Lupta romanilor din Transilvania pentru a ramane in Biserica stramoseasca si persecutiile neintrerupte
(Partea a II-a)
Citiţi mai întâi: PARTEA I
,,Dacă M
-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni’’ sunt cuvintele Mântuitorului ce s-au împlinit încă o dată. De data aceasta cei prigoniţi au fost românii din Transilvania. Aşa cum arătam în articolul precedent, românii ortodocşi au avut discernământul pentru a vedea că greco-catolicismul îi îndepărtează de mântuire şi au luat singura atitudine care se cuvenea în acest caz: au stat tare în dreapta credinţă şi nu s-au clintit oricât de grele au fost încercările.
Noua religie nu a fost predicată aşa cum ar fi fost normal dacă vorbim de libertatea de a alege. Românilor li s-a promis acordarea unor drepturi şi privilegii. ,,S-a dat chestiunea pe mâna comandantului militar pentru ca preoţii ortodocşi care nu se vor lăsa convinşi de argumentul privilegiilor, să fie convinşi cu argumente militare. Vom vedea mai încolo cum a înţeles puterea militară să împlinească ordinul imperial şi să realizeze opera de ,,convertire” a românilor ortodocşi la catolicism.’’ Părintele Dumitru Stăniloae
Într-o cerere către împărăteasă, românii din Ardeal se plâng, în august 1750, că din toate satele au fost arestaţi preoţi şi credincioşi. Acestora nu li s-au dat drumul decât după ce ,,preoţii au prestat jurământ că nu vor mai săvârşi liturghia, cu atât mai puţin botezul sau alte slujbe până nu vor trece la unire, iar credincioşii că nu se vor mai plânge la Maiestatea sa din cauza aceasta”. Deci acestă plângere aducea după sine întemniţarea. ,,În curs de şapte ani, rnai multe mii de persoane au murit nebotezate, nemărturisite şi necuminecate. Căci îndată ce un preot făcea aceasta, i se confiscau toate bunurile, ceea ce a atras după sine, că un mare număr din ei şi din noi au fugit în Turcia” (în Muntenia). Cu toate acestea, credincioşii ,,sînt hotărâţi să-şi jertfească trupul şi viaţa şi bunurile lor, pentru religia lor.” Aceeaşi stare de spirit o întâlnim şi la românii din Răşinari. Aceştia declarau într-o anchetă din aprilie 1745, după ce tot poporul venise la Sibiu ca să protesteze împotriva trimiterii lui cu forţa la preoţii uniţi ,,că ei mai bine se lasă omorâţi cu toţii, ori se împărtăşesc în loc de paşti cu muguri de stejar, decât să meargă la biserică o dată cu preoţii uniţi.” (Protocolul magistratului din Sibiu, şedinţele din 19, 21, 22 şi 27 aprilie şi din 11 iunie 1745). Continuă să citești
Σύμφωνα με αποκλειστικές πληροφορίες της «Romfea.gr», πριν από λίγες ώρες παραιτήθηκε ο Επικεφαλής της OCA της Αμερικής Μητροπολίτης Ιωνάς .