7 septembrie: Sfântul Mucenic Sozont din Licaonia, Turcia

Sfântul Mucenic Sozont din Licaonia, Turcia

(7 septembrie)

Acesta se trăgea după neam din Licaonia, Asia Mică (Turcia de astăzi) şi a trăit în timpul împărăţiei lui Dioclețian, către anul 304. Înainte de a primi sfântul botez se numea Tarasie şi era păstor de oi.

De la păstorit el învăţă arta de a paşte oile duhovniceşti şi aduse un mare număr de păgâni la credinţă prin propovăduirea sa.

Odată, păscând oile pe lângă un izvor unde se afla un stejar mare, adormi cu somn dulce şi avu o vedenie dumnezeiască, care îl chema pe el la nevoinţa mucenicească, şi i se mai spuse că acel loc are să fie multora de folos, pentru că se va sfinţi cu darul cel ce se coboară de Sus şi mulţi vor afla mântuire printr-însul şi vor preamări Sfânta Treime. Deci, sculându-se din somn bunul păstor, încredinţă altora oile şi lăsă în locul acela arcul său şi 3 săgeţi spre pomenirea sa, iar el singur intră în cetatea Pompeiopol (sau Cilicia, de asemenea, Turcia de astăzi) şi văzu păgânătatea ce se înmulţea şi sfânta credinţă scăzând, şi îl duru inima de aceasta.

Intrând în capiştea idolească, unde se găsea un idol de aur, luă de la dânsul o mână şi, sfărâmând-o, o împărţi săracilor. Apoi fiind mare tulburare în cetate pentru mâna cea de aur care se luase de la idol, mulţi erau cercetaţi şi chinuiţi. Însă sfântul Sozont, nevrând ca altcineva să pătimească pentru vina lui, merse singur la ighemonul Maximian şi dându-se pe faţă zise:

– Eu sunt cel ce am luat mâna idolului vostru, pe care am zdrobit-o, iar aurul l-am dat celor ce aveau trebuinţă.

(Sursă: http://pravicon.com/)

Fiind cercetat pentru ce a îndrăznit a face un lucru ca acela şi a aduce necinstire idolului lor, acesta răspunse:

– Am făcut aceasta ca să vă încredinţaţi de puterea cea slabă a idolului vostru. Când am luat mâna de pe dânsul, el nu s-a împotrivit. Să fi zis ceva! Nici că l-a durut şi nici nu a suspinat. Şi cum putea să se împotrivească fiind mut şi fără de suflet? Că de ar fi fost Dumnezeu adevărat şi viu, mi s-ar fi împotrivit şi nu s-ar fi lăsat să-i fac rău. Iar eu, cunoscându-l pe el că este idol, iar nu Dumnezeu, i-am sfărâmat mâna; ba încă era să-l zdrobesc cu totul, ca să nu vă mai închinaţi lucrului celui făcut de mâini omeneşti care, deşi are ochi, urechi, mâini şi picioare, nici nu vede, nici nu aude, nici nu grăieşte, nici nu pipăie, nici nu umblă şi nici nu poate să-şi ajute lui ceva, când l-ar bate cineva sau l-ar preface în bucăţi.

Auzind aceasta, ighemonul porunci ca să-l lungească pe el fără milă. Deci, mai întâi, îl spânzurară şi cu drugi de fier peste coaste îl strujiră.

Miniatură săvârșită în veacul al XI-lea la Constantinopol și aflată în Biblioteca Britanică din Londra, Anglia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Apoi încălţându-l cu încălţăminte de fier care avea piroane ascuţite pe dinăuntru, îl porniră prin cetate, iar sfântul preumblîndu-se astfel, slăvea pe Hristos Dumnezeu.

Miniatură din anul 985 săvârșită la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia

(Sursă: http://pravicon.com/)

După aceasta, iarăşi îl spânzurară pe lemn şi cu toiege de fier foarte tare îl bătură, încât nu numai trupul, ci şi oasele i le sfărâmară.

Frescă din anul 1547 aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

În acele munci sfântul îşi dădu duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Văzându-l pe el prigonitorii că murise, îl luară de pe lemn, după porunca ighemonului şi făcură foc mare ca să-i ardă trupul pentru a nu fi cinstit de credincioşi. Şi când aruncară în foc trupul lui cel mult pătimitor, deodată se făcură fulgere şi tunete groaznice şi căzu ploaie mare cu grindină, încât îndată focul se stinse. Iar poporul ce se afla acolo se răspândi de frică şi rămase trupul sfântului întreg.

Şi, venind noaptea, credincioşii vroiau să ia sfintele lui moaşte, dar nu puteau fiind întuneric mare. Şi mâhnindu-se ei foarte tare de aceasta, iată în miezul nopţii, o lumină din cer străluci peste cinstitele moaşte pe care, luându-le credincioşii, le îngropară cu cinste. Iar de la mormântul lui multe minuni se făceau şi nu numai de la mormânt, ci şi de la izvorul cel de sub stejar, unde sfântul, dormind, avusese vedenia aceea. Asemenea felurite tămăduiri se dau bolnavilor, cu darul lui Hristos şi cu rugăciunile sfântului pătimitor. Pentru aceea, mai pe urmă se zidi acolo o biserică în numele lui.

Sfântului mucenic Sozont din Licaonia i se mai spune, după locul pătimirii sale, din Pompeiopol sau din Cilicia.

+ * + * +

Mântuindu-te prin credinţă, Sfinte Mucenice Sozont mult nevoitorule, te-ai făcut liman de mântuire pentru cei înviforaţi, cu rânduiala de mai înainte a lui Hristos Dumnezeu. Că izvorăşti râuri de tămăduiri pentru cei ce doresc şi potoleşti totdeauna aprinderea bolilor. Pentru aceasta, Dumnezeiască pomenirea ta cu credinţă o cinstim.(Sedelna Sfântului ce se citește la Utrenie, glasul al 4-lea)

Râu de viaţă câştigându-te acum Biserica lui Hristos pe tine, mucenice, cu râurile sângiurilor nevoinţelor tale se adapă ca şi cu nişte ape dulci şi cu bună cuviinţa minunilor tale totdeauna se înfrumuseţează.

Aflat-ai răsplătire nevoinţelor şi chinurilor tale, cugetătorule de Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor, întru care adu-ţi aminte, Prealăudate Sozont şi de cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea sfântă.(Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Întregul canon al Sfântului Mucenic Sozont poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-mucenic-sozont (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/)