Cugetări ale Fericitului Augustin

Doamne Dumnezeu meu, dăruieşte-mi mie ca din toată inima mea să te doresc pre Tine! Dorindu-te, să te caut! Căutându-te, să te aflu! Aflându-te, să te iubesc! Şi iubindu-te, de răutăţile cele ce sunt întru mine să mă izbăvesc! Şi izbăvindu-mă, să nu mă mai întorc iarăşi la aceleaşi.

Doamne Dumnezeul meu dă pocăinţă sufletului meu, umilinţă inimii mele, izvor de lacrimi ochilor miei,  şi mâinilor mele necruţată dare de milostenie.

Împăratul meu, stinge poftele trupului cele aprinse întru mine,  şi aprinde focul dragostei  Tale.

Izbăvitorul meu, risipeşte de la mine pre duhul mândriei, şi cu milostivire dă-mi mie bogăţia bunătăţii Tale.

Mântuitorul meu, întoarce de la mine mânia urgiei Tale şi milostivindu-Te, îngrădeşte-mă pre mine cu zeaua răbdării.

Ziditorul meu, smulge din sufletul meu toată amărăciunea cea putredă, şi dulceaţă de blândeţe dă cugetului meu.

Părinte al Îndurărilor şi al milei, dăruieşte-mi mie credinţă neclintită, nădejde neruşinată, dragoste neîncetată.

Povăţuitorul meu, abate de la mine toată deşertăciunea, a minţii nestatornicie, a inimii răspândire, a gurii bârfire, a ochilor înălţare, a pântecelui nesaţiu, a aproapelui defăimare, fărădelegea clevetitorilor, zădărârea iscodirii, dorinţa îmbogăţirii, răpirea silniciei, pofta slavei deşarte, măiestria făţărniciei, vicleşugul măgulirii, defăimarea săracilor, necăjirea neputincioşilor, aprinderea iubirii de argint, otrava zavistiei,  moartea hulii.

Făcătorul meu, taie de la mine neînţelegerea, nemulţumirea, pizma, neliniştirea, lenevirea, adormitarea, trândăvia, a cugetului amorţire, a inimii împietrire, a minţii îndrăzneală, a năravurilor neânblânzire şi cruzime, pe cea către lucrurile bune nesupunere, pe cea către sfătuiri împotrivire, ne înfrânarea limbii,  răpirea de la cei ce sunt lipsiţi, necazul către cei ce sunt în sărăcie, clevetirea asupra celor nevinovaţi, ne purtarea de grijă pentru cei ce sunt sub mine, asprimea cea către slugi,  nedragostea cea către prieteni, sălbăticimea cea către vecini.

„Dumnezeul meu mila mea!” La Tine căzând prin cel iubit Fiul Tău, mă rog, dă-mi fapte de milostenie, dă-mi blândeţea năravului, să o am către toţi cu osârdie, cu cei necăjiţi împreună să pătimesc, pe cei amăgiţi, cele cuviincioase să-i sfătuiesc, celor ce sunt în nevoi să le ajut,  celor ce sunt în lipsă să le dau, pe cei mâhniţi să-i mângâi, pe cei strâmtoraţi să-i uşurez, pe cei săraci să-i ocrotesc,  pe cei ce plâng să-i mângâi, datornicilor mei să le las, pe cei ce îmi greşesc mie să-i iert, pe cei ce mă urăsc pe mine să-i iubesc, şi în loc de rele, bune lor să le răsplătesc:

Pre nimeni să nu defaim,  pre toţi să-i cinstesc, celor buni să le urmez, de la cei răi să mă abat:  Fapta bună să o fac, şi de la răutate să mă depărtez. Dă-mi întru rele întâmplări răbdare, iar întru bune întâmplări înţelepciune. Pune Doamne pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele: Ps, 104, 3. Dă-mi mie să calc pre cele de pre pământ, şi să însetez de cele din cer.

Fericitul Augustin, Cugetări