea Ortodoxiei şi a lucrat pentru consolidarea ei în mijlocul poporului, pe care l-a unificat într-un regat. A construit multe biserici, a convocat sinoade pentru înfruntarea ereziilor, a dezvoltat o bogată lucrare filantropică şi a contribuit la consolidarea economică a mănăstirilor şi locurilor de închinare. El şi evlavioasa sa soţie, Ana, fiica împăratului bizantin, o mare iubitoare şi susţinătoare a monahilor, au dobândit mulţi copii[2]. Spre sfârşitul vieţii a devenit şi aceasta monahie la Mănăstirea Studenița, primind numele Ana. Dintre copii, doi au primit cununa sfinţeniei: Sfântul Sava, primul arhiepiscop al sârbilor[3] şi Ştefan al II-lea, Cel Întâi Încoronat, care a fost tuns în monahism cu numele Simon[4].

Sfântul Sava, care a purtat în lume numele de Rastko, a fost rod al rugăciunii părinţilor săi. S-a născut în anul 1169 şi a crescut în frica lui Dumnezeu. De Dumnezeu cinstitorii săi părinţi îl pregăteau de însurătoare atunci când a ajuns la vârsta cuvenită, dar el luase hotărârea să-şi închine viaţa lui Dumnezeu. Dorea să plece în Sfântul Munte, despre care auzea istorii minunate cu nevoitori şi cuvioşi. Însoţit de un monah aghiorit rus, a fugit în Sfântul Munte la vârsta de şaisprezece ani, în ascuns, fără ştirea părinţilor săi, care au fost cuprinşi de mare mâhnire. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Sfântului Pantelimon-Vechiul Rusikón, primind numele Sava. Soldaţii trimişi de tatăl său au intrat în Sfântul Munte pentru a-l găsi şi a-l aduce înapoi, dar s-au întors aducând veşmintele sale princiare şi o scrisoare de mângâiere adresată părinţilor, care doreau să-l aibă lângă dânşii cât mai curând.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

13 Februarie: Bătrânul Codrat de la Caracalu (1859-1940) şi omul aflat în deznădejde

februarie 12th, 2018 Fără comentarii

Bătrânul Codrat de la Caracalu (1859-1940) şi omul aflat în deznădejde

Pe când încă trăia Gheronda Codrat de la Mănăstirea Caracalu, un mirean a venit în Muntele Athos ca să-și spovedească păcate mari. S-a dus acela la Karyés, la părintele Averchie, care avea rucodelie împletirea de metaniere și i-a cerut cu stăruință un duhovnic.

Page_33 copy

Bătrânul Codrat de la Caracalu

Părintele Averchie a socotit de cuviință să-l trimită la Mănăstirea Cutlumuș, care se află în apropiere de Karyés. Era acolo un duhovnic bun, dar aspru în ce privește canoanele, pe care le aplica fără nici o ezitare.

Omul s-a dus la Cutlumuș și s-a spovedit. S-a întors însă de acolo “ca o trestie bătută de vânt”, fără nici un fel de chef, plin de tristețe și mâhnire.

– Ce-ai făcut? Te-ai spovedit? l-a întrebat părintele Averchie.

– Da, părinte, dar…

Părintele Averchie l-a privit. Pelerinul era trist, foarte palid, stăpânit de o tristețe care nu era de la Dumnezeu, ci o aduce diavolul, spre a atrage într-o cursă ucigătoare sufletele oamenilor.

– Ce ai? Spune-mi! Ce-i cu tine?

– Părinte, nu mai există pentru mine viață. Nu trebuie să mai trăiesc. Ar trebui să mă înec, a spus pelerinul cu o durere otrăvită.

Citeşte mai departe…

13 februarie: SFÂNTUL SERAFIM SOBOLEV

februarie 12th, 2018 Fără comentarii

Viaţa Sfântului Ierarh Serafim Sobolev, făcătorul de minuni din Sofia

 
sf_serafim_sobolev
Legături:

Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev), arhiepiscop de Boguciar, în lume Nicolae Borisovici Sobolev, s-a născut la 1 decembrie 1881 în Riazan, Rusia, în familia funcţionarului Boris Matfeevici Sobolev. Mama lui, Maria Nicolaevna, se distingea printr-o credinţă profundă şi o viaţă dreaptă.

,,Din pântecele maicii mele tu eşti acoperitorul meu” (Psalmi 70, 7) spune psalmistul. Aceste cuvinte s-au adeverit în viaţa Sfântului Serafim, chiar de la naşterea sa. Acoperământul lui Dumnezeu s-a întins deasupra lui în toate zilele vieţii sale. Vechiul vrăjmaş al mântuirii noastre, ca şi cum ar fi presimţit ce adversar puternic şi de neînvins va avea în persoana Sfântului Serafim, a încercat să împiedice venirea lui pe lume. Mama lui, în chinuri groaznice, nu putea naşte, iar medicii credeau că e necesară o intervenţie chirurgicală: extragerea secţionată a copilului, pentru a salva viaţa mamei. În acest timp, mama sa şi-a venit în fire şi, aflând decizia medicilor, l-a pus pe soţul ei să-i jure că nu va îngădui uciderea copilului.

Citeşte mai departe…

Sfântul Cuvios Simeon izvorâtorul mir (Ştefan Nemania), mare jupan al Serbiei şi întemeietor al Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos (13 februarie)

februarie 12th, 2018 Fără comentarii

Sfântul Cuvios Simeon izvorâtorul mir (Ştefan Nemania), mare jupan al Serbiei şi întemeietor al Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos

(13 februarie)


Ştefan Nemania, marele jupan la Serbiei, cel ce a întărit ţinuturile sârbeşti, întemeietorul statului sârb slobod de asuprire, apărătorul Ortodoxiei şi stârpitorul ereziilor, s-a botezat mai întâi în Biserica Latină (Romano-Catolică), însă mai pe urmă o părăsi şi intră în Biserica Ortodoxă.

La început el ţinea de greci în cârmuirea statului, iar mai apoi ieşi de sub ascultarea lor şi se făcu de sine stătător.

După ce întări statul şi credinţa ortodoxă din hotarele lui, Ştefan urmă pilda fiului său, sfântul Sava, căci îmbrăcă haina monahală la Mănăstirea Studeniţa în anul 1195, primind numele Simeon. Soţia sa, Ana, se retrase şi ea la o mănăstire de maici unde îmbrăţişă viaţa monahală luând numele Anastasia (pomenită la 21 iunie).

După 2 ani de nevoinţă ca monah la Mănăstirea Studeniţa, sfântul Simeon plecă în Sfântul Munte Athos şi se sălăşlui în Mănăstirea Vatoped împreună cu fiul său, Sava. Tatăl şi fiul îşi petreceau zilele şi nopţile în rugăciune şi postire. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

13 Februarie: Sfântul Simeon Izvorâtorul de Mir (Viaţa, Acatistul, Cuvinte de folos)

februarie 12th, 2018 Fără comentarii

Viaţa Sfântului Cuvios Simeon, izvorâtorul de mir 

sfantul_simeon_izvoratorul_de_mir_2

 

ORNAM1

Sfântul Cuvios Simeon, Izvorâtorul de Mir, numit mai înainte Ştefan Nemanja, este un sfânt de origine sârbă, care a trăit între anii 1113-1199. Viaţa acestuia poate fi împărţită în două mari perioade: prima, domnească, în care a fost mare jupan al sârbilor, iar a doua, monahală, în care a ctitorit Mănăstirea Hilandar şi s-a călugărit, sub numele de Simeon. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 13/26 februarie. 

Ştefan Nemanja, un domnitor sfânt

La începutul secolului al XII-lea, sârbii locuiau în câteva state separate. Tatăl lui Ştefan Nemanja, anume prinţul Zavida de Zahumlje, se trăgea din dinastia conducătoare a statului Raska, cel mai de seamă stat sârb. După un conflict cu fratele său, Zavida a fost trimis în principatul Duklja, un stat sârb de mică importanţă. Se crede că Zavida era fiul lui Uros I, sau al lui Vukan.

Citeşte mai departe…

Categories: Acatiste, Cuvinte de folos Tags:

13 februarie: SFÂNTUL MARTINIAN (Troparul, Viaţa, Canonul)

februarie 12th, 2018 Fără comentarii


SFÂNTUL MARTINIAN

13 februarie

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Martinian

Troparul Sfântului Cuvios Martinian, glasul al 4-lea:

Văpaia ispitelor cu curgerea lacrimilor ai stins-o, fericite şi valurile mării şi pornirile fiarelor înfrânându-le, ai strigat: Preaslăvit eşti Atotputernice, Cel Ce m-ai mântuit de foc şi de vifor.

Citeşte mai departe…

În pridvorul Postului Mare: Săptămâna albă în Biserica Ortodoxă

februarie 11th, 2018 Fără comentarii

În pridvorul Postului Mare :

Săptămâna albă în Biserica Ortodoxă

Gheorghe-Cristian Popa
187658input_file0111914_w747_h800_q100

Începând de astazi am intrat în ultima săptămână care precedă Postul Mare, numită şi Săptămâna albă sau a brânzei. În această săptămână nu se mai consumă carne, iar în zilele de miercuri şi vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză şi peşte. Programul liturgic începe să dobândească elemente specifice postului. Vom vedea în cele ce urmează semnificaţiile simbolico-mistice ale acestei săptămâni, dar şi implicaţiile practice.

Pentru creştinul care, pe lângă faptul că nu consumă carne, şi participă „cu luare aminte” la sfintele slujbe, Săptămâna albă devine o călătorie duhovnicească uşoară, menită să-l pregătească mai bine pentru intrarea în post sau mai degrabă pentru o călătorie mai grea, de 40 de zile, un drum al pocăinţei adânci, care va culmina în bucuria Învierii. Sensul acestei săptămâni este unul profund pedagogic: pe de o parte, de a-l pregăti duhovniceşte pe credincios pentru post, prin intermediul slujbelor care se săvârşesc, iar pe de altă parte, de a-l deprinde cu practica postirii, prin abţinerea de la carne. „Semnificaţia duhovnicească a Săptămânii Lăsatului sec de carne sau a Săptămânii brânzei, cum mai este numită, este o pregătire pedagogică a credincioşilor pentru post. Citeşte mai departe…
Categories: Cuvinte de folos Tags: