Troparul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, glasul 1:
Fiu al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tau din Patra chemi popoarele la Dumnezeu şi atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.
Cântarea 1, glasul 1
Irmos: Lui Dumnezeu, Celui Ce…
Stih: Sfinte Apostole Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu trestia Evangheliei din adâncul rătăcirii scoţând, Sfinte Andrei Prealăudate, tu ai prins popoare precum ţi-a făgăduit Hristos, Cel Ce te-a învăţat a prinde pe oameni ca pe nişte peşti.
Stih: Sfinte Apostole Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce este stâlp al credinţei, scaunul învăţăturilor celor adevărate ale lui Hristos, Sfântul Andrei cel de Dumnezeu insuflat, toate marginile pământului astăzi le cheamă, să facă prăznuirea de fiecare an. Deci să ne adunăm toţi credincioşii. Continuă să citești
Troparul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, glasul 1:
Fiu al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu şi atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.
Cântarea 1, glasul 1
Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare…
Stih: Sfinte Apostole Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sufletul meu cel tulburat de gânduri şi de cuvinte, curăţeşte-l cu Dumnezeiescul har, care s-a sălăşluit întru tine, propovăduitorul lui Hristos, Apostole Andrei. Ca ţie curat să izvorăsc cântare vrednică. Continuă să citești
După obişnuitul început, se zice:
Troparul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, glasul al 4-lea:
Cel ce ai fost dintre Apostoli mai întâi-chemat şi lui Petru frate adevărat, Stăpânului tuturor, Andrei, roagă-te, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.
Condacele şi Icoasele:
Condacul 1
Pe ucenicul cel întâi chemat şi următorul Pătimirilor lui Hristos, pe Andrei apostolul, fratele lui Petru, să-l lăudăm credincioşii, că pe cel ce pe păgâni din înşelăciune i-a întors la botez. Pentru aceasta îi cântăm: Bucură-te, Sfinte Andrei, Apostole!
Icosul 1
Sufletul meu cel tulburat de gânduri şi de cuvinte rele curăţeşte-l cu dumnezeiescul tău dar, care s-a sălăşluit întru tine, propovăduitorul lui Hristos Andrei, ca, fiind curat, cântare vrednică să izvorască aşa: Continuă să citești
*
Acest minunat părinte, trimis de Dumnezeu ca un apostol, pentru a aduce nădejde şi pace neamului românesc ortodox, oprimat şi umilit, din Ardeal, a strălucit în veacul al XIX-lea ca o lumină, pe care vânturile şi furtunile nu au reuşit să o stingă.
S-a născut din părinţi temători de Dumnezeu, proveniţi din aromânii locuitori în Peninsula Balcanică. Familia Şaguna, în care, din voia lui Dumnezeu, a venit pe lume Anastasiu, viitorul Mitropolit al Ardealului, se aşezase în oraşul Mişcolţ, în nord-estul Ungariei. Vrednica sa mamă, Anastasia, a dat numele ei pruncului născut în 20 decembrie 1808. Simţea cu duhul că, aşa cum Naşterea Domnului anunţă deja praznicul Învierii, tot aşa şi Anastasiu, fiul ei, primind numele Învierii, în Ajunul Crăciunului, avea să aducă învierea Ortodoxiei neamului românesc din care făcea parte.
După moartea timpurie a tatălui său, trecut la catolicism, mama sa, Anastasia Şaguna, s-a găsit în faţa necazurilor vieţii cu trei copii: Evreta, Ecaterina şi Anastasiu, încredinţaţi unor aşezăminte de educaţie catolice. Anastasia şi-a crescut însă cu dârzenie exemplară copiii în duhul Ortodoxiei. Astfel că la vârsta de 18 ani toţi cei trei copii ai ei au făcut cerere oficială de reprimire în Biserica străbună. Ortodoxia viitorului mare ierarh este opera credincioasei sale mame, Anastasia. Ziua de 29 decembrie 1826, când Anastasiu Şaguna şi-a declarat, în limba latină, hotărârea de a redeveni ortodox, e tot atât de memorabilă pentru istoria Bisericii Ortodoxe ca şi ziua naşterii lui. Continuă să citești
CÂNTĂRI LA SFÂNTUL APOSTOL ANDREI
Troparul Sf. Ap. Andrei (glasul1)
Fiu al Galileei si frate al lui Petru, dintre pescari in soborul Apostolilor intai ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormantul tau din Patra chemi popoarele la Dumnezeu si atunci ne-ai umplut de bucurie cand in Romania iarasi ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovaduit.mnezeu si atunci ne-ai umplut de bucurie cand in Romania iarasi ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovaduit.
Troparul Sf. Ap. Andrei (glasul al 4-lea)
Ca cel dintre Apostoli mai întâi-chemat și lui Petru frate adevărat, stăpânului tuturor, Andreie, roagă-te, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.
*
*
*
*
Datori suntem a le muţumi sfinţilor apostoli, a-i cinsti şi a-i lăuda neîncetat, căci aceştia s-au osârduit în toată viaţa lor a urma Mântuitorului Hristos aducând la lumina cunoştinţei celei adevărate popoarele de pretutindeni şi astfel făcându-se începători ai dreptei slăviri a lui Dumnezeu până în cele mai îndepărtate pământuri ale lumii. Având temelie osteneala şi râvna sfinţilor apostoli, din veacul I popoarele de pretutindeni începură a-L cunoaşte şi a-L slăvi pe Dumnezeu aducând la rândul lor roadă cu bună mireasmă, pe sfinţii pământului lor. Continuă să citești
După binecuvântarea preotului, se citeşte Psalmul 142, apoi se cântă Dumnezeu este Domnul …
Tropar glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce te-ai înălţat…
Sfinţite Noule Mucenice Filumene, al Bisericii lui Hristos pătimitorule, podoabă sfântă a Fântânii lui Iacov, pe cei ce te laudă umple-i de bucurie şi dăruieşte-le tămăduire şi putere sufletească, să calce cursele celui viclean, căci tu, în vremurile din urmă, viaţa ţi-ai jertfit-o. Continuă să citești
Lui Filumen, arhimandritul aghiotafit,
ucis la 29 noiembrie
în Pământul Sfânt,
de vrăjmaşii lui Hristos
fiind urât.
„Filumen fiind numit
Un părinte cipriot călugărit,
Al Duhului ostaş plin de curaj,
În mijlocul bisericii,
La Fântâna Samarinencei,
Epitrahil purta şi psalmii lui David canta.
Este ceasul Vecerniei, soarele-asfinţeşte,
Lui Hristos cu lacrimi preotul grăieşte. Continuă să citești
În seara zilei de 29 noiembrie 1979 s-au îndreptat spre locul de închinare, l-au imobilizat pe bunul părinte, l-au chinuit cu ură şi l-au maltratat în chip sălbatic. În faţa ochilor săi au devastat biserica, au distrus crucea altarului şi chivotul Sfintei Mese. Apoi i-au pus drept căluş în gură epitrahilul său binecuvântat şi l-au lovit cu securea în cap în chipul crucii. I-au scos un ochi şi i l-au împuns pe celălalt. I-au dislocat maxilarul inferior, i-au tăiat degetele mâinii drepte şi i-au lovit piciorul stâng cu toporul.
Nu vă puteţi închipui ce am simţit când ni l-au dat în primire făcut bucăţele, purtând urmele martiriului. Cinci zile îl ţinuseră în frigider. Când am început să îl îmbrac – pentru că ceilalţi nu puteau, nu sufereau să-l vadă din pricina rănilor pe care le avea –, i-am vorbit ca şi cum ar fi fost viu: „Gheronda al meu, acum să mă ajuţi să te îmbrac, deoarece vezi că sunt singur”. Când am început să-i pun flanela, îndată şi-a coborât singur o mână. Tot aşa a făcut şi cu cealaltă şi de asemenea cu picioarele. I-am strâns picioarele, ca să-l îmbrac, şi când am terminat şi le-a întins singur…
La locul de închinare al Samarinencei, unde s-a petrecut şi tragicul eveniment, arhimandritul aghiotafit Filumen a slujit doi ani şi a făcut demersuri pentru terminarea bisericii. De obicei stătea la locul său „de pază”, împreună cu paznicul locului de închinare, un arab ortodox, care în acea după amiază de 29 noiembrie 1979 nu era prezent, căci închisese şi plecase. Astfel, Părintele Filumen a rămas singur în lăcașul de închinare. La ceasul Vecerniei a coborât scările şi se afla în biserică, adică în Locul Fântânii, unde, îmbrăcat cu epitrahilul, săvârşea slujba. Nu ştim dacă a apucat sau nu să o termine. Atunci, pe neaşteptate, a primit nemilosul topor. Se poate deduce că ucigaşii au acţionat după un plan şi în mod programat, pentru a-şi atinge cu uşurinţă scopul, aşa cum s-a şi întâmplat. Să notăm că la vremea aceea cădea o ploaie torenţială, fapt ce le-a înlesnit criminalilor lucrarea.
Legături:
* * *
Acest cuvios Acachie, a cărui viaţă o mărturiseşte Sfîntul Ioan Scărarul, ca pildă de ascultare – în cuvîntul al patrulea cel pentru ascultare -, din tînără vîrstă lepădîndu-se de lume, a alergat la o mînăstire, din Asia. Îmbrăcîndu-se în chipul monahicesc, petrecea viaţa pustnicească, simplu fiind, dar înţelept. Şi era în acea mînăstire un bătrîn trîndav şi foarte mînios.
Acesta, nu se ştie cum – zice Sfîntul Ioan Scărarul – a luat de ucenic pe pururea pomenitul şi de un nume cu nerăutatea, adică Acachie, pilda ascultătorilor şi împreună pătimitor cu mucenicii, care suferea grele pătimiri de la acest bătrîn, de necrezut multora. Căci nu numai cu ocări şi cu necinstiri îl asuprea pe dînsul, ci şi cu bătăi şi cu răni îl chinuia. Iar răbdarea lui era fără de margini.
Deci văzîndu-l pe dînsul un stareţ, potrivit povestirii Sfîntului Ioan Scărarul, l-a adus pildă şi dovadă de faptă bună a ascultării, în cuvîntul său. Văzîndu-l în fiecare zi, ca un rob cumpărat, cele mai grozave rele pătimind, de multe ori zicea către dînsul: „Ce este, frate Acachie? Cum te afli astăzi? Cîştigat-ai vreo cunună?” Iar el îndată îi arăta uneori ochiul învineţit, iar alteori grumazul sau capul rănit. Continuă să citești