Mulți dușmani ai Bisericii doresc să lase Biserica fără clerici și părinți instruiți, așa încât să o poată ataca și denigra cu ușurință. Este foarte semnificativ în acest sens ceea ce a întreprins împăratul Iulian Apostatul: una dintre primele măsuri pe care le-a luat împotriva creștinilor a fost să le interzică să se instruiască. Cunoștea rezultatele pe care le aducea după sine un asemenea regim. Dar, desigur, Domnul nu a îngăduit aplicarea acestei dispoziții și a celorlalte uneltiri dure de prigonire a creștinilor.

Părerea Părinților din vechime era aceasta: creștinii sunt datori să studieze și să fie oameni cultivați. Această atitudine a definit și viața Părintelui Epifanie Theodoropoulos. El stăruia asupra necesității educației, atât în ce îl privea pe el însuși, cât și pe fiii lui duhovnicești care aveau posibilitatea de a se instrui.

După părerea mea, studiul și instruirea ne oferă posibilitatea să cunoaștem și să aprofundăm Sfânta Scriptură și scrierile patristice. Lipsa cunoștințelor adecvate îl conduce pe creștin la o tâlcuire incompletă și incorectă a scrierilor sfinte și uneori îl face să recurgă la soluții ermeneutice cu totul hilare.

De multe ori, Starețul nostru ne prezenta exemple de asemenea tâlcuiri hilare ale unor oameni care aveau zel, e drept, dar nu și instruirea necesară. Aceștia exprimau păreri fanatice și promovau, din pricina lipsei de instruire, propriile lor nerozii ca fiind tâlcuiri patristice sau biblice.

Un zelot incult, ne spunea Gheronda Epifanie, nu cunoștea nici măcar numelePidalionului, zicându-i Vidalion: