Arhivă

Arhivă Autorului

Stareţul Petroniu, un călugăr desăvârşit (†22 februarie 2011)

februarie 21st, 2019 Fără comentarii

Stareţul Petroniu, un călugăr desăvârşit

Părintele Daniel Prodromitul
avva-petroniu-tanase
În anul 1994, pe când eram stareţ la Schitul Vovidenia, în Neamţ, am pornit împreună cu câţiva părinţi într-un pelerinaj, îndreptându-ne către Sfântul Munte. Poposind întâi în insula Corfu, Mitropolitul locului, Timothei, ne-a primit cu multă căldură. Aflând că mergem în Athos, ne-a spus că acolo se nevoiesc trei părinţi romani cu viaţă sfântă: Părintele Dionisie Ignat, Părintele Ioan Gutu de la Colciu şi Părintele Petroniu de la Prodromu. Acelaşi lucru aveam să-l mai aud pe drum de la încă doi părinţi greci, aşa că, odată ajuns în Sfântul Munte, am dorit mult să le sărut mâna, să le cer binecuvântarea şi să-i rog să mă poarte în rugăciunile lor. Cu ajutorul Domnului, aşa s-a întâmplat.

Părintele Petroniu Tănase, fostul stareţ al schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos – anul 2004 (Foto: Theodossios Simonopetritul))

Întorcându-mă în ţara însă, am luat din Sfântul Munte un dor după aceste locuri pline de har. După doi ani am primit din nou binecuvântarea să vin în Athos pentru o vreme, ca să mă liniştesc sufleteşte. Cu câteva zile înainte de a pleca, am ajuns la Preasfinţitul Gherasim Putneanul, cel care m-a hirotonit, şi i-am spus dorinţa mea. Iar el mi-a răspuns: „Dacă mergi şi faci ascultare de Petroniu, la sfârşitul vieţii nu vei mai trece prin vămi, vei zbura direct la Cer!” Citeşte mai departe…

Categories: Mari duhovnici Tags:

Sfântul Inochentie al Odessei: Oamenii trândavi

februarie 21st, 2019 Fără comentarii

Oamenii trândavi

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei depărtează-l de la mine!

Ne-am fi putut aştepta ca marele nevoitor al lui Hristos să-şi înceapă rugăciunea prin cererea de a-i fi îndepărtată de la el oricare altă patimă, numai nu trândăvia.

Căci trândăvia, în accepţiunea noastră, nu este ceva prea important şi periculos. Unii chiar au tendinţa să o creadă stare de invidiat. Dar omul lui Dumnezeu priveşte lucrurile altfel. El vede în trândăvie primul duşman al mântuirii lui. De aceea I se roagă mai întâi de toate Domnului să-l elibereze de duhul trândăviei.

Dar ce face rău omul trândav, de vreme ce nu face nimic? Tocmai faptul că nu face nimic, căci omul trebuie mereu să facă ceva. Intr-adevăr, dacă Fiul iui Dumnezeu spune despre Sine însuşi şi despre Tatăl Său: Tatăl Meu până acum lucrează; si Eu lucrez (Ioan 5, 17), oare omul ar trebui să se dădea la trândăvie? Dinamica este scopul existenţei noastre, tocmai pentru aceasta ne-a fost dată viaţa; pentru aceasta am fost înzestraţi cu capacităţi.

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:

Sfântul Grigorie Palama: Omilie la parabola evanghelică a vameşului şi a fariseului

februarie 21st, 2019 Fără comentarii

Omilie la parabola evanghelică a vameşului şi a fariseului

1. Izvoditorul a toată răutatea, cel ce lesne năs­coceşte răul, este în stare să zdruncine dintru înce­put, prin deznădejde şi necredinţă, chiar temeliile virtuţii aşezate în suflet; de asemenea, este în stare să atace zidurile înălţate ale casei virtuţii, prin delă­sare şi nepăsare. Ba mai mult, el poate dărâma, prin mândrie şi nechibzuinţă, acoperişul deja clădit al faptelor celor bune. Dar opriţi-vă, nu vă înfricoşaţi! Căci este mai născocitor în fapte bune cel cucernic şi virtutea are îndestul de multă tărie pentru a se îm­potrivi răului, ca una ce se îmbogăţeşte de Sus cu darurile şi cu legământul Aceluia Care are putere peste toate şi Care dăruieşte tărie, prin bunătatea Sa, tuturor celor ce îndrăgesc virtutea, astfel încât să rămână nu numai nezdruncinată virtutea de relele uneltiri de multe feluri pregătite de către cel potriv­nic, dar să şi poată scula şi întoarce pe cei ce au că­zut în prăpastia relelor, ca apoi să-i aducă în chip lesnicios la Dumnezeu, prin pocăinţă şi smerenie.

2. Pildă şi înfăţişare îndestulătoare a acestora es­te că vameşul [din parabola evanghelică] fiind strângător de dăjdii şi petrecându-şi viaţa oarecum în străfundul păcatului, s-a făcut părtaş numai prin cu­vânt celor ce vieţuiau în virtute, şi aceasta în scurt timp. El este astfel uşurat şi se înalţă şi calcă peste toată răutatea, fiind trecut în ceata celor drepţi, în­dreptăţit de către însuşi Judecătorul cel nemitarnic. Şi chiar dacă fariseul s-a fost osândit prin cuvânt, totuşi el fiind fariseu, şi socotindu-se pe sine că este cineva, dar nefiind drept cu adevărat, grăieşte cu în­drăzneală puzderie de vorbe, dintre care nu puţine au stârnit mânia lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…

21 februarie: Sfântul Eustathie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari

februarie 20th, 2019 Fără comentarii

Sfântul Eustathie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari

Sf Evstatie, Arhiep Antiohiei

Sfântul Eustathie al Antiohiei, Minologhionul Împaratului Vasile al II-lea, sec. al XI-lea

Sfântul Eustathie s-a născut în anul 260 în Sidi, ținut al Pamfiliei (unii, însă, consideră că era de fel din cetatea Fillipi a Macedoniei). El fost una dintre marile personalități bisericești ale veacului al III-lea şi s-a distins prin lupta și răbdarea lui pentru învățătura dreaptă a Evangheliei. La început, în perioada în care a luat parte la Sinodul Ecumenic de la Niceea, Sfântul Eustathie a slujit ca episcop în cetatea Berrias din Siria, iar în anul 323 a fost ales Arhiepiscop al Antiohiei Mari.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

21 februarie: Icoana Maicii Domnului Kozelsciansk

februarie 20th, 2019 1 comentariu

Icoana Maicii Domnului Kozelsciansk (21 februarie)

Această icoană fu proslăvită pentru harul facerii de minuni la sfârşitul veacului al XIX-lea, chiar dacă este mai veche de atât. Obârşia icoanei este necunoscută, ştim despre ea numai că a fost făcută în Italia şi a fost adusă în Rusia  de una dintre însoţitoarele împărătesei Elisabeta (1741-1761).

Cea care avea icoana se căsători cu un militar din Ucraina, luând icoana cu sine. În veacul al XIX-lea, a aparţinut familiei contelui Vladimir Kapnist, care o păstra cu evlavie în satul Kozelscina, guberia Poltava. În Săptămâna brânzei a Postului Mare din anul 1880, Maria, fiică a contelui Vladimir, îşi fractură piciorul. Doctorul satului spuse că nu este grav.  Nici dorctorul Grube, vestit chirurg din Harkov, nu socoti accindentul grav, punând numai un pansament şi recomandând băi fierbinţi şi suplimente de fier. Pentru că Maria mergea anevoios, i se făcu un pantof special cu benzi din metal pentru piciorul vătămat. La sfârşitul postului, nu se văzu nici o ameliorare. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

Arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna: Citind în fiecare zi Laudele, ne aşezăm în rând cu sfinţii şi cu îngerii

februarie 19th, 2019 Fără comentarii

arhim._melchisedec_velnic_staretul_manastirii_putna

Răspunsuri oferite de arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna şi exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

Preacuvioase părinte, care sunt cele Şapte Laude şi cum se săvârşesc?

Laudele sunt slujbele bisericeşti zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Ele sunt şapte la număr, urmând cursul liturgic al zilei: Ceasul al nouălea, Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia cu Ceasul întâi, Ceasul al treilea, Ceasul al şaselea. Sfânta Liturghie nu face parte dintre Laude. Numărul Laudelor respectă o veche şi îndelungată tradiţie în Biserica noastră, având originea în Vechiul Testament. Sfântul Împărat şi Prooroc David spune: „De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale” (Ps. 118, 164), şi iarăşi: „Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu” (Ps. 54, 19). Numărul şapte simboliza desăvârşirea, permanenţa. De aceea, încă din perioada apostolică s-au rânduit aceste slujbe zilnice, pentru ca prin ele oamenii să se asemene îngerilor, care laudă neîncetat pe Dumnezeu.

Care dintre acestea pot fi „săvârşite” de credincios în cadrul rugăciunii particulare?

În timpul nostru, ele se săvârşesc zilnic şi complet doar în mănăstiri şi în catedrale. Un creştin nu poate să fie prezent totdeauna în biserică, fie pentru că obligaţiile familiale sau de serviciu nu îi permit, fie din lipsa unei biserici unde Laudele să se săvârşească zi de zi. În această situaţie, pentru folosul sufletesc, atunci când creştinul ortodox nu poate participa la slujbele ce se săvârşesc în biserică cu preot, el poate să le citească singur, din Ceaslov sau din cărţile de rugăciuni mai bogate, cu menţiunea că în locul cuvintelor preotului se rosteşte: „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”. Se recomandă în special citirea Miezonopticii, a Ceasurilor şi a Pavecerniţei, împreună cu cei şase psalmi de la Utrenie şi psalmii de la Vecernie.

Care este importanţa şi folosul rostirii lor?

Sfântul Ioan Scărarul spune: „Rugăciunea este susţinătoarea întregii lumi”. Participarea la slujbele din sfintele lăcaşuri şi rostirea Laudelor în particular sunt lucrurile care ne unesc pe noi, credincioşii, în mod tainic, în lucrarea sfinţitoare a Bisericii. Citind în fiecare zi Laudele şi canoanele de rugăciune din Minei, Triod sau Penticostar, intrăm în timpul liturgic al Bisericii, ne aşezăm în rând cu sfinţii şi cu îngerii. Pentru că fiecare slujbă şi fiecare sărbătoare sunt astfel aşezate, prin inspiraţia Sfântului Duh, astfel încât să ne înscrie pe noi în urcuşul duhovnicesc şi să înaintăm spre desăvârşire. Lucrarea aceasta duhovnicească este o trăire a prezenţei lui Dumnezeu, este o rugăciune neîncetată, care devine susţinătoarea lumii întregi şi lucrul cel mai de seamă pe care îl poate înfăptui omul pe pământ.

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

TRIODUL, RÂVNITOARE PREGĂTIRE PENTRU ȊNVIERE

februarie 19th, 2019 Fără comentarii

D Vamesului si a fariseului

TRIODUL, RÂVNITOARE PREGĂTIRE PENTRU ȊNVIERE

Cu Duminica Vameşului şi a Fariseului a început perioada liturgică a Triodului. A început să adie a post şi de aceea trebuie să ne pregătim cum se cuvine pentru această călătorie. Noi toţi trebuie să luăm aminte la faptul că postul a fost rânduit spre pocăinţă şi spre îndreptarea vieţii. Să pornim cu bucurie şi cu nădejde că ne va aduce folos şi că vom primi ajutorul lui Dumnezeu ca El să deschidă uşa inimii noastre împietrite şi astfel să ajungem la Dumnezeu prin uşile milostivirii Lui. O scurtă radiografie liturgică a acestei perioade face în interviul ce urmează părintele lector dr. Marian Mihai, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti.

Părinte profesor, înainte de a intra în registrul specific perioadei liturgice pe care tocmai am început-o, spuneţi-ne câteva cuvinte despre ce înseamnă pentru fiecare dintre noi timpul bisericesc şi cum ar trebui să ne aşezăm, să ne pregătim.

Prin întocmirea fiecărui an bisericesc şi prin toate rânduielile liturgice din cadrul cultului creştin, Biserica urmăreşte ca Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi lucrarea Sa mântuitoare să fie prezente în mod tainic, real şi continuu în viaţa fiecăruia dintre credincioşii ei, care caută mântuirea sufletului şi viaţa veşnică.

După mărturia nemincinoasă dată de Domnul nostru Hristos: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului“, suntem încredinţaţi că în lumea aceasta nu există clipă pentru orice făptură umană în care Dumnezeu să nu fie cu noi.

„Cu noi este Dumnezeu…“, câtă bucurie, mângâiere şi siguranţă poate avea omul, căci nu este singur; singurătate care, după mărturiile multora, este cea mai grea boală.

Şi dacă Dumnezeu este cu noi, Biserica, în înţelepciunea ei, a rânduit ca în timpul unui an bisericesc să fie reînnoite întreaga viaţă şi activitate a Domnului în toate cele trei laturi ale activităţii Sale: cea de Învăţător, cea de Arhiereu, cea de Împărat, şi în felul acesta omul să-L caute pe Dumnezeu, să-I urmeze Lui: să petreacă în el cu Dumnezeu.

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, Interviuri Tags:

APELUL UNUI EPISCOP UCRAINEAN CĂTRE ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE ȘI CĂTRE UNIUNEA EUROPEANĂ (VIDEO, EN, Update RO)

februarie 18th, 2019 1 comentariu

Un apel către Organizația Națiunilor Unite şi către Uniunea Europeană a făcut printr-un mesaj video, Şeful Reprezentanței Bisericii Ortodoxe a Ucrainei – Patriarhia Moscovei pe lângă Organismele Legislative Europene, Episcopul Victor.

„Credincioşii ortodocşi din Ucraina sunt prinşi ȋn jocurile politice ale persoanelor de stat, fapt care a dus la nenumărate conflicte pe motive religioase”- declară ȋn mesajul său Episcopul Victor.

Episcopul mai subliniază: „Din partea credincioşilor Bisericii Ortodoxe din Ucraina adresez un apel către toți reprezentanții interesați ai organismelor internaționale. Biserica noastră este cea mai mare din Ucraina, cu peste 12.000 de biserici. Bisericile şi mănăstirile noastre sunt vizitate de milioane de cetățeni ai Ucrainei, care ȋşi iubesc țara şi se roagă zilnic pentru ȋncetarea războiului şi instaurarea păcii ȋn patria lor.”

„Astăzi, ȋnsă, bisericile noastre sunt ocupate cu forța, credincioşii sunt bătuți, iar demnitarii guvernamentali ȋi obligă pe clerici, folosindu-se de metoda intimidării și amenințării, să treacă la noua Biserică, care este sprijinită de către Preşedintele Ucrainei, Petru Poroşenko” – adaugă Episcopul Victor.

Puteți urmări mesajul Preasfinției Sale ȋn limba engleză (cu traducere ȋn limba română): 

Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr

Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ http://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea http://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.

Legături: 

19 februarie: Sfântul Cuvios Teodor de la Sanaxar, Rusia

februarie 18th, 2019 Fără comentarii

Sfântul Cuvios Teodor de la Sanaxar, Rusia (19 februarie)

sf-cuv-teodor-ctitorul-man-sanaxar

Acesta s-a născut în anul 1719, primind la Botez numele Ioan. Părinţii săi îl învăţară încă din fragedă pruncie cu osârdie legea lui Dumnezeu şi viaţa cea îmbunătăţită. Pe când avea 4 ani, Ioan rămase orfan de mamă. Curând, tatăl său se recăsători, iar mama sa vitregă îl învăţă pe Ioan duhul credinţei şi al evlaviei.

La vârsta cuvenită, intră în regimentul de gardă din Sankt Petersburg unde, pentru sârguinţa sa, fu numit sergent. Viaţa slobodă din capitală îl ademeniră, însă Domnul cel iubitor de oameni nu voi ca Ioan să piară în dezmăţ, ci îl învrednici că vină la pocăinţă, căci la una dintre petrecerile zgomotoase, unul dintre camarazi muri, fapt care îl zgudui din temelii pe Ioan. Pentru aceasta se hotărî să lase tot şi să plece departe de zarva deşartă a lumii, în liniştea pustiei pentru a sluji numai lui Dumnezeu. După câteva zile de drum, în apropiere de Iaroslav, se întâlni cu unchiul său care din pricina hainelor ponosite nu îl recunoscu pe nepotul său. Atunci Ioan, simţindu-se iară ademenit de stralucirea înşelătoare a lumii pe care o părăsise, se rugă, îşi făcu fără şovăială semnul crucii şi merse mai departe, spre adâncul codrilor de la miazănoapte. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

19 februarie: Sfânta Filothea, protectoarea Atenei

februarie 18th, 2019 Fără comentarii
Sfânta Filothea, protectoarea Atenei (19 februarie)
  Fótis Kóntoglou 
19 febr, sf.filoteia_din_atena
 

Sfânta Filothea s-a născut în Atena din părinţi nobili, fiind singurul copil al lui Anghelos şi al Syrígnei Benizélos. Numele de Filothea l-a primit când a devenit călugăriţă, însă primul ei nume a fost Revoúla. Mama sa era stearpă şi Îl ruga stăruitor pe Dumnezeu să îi dăruiască cu copil; astfel, într-o noapte a văzut ieşind din icoana Maicii Domnului o lumină puternică care a intrat în pântecele ei. Cu adevărat, lumina aceea a fost sufletul sfinţit al fiicei ei care s-a născut după nouă luni. De mică, prin purtările şi trăirile ei, sfânta vestea cine avea să devină mai târziu, împodobită fiind cu toate virtuţile. În evlavie o avea ca îndrumătoare pe însăşi maica sa, care era o femeie foarte credincioasă.

19 febrsf_cuvioasa_filoteia_din_atenaSfânta Filothea într-o icoană din 1703. Pe fâşia de pergament pe care o ţine în mână putem citi: „Iubiţi-L pe Dumnezeu şi veţi afla har veşnic, nimic să nu doriţi mai mult decât dragostea Lui”.

Ajungând la vârsta de 12 ani, un boier al locului a cerut-o de soţie, dar tânăra nu dorea să se căsătorească. Însă, pentru că părinţii ei o rugau, sufletul ei sensibil nu a îndurat să îi mâhnească neascultându-i; în cele din urmă a primit să se mărite cu acel om bogat, care era însă foarte sărac cu sufletul, pervers şi rău. Trei ani a trăit cu el Revoúla făcând răbdare atunci când se purta grosolan cu ea, până în ziua când bărbatul ei a murit şi ea a rămas văduvă. Părinţii au dorit să o căsătorească din nou, dar ea le-a spus răspicat că se va face călugăriţă. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags: