Cuvioasa Severa din Trier,
egumenă († cca 646)
Când Sfântul Modoald a întemeiat Mănăstirea Sfântul Semforian pe malul râului Moselle din Trier, s-a pus problema cine va fi îndrumătoarea experimentată a surorilor adunate în aceasta. După cum avea să scrie mai târziu însuşi sfântul episcop, el nu a găsit o femeie mai virtuoasă în oraş decât sora lui, Severa. Încă din copilărie, sfânta a năzuit spre slujirea lui Dumnezeu, a respins numeroase cereri în căsătorie şi şi-a păstrat curăţia pentru Domnul.
Toată viaţa ei de până la intrarea în monahism nu s-a deosebit cu nimic de viaţa conformă rânduielilor monahale: sfânta petrecea ziua muncind, iar noaptea – în rugăciune. Mânia nu i-a întunecat chipul niciodată. La fel de primitoare şi de milostivă era şi faţă de puternicul conte al francilor şi faţă de ultimul sărac. După primirea cârjei de egumenă, cu înţelepciune şi blândeţe a păscut turma încredinţată ei, învăţându-le pe surori mai mult prin exemplul ei decât prin cuvânt poruncitor. Ea venea prima la biserică la slujbă şi pleca ultima, niciodată nu şi-a îngăduit sieşi să aibă mai mult decât aveau surorile ei. Mai mult decât atât, ea se înfrâna de la toate, chiar şi de la hrană şi somn. Când, după munci, monahiile se odihneau în chiliile lor, maica Severa cu râvnă şi cu rugăciune îndeplinea cele mai murdare şi grele ascultări, ca să se smerească pe sine şi să împlinească cuvântul lui Hristos despre faptul că cel care vrea să fie întâiul să fie tuturor slujitor. Continuă să citești
